"Dependenta"...
-
0 0Da, uite, asa cum a deschis topic fatuca asta cu dependenta de a vorbi cu el, marea majoritate dintre noi devenim dependente, dependenti ... explicatii sunt o droaie: din prea multa iubire, din disperare, din neincredere, din lipsa de preocupari, din obisnuinta ... si totusi DE CE?
Primul lucru cum ma trezesc ma uit pe telefon sa vad daca nu cumva m-a sunat si nu am auzit, cand vin tarziu de la munca si el ma cheama sa ma vada renunt la somn si uit de oboseala doar pentru a-l vedea si eu, iesitul la distractie fara el nu mai inseamna nimic, daca el nu suna prefer sa stau singura in camera si sa refuz invitatia prietenelor pentru ca stiu ca, chiar de m-as duce cu ele, gandul meu ar fi la el si atunci prefer sa fiu eu cu mine si cu depresia mea.
Am avut o discutie cu un prieten de al lui care m-a dat total peste cap, imi spunea ca eu, pentru ca nu sunt acolo sa vad, nu stiu ce se intampla cu el in lipsa mea si poate nici nu imi imaginez ... ca nu vrea sa mai iasa cu prietenii in club, ca daca se pune problema de a face o excursie cu amicii pe undeva nu mai este primul care sare, ci raspunde: "nu stiu, mai intai o sa vorbesc cu iubita mea sa vad ce parere are", cand sunt plecata cu munca in alta tara iese ziua pe mare dar nu mai este el cel dintotdeauna, glumind si razand si binedispunand pe toata lumea, ci sta botos intr-un colt cu gandul departe si trebuie fortat ca sa se integreze, pt scurt timp, in distractia lor, cand nu stie nimic de mine pentru ca poate pur si simplu dorm si am telefonul inchis tresare de cate ori se deschide usa sperand ca am venit eu.....................
Ii era rau, eram cu cativa prieteni, m-a trimis pe balcon sa stau cu ei pentru vreo jumatate de ora si sa il las sa doarma ... a venit in 2 minute pe balcon si mi-a spus ca nu poate sa doarma, m-a chemat in pat sa il tin in brate si a dormit ca un bebelus ...
Din tachinare in tachinare m-am enervat si i-am spus, mai mult ca o gluma, ca nu sunt fericita cu el si ca vreau sa plec ... au inceput sa ii siroiasca lacrimile pe obraji.
Este frumos ... dar pe de o parte e trist.
De ce devenim atat de dependenti de o persoana straina, total straina de noi, de sangele nostru, de mediul nostru? Avem parinti, frati, rude, plecam in lume pentru a ne cauta independenta ca individ, si legam de cineva o legatura de neinteles, parca mai presus de legile firii ... de un strain care si el oricand poate pleca, pentru ca nu mai vrea, pentru ca poate intr-o dimineata se trezeste ca iubirea s-a pierdut pe drum undeva, pentru a-si urma propriul drum. -
Cand am vazut un raspuns eram sigura ca tu esti
Te asteptam 
Pai in general devenim dependenti de lucruri nocive. Nu numai de persoane. Exista dependenta de mancare (vai ce chinuite psihic sunt acele persoane!), de suferinta in general, de bautura, de ...picaturi de nas (stiai?) .... you name it!
Dar uite ca totusi dragostea nu este ceva nociv ... cel putin nu in cazul despre care vorbesc eu (relatia noastra este minunat de frumoasa), si totusi dependenta doare.
Nu stiu ce sa spun. -
Cat ma bucur sa vad ca nu sunt singura. Pe de-o parte. Pe de alta parte, buna intrebare. Ce naibii provoaca dependenta asta? Eu ma lupt ca nebuna cu ea, si in majoritatea timpului o inving, insa am ajus sa traiesc numai pentru zilele in care sunt cu el. Si sa consider bombe de fericire telefoanele lui. Doua cuvinte si-s fresh si gata sa munt muntii din loc. O zi fara acele doua cuvinte sau fara sa l aud...si paf....cad in cea mai neagra depresie. Plus toate simptomele enumerate de tine, just.
Aaaa si chiar asa, de ce numai persoanele nocive sunt in rolul principal?
And PS : ca si tine just, nu e nociva dragostea sau ce simt pentru el, nici macar el nu are vreun defct. Este absolut tot ceea ce imi doresc. Are exact calitatile si defectele pe care doresc sa le aiba un om. Ma doare efectiv dependenta de el. -
Hmmm... dragostea la inceput este frumoasa (vorbesc de dragostea adevarata , nu de senzatia ca esti indragostit) .Daca ai noroc sa intalnesti un partener pe masura in timp acel foc de paie se transforma intr-un frumos semineu cu jar in el care mocneste incet, dar totusi degaja caldura ( nu stiu cat de potrivita este metafora).Problema mare este ca de multe ori in urma parjolului raman doua persoane arse de vapaie care nu prea au ce sa-si spuna si ce sa vada una la cealalta.Te uiti la celalalt, ii vezi pielea arsa ,plina de ulceratii si te gandesti ca vrei sa-l ajuti...pui mana pe el , iar el urla de durere si se da inapoi...Tu te simti vinovata, el incepe sa nu te mai placa pentru ca i-ai provocat o durere...
Cam bat campii acum cu gratie, nu pot exprima mai plastic ce gandesc. -
Nu numai persoanele nocive, London. Uite, eu pentru el nu sunt nociva, sunt un motiv de bucurie in viata lui greu incercata de suparari, sunt o oaza de iubire in viata lui in care nu stie cine il iubeste, cine il foloseste, cine il judeca.
Iar destainuirea prietenului lui mi-a facut pielea de gaina.
Probabil pentru ca gasim in acel lucru nociv sau personaj nociv ceva de care avem nevoie, poate fara sa realizam ce, fara sa constientizam, ceva care ne completeaza ca persoana si care ne aduce o traire care ne trebuie si pe care nu o putem gasi in nimic altceva. -
Eheee...eu m am ars de cateva ori ...si bine de tot. Acum nu e vorba de dragoste neaparat. E vorba de faptul ca sunt indragostita, si de faptul ca ne potrivim perfect. De fapt mai bine zis ne completam. Ei, si ASTA e ceva special. Cred ca pot trece ani, se pot schimba multe, insa el o sa ramana mereu langa mine. Chiar daca poate peste ani eu voi fi cu altcineva (sau el) exista o legatura foarte puternica intre noi. De fapt asta ma nedumereste. Faptul ca amandoi ne luptam sa NU avem o relatie clasica, insa relatia pe care o avem are toate atributele unei relatii nu clasice, ci de-a dreptul romantice si siropoase.
Asta ma incuie total.
LE "Probabil pentru ca gasim in acel lucru nociv sau personaj nociv ceva de care avem nevoie, poate fara sa realizam ce, fara sa constientizam, ceva care ne completeaza ca persoana si care ne aduce o traire care ne trebuie si pe care nu o putem gasi in nimic altceva"
Acum am vazut ce ai scris. Este perfect adevarat. Si exact ceea ce simt si eu. Nocivitatea vine din dependenta. -
Bianca, tu ai citit si ce s-a scris pe topic sau numai primul rand din primul post?

Cimbrisor, foarte plastica exprimarea, intradevar, si oricine a trecut macar o data prin asta intelege despre ce vorbesti.
London, vezi? ... asta nu inteleg eu. De ce aceasta dependenta de un strain si nu de mama, de sora, de bunica? ...
Intr-adevar, genul de dragoste nu se poate compara (e exact ca celor care plimba catelul pe strada si li se striga: mai bine ai creste un copil
), dar totusi ... este un strain!! -
eu am fost mult timp dependenta de un anume telefon, dar m-am autoeducat si am depasit momentu`
partea nasoala este ca aceste dependente, in loc sa-ti provoace placere(ca de exemplu cafeaua
), in general ajung sa ne provoace suferinta. Din inaltul cerului, te pot arunca brusc in cea mai neagra vagauna. Tot cafeaua e mai buna