suflet pustiu :((((((((((((((((((((((((
-
0 029 Mai, 2009- a fost cea mai bucuroasa zi din viata noastra, a mea si a sotului meu, atunci cand, in baie stand, asteptand cu sufletul la gura, ne rugam ca testul sa fie pozitiv...am tipat, am sarit in sus de bucurie, si am ciocnit pahare de sampanie cu prietenii-aveam sa devenim parinti pt prima data. Am verificat saptamana de saptamana sa vad ce se intampla cu copilul nostru, eram atat de fericiti si entuziasmati..eviatam sa mananc, sau sa fac ceva care i-ar fi putut dauna...si, credeam ca nimic nu ma va mai putea vreodata sa ma supere... Dar, poate ca, asa cum ceva are un inceput, dar si un sfarsit..s-a intamplat.. 8 Iulie, 2009... nu s-a mai putut face nimic..copilul meu mult iubit si dorit a hotarat ca nu vrea sa stea si am pierdut sarcina...eroare medicala..? sa fi fost prea tarziu..? sau doar natura sa isi fi facut cursul..? sa fi fost doar voia Domnului... ? sunt intrebari fara raspuns, si, ma intreb oare am gresit eu..? l-am iubit prea mult? m-am bucurat prea devreme..? am facut ceva gresit? imi doream prea mult fetita si asta sa fi fost greseala mea? sufletul mi-e pustiu si nu gasesc raspunsul multor intrebari..si nici nu inteleg de ce Dumnezeu mi l-a luat.>? de ce acelor femei-catele de femei- care isi maltrateaza copii, ii vand sau chiar si-i omoara tot le da..? cum o sa ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul ca nu mai este..?nu ma pot consola ca, peste 7 luni nu o sa mai am pe cine strange in brate..
-
denis sunt alaturi de tine,stiu cat de mult ti-ai dorit copilul
nu pune la indoiala judecata Domnului,nu iti pierde speranta
gandeste-te cum sa faci ,cum sa iti revii,este intr-adevar o trauma,insa daca ai sa te linistesti si o sa iti revii,gandeste-te la clipa cand ingerul promis o sa il tii in brate
nu dispera draga mea -
Nu prea exista cuvinte care sa te aline, acum.
Gandeste-te ca asa a vrut El si noi nu suntem nimic sa ne impotrivim. Nu te invinui, nu ai de ce, ai reactiona ca orice om normal care isi doreste un copil: te-ai bucurat, ai impartasit bucuria ta si altora. Nu e vina ta, sa nu crezi asta.
Stiu ca acum durerea ta e cea mai mare, asa o simti tu, si e normal. plangi, urla, fa ce simti acum....durerea o sa iti treaca. Nu i te impotrivi. La un moment dat o sa te ridici, si ai sa privesti inainte..pentru ca altfel nu se poate.
Copii ai sa ai, stai linistita, esti inca f tanara.
Multa putere, iti doresc. -
o sa o iau ca pe cea mai frumoasa experienta traita si ca pe cea mai frumoasa perioada din viata mea..niciodata nu o sa mai traiesc atat de intens ca aceste 8 saptamani -de cand aflasem vestea..chiar si daca as face alt copil, nu ar fi la fel, nu atatea emotii si trairi, pt ca, mi-ar fi frica sa ma mai bucur..mi-ar fi frica sa mai fiu atat de fericita,,atat de emotionata..
-
Denis, cand am citit titlul "suflet pustiu", mi-am zis sa deschid si am gandit ca in spatele randurilor se afla o fiinta delicata. Si surpriza a fost sa vad ca esti tu si sa citesc durerea ta. Nu am trecut prin asa ceva dar imi inchipui cum te simti.
Cu timpul, cand lucrurile se vor aseza ai sa gasesti puterea de a incerca din nou si sper din toata inima sa fie bine. Sunteti tineri. Fa un control medical si vezi de ce s-a intamplat asa, am avut o prietena care a trecut prin ceva similar si s-a rezolvat cu bine. Sunt lucruri la care nu ne putem opune in viata si daca acceptam trecem mai usor. Dar eu cred ca va fi bine. Te pup! -
Denis imi pare foarte rau sa vad cit de mult sufera aceste mame care intradevar isi doresc sa aibe un copilas,capul sus,nu te invinovati aceste lucruri se intimpla,mereu ne punem intrebarea"de ce tocmai mie mi-se intimpla"viata merge inainte si sigur vei avea copilul mult dorit,am o vecina care a pierdut 3 sarcini ,dar a luptat a avut incredere si acum are o fetita ,cre face cit 3,ai incredere si vei vedea ca va fi bine,acum trebuie sa incerci sa treci peste, normal ca nu e usor dar viata are si suisuri si coborisuri,trebuie sa avem puterea sa trecem peste.multa sanatate
-
denis, draga de tine! imi pare rau! din pacate si eu am o asemenea experienta trista la activ si tot la 8 saptamani. la mine nu se dezvoltase de la bun inceput embrionul, dar eu si sotul inca mai speram in sinea noastra ca de fapt medicul gresise. ei bine, nu gresise. si cand s-a intamplat eram acasa. am avortat copilul spontan, fara chiuretaj, fara nimic. ce senzatie!
(((((( a fost cea mai trista zi cu putinta. insa uite, ca la nici 6 luni am ramas din nou insarcinata si acum am alaturi de mine un bb baietel de 5 luni si-o saptamana. curaj!!!
p.s. nu a fost eroare medicala. nici nu are cum. in primul trimestru functioneaza legea totul sau nimic. deci daca treci cu bine peste primele 14 saptamani, sunt sanse maxime ca sarcina sa fie dusa cu bine la capat. gandeste-te ca uneori genele se imperecheaza aiurea si asta duce la elimineara unui produs de conceptie cu defecte. in a doua sarcina, am avut tratament de sustinere cu duphaston. insa acest tratament se da doar in cazuri bine documentate de pierderi multiple de sarcina, ceea ce sper sa nu fie cazul tau. este o etapa dureroasa din viata voastra, insa spun ca inainte sa te inhami la o noua sarcina (poate cum bine vreti) ar trebui sa faceti o serie de analize mult mai amnuntite. ai sa vezi: sunt fooooooarte multe motive ce duc la misscarriage. inclusiv o banala infectie urinara cu e. coli. -
denis, ai ajuns totusi la un medic? ca nu-i de stat. trebuie vazut daca s-a eliminat tot, facut eventual un control manual, urmat un tratament cu antibiotice pt a preveni o posibila infectie. si mai ales sa nu ramana resturi, ca poti face pe viitor sinechii uterine care fac imposibila o sarcina ulterioara.

stiu! aveti nevoie de muuulta rabdare unul cu celalat (vb de tine si de sot), fara reprosuri, de multa tandrete. eventual o minivacanta doar pt voi doi. si timpul necesar sa iti revii fizic si psihic. nu fa greseala mea. eu imediat vroiam sa raman din nou insarcinata, imi innebunisem sotul cu sex in perioada fertila, visam numai copii, plangeam cand vedeam mame cu carucioare. se va intampla si pt tine: vei fi mama! trebuie sa crezi lucrul acesta cu tarie. -
Delia...
Am fost la medic, insa mi-a spus ca, pana se opreste sangerarea nu o sa imi faca ecografie interioara, abia atunci o sa vada daca s-a curatat totul..miercuri o sa merg din nou la el...
Antibiotic iau de aseara, eu nu sunt in Romania, aici nici macar nu a pomenit de asa ceva..insa mi-a zis doctorul de acasa sa incep sa iau, pt a preveni o posibila infectie..
Stiu ca este destul timp(am numai 28 de ani) sa mai fac bebe, si mi-l doresc in continuare..Dumnezeu stie cat..insa nu as mai putea trece inca o data prin asa ceva..
Astept sa ma duc in Romania, pt a imi face un control amanuntit sa vad despre ce e vb. Sambata viitoare o sa plec spre casa, si cred ca da..ca imi va face bine sa stau 2 saptamani alaturi de cei dragi... -
Of, Denis, îmi pare aşa rău...
Åži eu am pierdut spontan o sarcină şi alegerea medicului român a fost chiuretarea, imediat, pentru a îndepărta tot (tot ce era legat de sarcină, să nu înţelegi altceva).
Ai grijă de tine, nu-ţi face mai mult rău, singură, ieşi din cercul întrebarilor fără răspuns...E posibil să fi fost vorba doar de-o aşa zisă selecţie naturală (cum au mai spus şi fetele). Cel mai bine ar fi ca imediat după ce ajungi în ţară să faci toate învestigaţiile necesare şi să încerci să priveşti cu încredere în viitor. Vine el şi bebe, când nici nu te gândeşti c-o să se întâmple. Dar pentru asta trebuie să fii liniştită. -
Denis, capul sus.
Imi pare tare rau pentru ca stiu cata bucuria ai simtit cand ai ramas insarcinata.
Dar, asa cum ai spus, esti foarte tanara si mai ai mult timp inainte.
Eu iti urez sa faci 10 daca vrei
Acum, dupa ce ai avut problema asta, inainte sa programezi alta sarcina, mergi la medic si fa-ti niste analize, controale, tot ce trebuie.
Poate a fost doar o intamplare nefericita, dar e bine sa te convingi ca nu este nici o problema.
Hai nu mai fi trista.
Dumnezeu le stie pe toate si probabil ca el a stiut ca asa trebuie.
Eu asa cred mereu, ca toate se intampla cu un scop, dintr-un motiv...
Asa ca incearca sa-ti revii si...spor la treaba
-
Va multumesc pt incurajari..
Ai dreptate Dickens..totul se intampla cu un motiv, cu un scop..insa, tocmai aceste intrebari fara raspuns ma fac sa inteleg ca mi l-a luat ..poate ca sunt o persoana rea, poate ca Dumnezeu nu ma mai iubeste, poate ca am gresit eu cu ceva..?
Se poate oare numi greseala ca l-am iubit si dorit atat de mult..? si l-am protejat cum am stiut mai bine..?
Chiar si la cumparaturi cand mergeam si vb cu vanzatoarea ii spuneam ca sunt insarcinata-nu pt ca ar fi vrut sa stie, sau ca ar fi interesat-o..dar asa simteam..ca toata lumea trebuie sa stie.. -
denis,
Sunt intru totul de acord cu punctul de vedere al lui dikens. Sigur Dumnezeu are un plan cu tine. Nimic nu este intamplator in lumea asta.
Altceva vreau sa te rog: schimba-ti perspectiva din care privesti situatia: nu ai fost pedepsita ci, dimpotriva, poate ai fost ocrotita de Cineva... Nu se stie, poate copilutul ar fi avut probleme, ati fi suferit toti trei cumplit....Asa suferiti doar voi, parintii... Vei vedea ca totul va fi nesperat de bine. Ai intelepciunea si accepta situatia, vei fi rasplatita!
Sanatate si voua si viitorului bebe!