Mama

  •  
    • 8 mesaje
    9 Iul 2009, 07:00
    0 0
    Ne-am casatorit acum 4 luni. Am fost impreuna pentru mai mult de 3 ani. Totul a fost perfect pana acum 2 luni cand mama a inceput a pune ordine in familia noastra. N-am putut a ne opune intr-o prima faza, iar acum nu gasim varianta decenta de-ai spune ca-i destul. Spre deosebire de varianta clasica cu soacra, acum vorbim de-un parinte. Este cineva care-a mai trecut prin asta si ne poate spune cum a iesit?
  •  
    • 8901 mesaje
    9 Iul 2009, 08:05
    0 0
    Draga mea, in varianta clasica, asa cum o numesti tu, cu soacra, tot despre un parinte este vorba...mama lui!
    Acum, in ceea ce o priveste pe mama ta, eu cred ca aceasta problema trebuie rezolvata de tine. Tu o cunosti cel mai bine si detii mijloacele necesare de a te face inteleasa de mama, fara ca discutia pe care o ai cu ea sa o jigneasca. Problema e urmatoarea : voi stati cu mama sau singuri?
  •  
    • 8901 mesaje
    9 Iul 2009, 08:33
    0 0
    pai esti o norocoasa ca e mama ta. daca era soacra, era nasol.
    tu nu ai comunicat nicodata cu mama ta pe un ton mai...serios?
    discursul: bre mama, iote ca sunt majora, maritata, e familia si casa mea, de ce ai tu impresia ca tre' sa-mi rezolvi tu probleme? ma descurc. si nu singura. am un barbat pe care sa ma sprijin. hai pa!
    da-ne niste exemple concrete ca sa dezvoltam semi-discursul de mai sus.
  •  
    • 8 mesaje
    10 Iul 2009, 06:36
    0 0
    Aseara am avut o discutie destul de indelungata cu mama. Eu si sotul meu am incercat sa explicam mamei ca, fiind o familie, ne putem administra singuri indatoririle de familie. E destul de suparator sa-ti vezi mobilierul mutat, sa ti se spuna cam cum ar fi mai bine facut orice nimic, sa nu ai linistea catorva minute necesare reincarcarii bateriilor. A plecat racnind in telefon la tata care incerca sa-i explice ca nu va mai fi niciodata asa cum a fost. E destul de uimitor ca nu am perceput comportamentul mamei pana acum ca unul abuziv. Tata a fost destul de intelegator si presupun ca va mai fi, dar in momentul asta nu credem ca-i destul de corect de-a se mai baga si in viata noastra. Asa cum o stiu pe mama, va fi bosumflata pe noi pentru tot restul vietii, dar nici noi, care vrem sa intemeiem o casnicie, nu putem accepta mana forte a mamei.
  •  
    • 12819 mesaje
    10 Iul 2009, 07:17
    0 0
    n-o sa fie suparata, nu-i bai.
    o sa se obisnuiasca si o sa se resemneze. acum important este sa nu-i cedati, caci va mai incerca sa preaia comanda.
    fara compromisuri

    era insa delicat ca doar tu sa vorbesti cu ea. acum ea va da "vina" pe sotul tau. mamele nu se impaca usor cu infruntarea, mai ales ca nu stii cum intelege discutia.
    "imi spune mie de fatza cu "ala" cum trebuie sa traiesc eu, ma face de ras?"

    si la mine a fost cazul insa n-a ajuns sa ne arate prin casa "cum e bine" sa aranjam mobila.
    s-a dus insa mandra la ea si i-a explicat cum sta treaba.
    i-a spus verde in fatza ca tine la ea, caci e mama, dar ca tsunami este acum pe primul plan, caci el este familia ei.
    eu in scenariul asta am jucat rolul de baiatul bun, ea, de cotzofana.

    a fost bosumflata vo saptamana, insa s-a obisnuit cu ideea, acum stie cum sta.
    pana acum o saptamana am avut alta problema. "trebuie" cand vine la noi, "sa ne aduca cate ceva", de regula mancare. cateodata prostii, prajeli, placinte sau lucruri ieftine cu chimicale.
    de 2 ori a plecat cu ele inapoi asa cum a venit.
    si afara e soare de te inebuneste, si ea face pe transport cam o ora de la ea de-acasa pana la noi cu 2 tramvaie.
    acum intreaba inainte. de regula raspunsul este "nu".

    parerea mea, tu esti actorul principal aici, pe sot lasa-l sa joace rolul de miel bland, altfel, daca o infruntati impreuna, isi va varsa ura pe el, si, daca e mai slab de inger, casatoria devine subreda.
  •  
    • 83 mesaje
    10 Iul 2009, 07:27
    0 0
    Asculta-l pe Tsunnami, ca spune bine ce zice el acolo.
    Frumos raspuns si bine argumentat. Ai mare grija ca parintii pe tine te iarta, dar pe sotul tau nu-l vor ierta in veci si nu va fi ok.
  •  
    • 8901 mesaje
    10 Iul 2009, 08:25
    0 0
    Tsunnami, sunt de acord cu tine, mai putin faza cu merindele pe care mama a fost nevoita sa le ia inapoi...tu chiar nu-ti dai seama in ce masura ai jignit-o?! Ce poate fi mai dureros pt. o mama decat sa se vada inutila si refuzata de propriu-i copil?
    In rest, totul e OK...si nu cred ca mama ii va purta resentimente ginerelui, de obicei se inteleg bine, nu e la fel ca in cazul soacra-nora, orice-ai spune....
  •  
    • 459 mesaje
    10 Iul 2009, 10:37
    0 0
    Daca mama ta este sacaitoare cu interventiile in proaspata casnicie, cel mai diplomat ar fi ca tu sa discuti singura cu ea fara sa fie si sotul tau de fata. Rezolvi problema fara sa-ti jignesti mama, care si asa e disperata ca te-a "pierdut"...
    Lasa-i timp sa-si revina fara sa faci front comun cu sotul tau impotriva mamei, dar fii ferma pe pozitii; nu o mai lasa sa se bage in viata voastra.
    Curaj, nu-ti fie teama. Orice ar fi, e mama ta si se va impaca cu situatia, pana la urma.
  •  
    • 12819 mesaje
    10 Iul 2009, 17:56
    0 0
    "Tsunnami, sunt de acord cu tine, mai putin faza cu merindele pe care mama a fost nevoita sa le ia inapoi...tu chiar nu-ti dai seama in ce masura ai jignit-o?! "

    i don't care!
    inainte de toate trebuie sa ma respecte. daca stiu ca nu vreau, asa trebuie sa ramana. alta cale n-am avut.
    oricum acum e invatzata. si ne mai si zambim!
  •  
    • 10816 mesaje
    10 Iul 2009, 18:08
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 21507 mesaje
    10 Iul 2009, 18:10
    0 0
    asta e si parerea mea
  •  
    • 10816 mesaje
    10 Iul 2009, 18:12
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 640 mesaje
    10 Iul 2009, 18:32
    0 0
    Andruta se prea poate ca mama ta in emotiile firesti prin care trece un parinte cand copilul se aseaza la casa lui sa nu realizeze ca se implica prea mult. Sa va umble prin dulapuri si sa sa redecoreze e prea mult, dar cred ca orice se poate rezolva intr-o discutie pe ton moderat.

    Ca vine in vizita si va aduce cate ceva bun? Ce n-as da s-o am si eu pe mama in acelasi oras cu mine ....


    '' postat de: tsunnami la data: 2009-07-10 07:17


    "trebuie" cand vine la noi, "sa ne aduca cate ceva", de regula mancare. cateodata prostii, prajeli, placinte sau lucruri ieftine cu chimicale.
    de 2 ori a plecat cu ele inapoi asa cum a venit.si afara e soare de te inebuneste, si ea face pe transport cam o ora de la ea de-acasa pana la noi cu 2 tramvaie.''

    wow!
  •  
    • 269 mesaje
    10 Iul 2009, 18:56
    0 0
    Andruta, mama ta n-o sa fie suparata 'pana la sfarsitul vietii'. Nici un parinte nu poate fi....
    Nu trebuie sa cedati, dar va trebuie multa diplomatie si multa intelegere.
    Incercati voi sa fiti mai maturi decat ea. Fara nervi, fara scene daca se poate. Acceptati ceea ce va aduce in dar - atunci cand o mama gateste, gateste cu dragoste.
    Nu acceptati sa se amestece in partea financiara si nici in deciziile domestice.
    Puteti sa-i cereti sfatul, dar asta daca vreti.
    Eu cunosc o familie care a venit in Canada din acest motiv. Nu prea mi se pare ok sa rezolvi conflictele in acest mod - fugind. Plus ca te privezi de lucrurile minunate pe care relatia cu parintii ti le aduce - altele la fiecare stadiu in viata.
  •  
    • 269 mesaje
    10 Iul 2009, 20:35
    0 0
    Este un adevarat roller-coaster emotional, sa te simti prinsa intre dragostea pentru parinti si dragostea pentru sot. Dragostea e un lucru si interactiunea sociala altceva.

    Eu cred ca situatia ar trebui gestionata ca orice situatie de criza.
    Mai intai trebuie sa-ti realizezi ca parintii tai sunt persoane din alta generatie, cu alte gusturi si alte idei despre viata. Asta nu se va schimba ( vorbesc in general, sunt oameni care sunt deschisi si invata toata viata, dar putini).

    Aceasta constatare nu diminueaza cu nimic sentimentele pe care le ai pentru ei - esti legata de ei de ceva indestructibil indiferent de ceea ce ti se intampla in viata.
    Trebuie sa accepti sentimentele si trebuie sa accepti diferentele.

    Daca o pornesti pe calea 'a menaja sensibilitatile' celor din jurul tau, nu ajungi nicaieri. Nici tu, nici ceilalti nu veti fi fericiti.
    Trebuie sa gasesti calea de a trai asa cum vrei tu si de a-i arata mamei tale ca o apreciezi si o iubesti.
    De fiecare data cand iti arata dragoste si nu dorinta de posesiune, raspunde cu dragoste. Dorinta de posesiune trece-o cu vederea. Nu spune nimic si fa tot ca tine. Daca ajungeti sa discutati, bineinteles spune-ti parerea sincera. Daca nu, ignora.

    Cam asa. Stiu ca e usor de zis si greu de facut. Ceea ce vreau eu sa spun este ca merita sa faci efortul de a te pune in starea mentala potrivita ca sa rezolvi situatia asta. E pacat altfel. Cand nu mai ai parinti ai toate aceste regrete ca n-ai stiut sa faci altfel.....
  •  
    • 12819 mesaje
    10 Iul 2009, 22:24
    0 0
    mai nu ma mai enervatzi,

    stiu eu ce stiu, ce sa fac cu ce-mi aduce? sa arunc? nu e pacat?
    mai bine da la saraci sau8 la catei pe strada. eu am o dieta speciala, fac sport, mandra la fel, de ce-o trebui sa "fie normal" sa dea banii aia pe care-i are sa cumpere o rulada sau un cozonac care se strica numai sa "nu vina cu mana goala"?
    i-am spus de cateva ori, am atentionat-o ca o sa plece cu ele inapoi daca mai aduce, apoi am pus in practica.

    mare branza!
    prin ce dau eu dovada de parvenitism? ca vreu sa-mi pastrez o dieta? ca am alta conceptie la ceea ce inseamna alimente?

    sunt curios, voi astea "sfatuitoarele" cum ati proceda? sa zicem prin absurd ca avetzi diabet si va aduce prajituri, ce-atzi face?
    le-ati manca? le-atzi arunca?
    hai, poate avetzi voi o idee mai buna si eu n-am gasit-o
  •  
    • 649 mesaje
    10 Iul 2009, 23:02
    0 0
    Cred ca , totusi , daca tu ai avea diabet , nu ti-ar aduce socrela prajituri !!! Sau ... mai stii !!! Poate vrea sa-ti plateasca o polita ! Intr-un fel ai dreptate , ca ai avertizat-o sa nu va mai aduca asa ceva ! Dar pentru faptul ca ai trimis-o acasa, inapoi cu "atentiile" dupa ea , in conditiile in care a venit atata drum , nu cred ca meriti aplauze ! Sa-ti mai spun ceva ! Tatal meu , cand mergeam noi sau venea el la baiatul meu , ii dadea intotdeauna cate o ciocolata de-aia ordinara ( desi are bani ! ) , ieftina si haioasa ( bine ca nu era expirata!!! ) turceasca sau moldoveneasca ( de la cei de peste Prut , care fac comert prin piata) , cu un acelasi gust ciudat , indiferent de ambalaj si pret ! Eu , la inceput , nu ziceam nimic , dar imediat ce pleca , o doseam sa n-o mai gaseasca baietelul meu ! Asta daca nu cumva el o desfacea imediat , sa manance din ea ! I-am sugerat de mai multe ori sa nu-i mai aduca ciocolatele alea ! N-aveam nici un succes ! Apoi l-am "instruit " pe copilul meu sa nu mai manance din ele , dar sa nu-i spuna bunicului nimic , sa nu se supere ! Asa ca ori le topeam pentru glazura la prajituri ( ca mergeau la asa ceva ! ) , ori le dadeam la cei de pe la containere ! Insa n-am incetat sa-i spun ca prefer sa-i dea ciocolata romaneasca , ca-i mai "sigura " ! Parintii raman parinti ! Ca sa nu mai vorbesc de bunici ! Ei se simt bine daruindu-le celor dragi ceva din partea lor ! Chiar daca dau cu bata in balta si nu pricep anumite chestii ! Nu-i rani aiurea , cu duritate ! Taica-meu si-acuma are cate o ciocolata , de fiecare data , pentru baiatul meu ! Care are acum aproape 19 ani !!!! Si care le tot repeta ca nu mai este copil ! Dar ei il considera tot piciul ala mic ! Si baiatul meu le primeste cu stoicism , si-i pupa pe-amandoi de fiecare data ! Iar acum ciocolata este , invariabil , "Africana " !!!
  •  
    • 1899 mesaje
    10 Iul 2009, 23:14
    0 0
    Juliebt,
    am citit cu drag ce ai scris tu, si m-au napadit amintirile. Imi aduc aminte de napolitanele cumparate de tatal meu, din acelea ordinare la kg, dar erau daruite cu atata dragoste incat nu ma lasa inima sa-l refuz vreodata. Ce trebuia sa fac, sa-i spun "ia-ti chestiile astea cu gust de sapun de aici, ca eu nu mananc asa ceva, si daca le mai aduci vreodata te intorci cu ele asa cum ai venit"?

    Sunt gesturi facute de cei dragi, cu cele mai bune intentii, si chiar nu merita sa-i ranim, doar pentru ca darurile aduse de ei nu corespund "dietei" noastre.
  •  
    • 649 mesaje
    10 Iul 2009, 23:31
    0 0
    Dora , eu cred ca noi , fiind femei , "gandim " cu sufletul ! Mai rar ai sa vezi barbati care sa nu fie directi si transanti , chiar si in probleme de-astea , de "sentiment" ! Dar totusi sunt ! Probabil ca baiatul meu va face parte din randul lor , pentru ca vede cu cat drag ii dau bunicii dulciurile alea si nu vrea sa le raneasca inima ! Parerea mea este ca poti sa refuzi un om ( si mai ales o mama ! ) si altfel , adica mai diplomat ! Si asta o putem face si o putem intelege , la modul general vorbind , numai dupa ce devenim la randul nostru , parinti ! Bineinteles ca sunt si exceptii !
  •  
    • 12819 mesaje
    10 Iul 2009, 23:37
    0 0
    nene, nu e chiar asa cum va imaginatzi voi. doar n-am trimis-o de la inceput cu alimentele inapoi.

    i-am multumit prima oara, i-am spus apoi de cateva ori, a rugat-o mandra la telefon.
    i-am spus de doua ori cand dupa rugamintile de la telefon ea tot aducea, "ce rau poate sa-ti faca o felie de cozonac dupa masa, sau pestele prajit"

    nu vreau sa mint, vreau sa intzeleaga.
    vreau cand merg in vizita la ea sa nu trebuiasca sa-mi ascund paharul daca nu vreau sa mai beau sau farfuria, ca altfel imi pune in ea. urasc risipa, urasc sa nu fiu ascultat si respectat.
    asa ca am recurs la masura corectiva. nu am alta solutie. daca voi avetzi, sunt de acord s-o discutam.
    aduce, imi umple frigiderul si nu mai am eu loc pentru lapte ("eee, da tu ce bei atata lapte, da' ce mananci atatea oua"), pentru fructe ("da' ce tii fructele in frigider", ), pentru branza, iaurt etc.

    e o mama extraordinara in rest, dar TREBUIE sa intzeleaga si ceea ce spunem noi. altfel exista respect numai din partea noastra, eu asa consider.
    sorry daca v-am suparat, dar asa vad eu lucrurile.