dragoste pentru....Dumnezeu ?
-
0 0este un subiect care ma pune pe ganduri de o jumatate de viata ...
exista dumnezeu?
cum pot demonstra cei de o credinta obsesiva ca el exista cu adevarat?
de ce credeti in rai si iad?
de ce omul este botezat intr-o anume religie la doar cateva saptamani - nefiind alegerea lui- in timp ce religia sustine liberul arbitru ?
va invit sa va spuneti parerea.
sunt curioasa cum gandesc altii.
in caz ca va intrebati, eu sunt doar agnostica. -
eu te sfatuii sa nu incepi un asemenea subiect.
cred ca subiectul este "prea mult" pentru forumul asta.
apoi, mie-mi place sa respect oamenii. exista si oameni credinciosi. vreau sa le respect optiunea. atata vreme cat si ei imi respecta mie libertatea si nu ma obliga sa cred ceea ce vor ei, sunt de acord sa-i las in pace..
sunt unii oameni pentru care totul porneste de la credintza. ei nu pot trai fara asta. sincer, o consider lipsa de respect atacarea si luarea in ras a fundamentelor credinciosilor.
puteai sa incepi subiectul altfel, acolo unde radicalii, extremistii intra pentru libertatile mele.
adica la faptul ca bisereica romana ortodocsa ia bani de taxe pentru a rezista, la faptul ca pe postul national apar si slujbe, la faptul ca biserica ortodocsa violeaza sistemul de invatamant.
acolo iau pare cu toata placerea.
la a-i judeca insa pe cei credinciosi, n-am tupeu. nu pot cere respect, daca nu ofer respect. -
tsu, ce te-ai ofensat asa ?

eu ii respect deopotriva si pe cei credinciosi, si pe atei, si pe agnostici.
nu credintele lor ii fac oameni .
am pus niste intrebari pt ca sunt curioasa cum gandesc altii, mai ales sunt curioasa ce ii face pe credinciosi sa creada in dumnezeu.
atat.
de acord ca subiectul este "prea mult" pt forumul asta, ca si pt orice alt forum....dar asta e un impediment pt a discuta pe baza unui subiect care e ,pana la urma , doar un subiect de discutie?
pe un forum se poate discuta doar despre iubiti, parasiri, lacrimi, misto-uri, barfe, avorturi si dezvirginari?
nu cred.....
asa ca mai astept
-
panseluta, sunt atatea lucruri in care nu cred.....
tu spui ca nu crezi in dumnezeu razbunatorul..... eu adaug ca nu cred nici un dumnezeu justitiarul !
as putea sa dau Q exemple de nedreptati pe lumea asta, dar am sa ma opresc la una singura- copiii care se nasc cu leucemie sau alte forme de cancer si mor la 3-4 ani, copii care nu au apucat sa faca nici unul dintre acele "pacate", nu au incalcat nici una din cele 10 porunci, nu au ajuns nici macar sa traiasca clipa "infricosatei judecati"
unde e bunatatea si dreptatea lui dumnezeu aici?
nu cred in "Dumnezeu te iubeste, dar te pedepseste pt pacatele tale"
nu cred in spovedanie, nu cred ca marturisirea pacatelor te absolva de vinovatie si dintr-o data esti curat ca lacrima ...
nu cred ca cei oamenii rai ajung in iad si cei buni ajung in rai....
nu cred in explicatii absurde , aberante ( in mintea mea) de genul "Iisus a murit pt oameni, pentru mantuirea omenirii, pt ca noi sa putem fi iertati"....
frazele astea ma fac cel putin sa zambesc.....
de aceea ma incapatanez sa intreb:
ce va face sa credeti ?
as vrea macar un argument logic sa citesc.... -
postat de: tsunnami la data: 2009-06-20 23:54
m-am ofensat caci postul asta indeamna la violentza, jigniri, si asta nu- mi place.
tsu, ma dezamagesti, imi facusem alta impresie despre tine.
imipare rau ca tu vezi in postul meu un indemn la violentza, eu vad doar niste intrebari.
froggy, cerinta ta , sa-ti demonstrez ca topicul e o idee buna, e cel putin hilara.
who cares ?
idee buna? idee rea?
vroiam sa vad cum gandesc altii.
m-am convins doar ca unii nu gandesc deloc ! -
Eu cred in Dumnezeu
. Mai mult decat in orice altceva si n-am nevoie de dovezi logice, simt existenta lui in toata fiinta mea, vine ca ceva natural asa cum au venit parintii cand m-am nascut.
Credinta mea e ceva intim pt care nu cred ca trebuie sa dau explicatii sau sa ma justific si nici nu cred ca ar ajuta pe nimeni sa povestesc minunile pe care le-a facut Dumnezeu pt mine pt ca cu siguranta cei care nu vor sa creada voi gasii mereu explicatii si vor crea scenarii.
Ca sa-l percepi pe Dumnezeu trebuie sa ai o anumita deschidere sufleteasca cred eu.
Nici nu vreau sa spun prea multe din teama ca as putea jigni pe cineva, asa cum a spus tsunami, este un subiect extrem de delicat.
N-am pretentia a intelege tot pt ca nici nu cred ca as fi in stare sa cuprind tot in mintea mea, nu-s asa de desteapta sau de evoluata
.
Lipsa lui Dumnezeu inseamna insa pt mine lipsa sensului vietii, mie daca-mi iei credinta in Dumnezeu nu mai ramane nimic, restul e de umplutura.
Apropo de nedreptati, toate lucrurile cred eu sunt create ca o panza de paianjen, toti avem legatura cu toti, mai ales cand este vorba de familii. parintii gresesc si copiii sunt si ei afectati pt ca sunt parte din totul unitar care este familia. Dumnezeu este rau ca permite? Dar noi ca atragem lucrurile respective? De ce tatal isi inseala sotia si apoi copilul pateste ceva? Pt ca tot ce face fiecare din noi ii afecteaza pe toti ceilalti, mai devreme sau mai tarziu.
Citisem o poveste asa frumoasa cand eram mica, o printesa avea un inel care o strangea de deget de cate ori facea ceva rau si asa o ajuta sa se mentina pe calea cea buna.
Cu cat esti mai aproape de Dumnezeu si vrei sa-ti traiesti viata dupa principiile lui o sa primesti avertismente cand gresesti.
Cu cat esti mai departe de El, le primesti mai tarziu sau le primesc altii pentru tine.
Dumnezeu nu e rau insa a creat un 'sistem' pe care daca l-am urma ne-ar fi bine, deraiam de la drumul nostru apar problemele, it's that simple.
Apropo de spovedit, eu il vad ca pe un act de recunoastere a greselilor in fata altcuiva decat noi insine, admitem ce am facut rau, ne angajam sa incercam a nu mai face lucrurile respective iar preotul a ar trebui sa ne poata indruma in sensul asta. Nu putem face totul singuri, avem nevoie de incurajare, de sfaturi. De obicei se recomanda sa ai un duhovnic pt cat mai mult timp pt ca persoana respectiva sa te cunoasca mai bine si sa te poata ajuta. Si nu preotul iarta ci Dumnezeu
. EL te iarta cred eu cand simte ca regreti din tot sufletul si ca esti gata sa faci tot posibilul sa nu mai repeti fapta, daca doar mergi si=i spui preotului dar tu nu ai cu adevarat de gand sa renunti la pacat sau nici macar nu-l regreti nu vad cum te-ar ierta Dumnezeu.
As spune ca Dumnezeu trebuie simtit cu inima si nu inteles cu mintea pentru ca desi multe lucruri pot si justificate logic si in religie, o parte raman accesibile celor mai evoluati spiritual, celora care isi petrec viata in rugaciune si post pt a minimiza nevoile si trairile fizice si a le acutiza si dezvolta pe cele spirituale.
Asta este ceea ce simt eu, nu incepeti sa ma contraziceti
sau sa va certati cu mine, puteti adauga ceea ce simtiti si credeti voi, nu am de gand sa raspund provocarilor, nu vad cum ar ajuta asta pe cineva.
Daca partea cu 'fericiti cei saraci cu duhul' se refera la oamneii mai putin inteligenti cred ca e foarte adevarata pt ca atunci cand nu esti prea destept iei lucrurile asa cum sunt, ai inima deschisa si il primesti pe Dumnezeu, cu cat esti mai destept cu atat te crezi superior si vrei sa detii tu adevarul absolut, sa intelegi tot, crezi ca meriti ca toate mecanismele lumii sa ti se dezvaluie si abia apoi sa-ti acorzi si tu pretiosul tau vot pro Dumnezeu.
Iar Dumnezeu, cum ziceam, nu se percepe la nivel logic, nu se demonstreaza ca o problema de fizica, se percepe cu sufletul. -
Frumos spus Miriam!

Eu cred ca Dumnezeu este in toate si asa si in noi. Cat despre ceea ce este rau, sigur nu vine de la el. Eu nu cred intr-un Dumnezeu razbunator ci intr-unul bun. Altfel, Isus nu si-ar fi avut rostul.
Raul cred ca vine in primul rand din noi, din mintea noastra si implicit din faptele noastre si a celor cu care interactionam. Este poate si pacatul mostenit. -
postat de: bertha_ la data: 2009-06-21 00:58
"tsu, ma dezamagesti, imi facusem alta impresie despre tine.
imipare rau ca tu vezi in postul meu un indemn la violentza, eu vad doar niste intrebari."
sorry hon,
nu, postul tau nu e un indemn la violentza, postul tau doar genereaza discutzii aprinse ale extremistilor religiosi care, fara prea multe argumente sar la gatul celorlalti, vis-a-vis de ceilalti extremisti. incet, incet fiecare dintre cei care participa la discutzie ca asta isi aleag o tabara pentru a incepe un razboi.
iar eu urasc sa trebuiasca sa aleg, sa vad cum cineva o jigneste pe miriam de ex.
ceea ce crede ea e diferit de ceea ce cred eu, si totusi, suntem okay, ne putem intzelege. ca se va trezi si ea la ora 5 sa ajunga la biserica cu coliva, e si asta okay din partea mea. pot face o gluma, doua, fara rautate sau urma de insulta, ca doar nu-mi pot infrana aceste porniri, dar, fara discutie ca i-as lua apararea in fatza oricui isi permite s-o jigneasca pentru asta.
in plus, sunt un optimist si iau doar partea buna. imi place coliva, trebuie sa recunosc