Imi pare rau...
-
0 0Imi pare rau pentru ca te-am facut sa suferi, imi pare rau ca m-am comportat ca ultima femeie din Univers, imi pare rau ca te-am mintit si ca te-am inselat... Imi pare rau rau rau si as vrea din tot sufletul sa te aduc inapoi, pentru ca am realizat ce comoara am pierdut! ... Sper sa ma poti ierta vreodata.
Mda. Eram impreuna de 4 ani , acum 4 luni ne-am certat si eu m-am intalnit cu altul, timp de o saptamana (din care ne-am vazut 3 zile). El m-a prins cu respectivul, a inceput sa dea vina pe el, ca doar din cauza lui am facut asa ceva, si ne-am impacat. Timp de 2 saptamani s-a purtat frumos cu mine, de parca eram eu cea inselata, ma alinta, facea NUMAI ce ziceam eu, apoi dupa acele 2 saptamani s-a trezit la realitate si in fiecare dimineata imi dadea mesaje sa-mi spuna ca iar m-a visat cu ala in pat. In fine, l-am linistit, am mai tras-o de par inca vreo 2-3 luni, iar acum 3 zile mi-a zis ca nu ma mai iubeste si ca nu mai vrea sa mai auda de mine, ii e scarba de mine. Il inteleg. Si mie imi este. Si inca cum. Dar ceea ce nu inteleg este de ce s-a mai intors la mine daca m-a prins ? Eu cred ca a facut-o ca sa mi-o plateasca, sa realizez ce am avut langa mine si la ce am dat cu piciorul, sa ma faca sa sufar si sa se razbune pentru raul pe care i l-am facut. Alta explicatie nu gasesc.. chiar nu-mi explic! Intr-adevar, regret f mult ce am facut si as da orice sa dau timpul inapoi sa nu se fi intamplat nimic, dar stiu ca asta nu se poate. Imi pare nespus de rau si il vreau inapoi , pentru ca chiar am realizat ca nu merita sa ii fac ce i-am facut! Ma simt ingrozitor. Voi ce ziceti ? astept raspunsuri, multumesc !! va pup -
angelfire,
cu totii purtam in spate un rucsac, mai greu sau mai usor... am adunat in el tot trecutul nostru, cu bune si rele. stii unde gresim? ducem rucsacul acesta tot timpul, de atata vreme, incat face parte din prezentul nostru. nu putem sa ne aplecam asupra unei persoane dragi, pentru ca nu ne lasa rucsacul, nu putem sa zburdam de fericire pentru ca e prea greu, nu putem nici macar sa ne odihnim cu el in carca... aici gresim: vine o vreme cand bagajul trebuie dat jos din spate si asezat langa noi, pentru a ne putea trage sufletul. nu negam trecutul, ni-l asumam, dar nu purtam povara lui tot timpul cu noi. trebuie sa traim prezentul, sa dorim sa cunoastem oameni, sa socializam.
avem nevoie sa inchidem cate un capitol pentru a putea incepe un altul. daca mergem in aceeasi directie, nu traim nimic nou. parerea mea este ca o relatie terminata se transforma in suferinta si mai mare daca este reinnodata. nu mai exista acel "ceva", intotdeauna va lipsi...iar cei care o consuma vor trai cu un mare handicap toata viata: acela al nefericirii...
asa ca, rucsacul jos si hai la drum! un alt drum decat cel cunoscut!
calatorie placuta! -
Foarte frumos spus !! din pacate se pare ca rucsacul meu l-am dat jos mai demult atunci cand am facut ce am facut , cand i-am gresit !!! dar acum tare as vrea sa il pun la loc in spate sa pornim intr-o noua calatorie impreuna, pentru ca , cu bune, cu rele, toate drumetiile pe care le-am avut au fost si sunt o parte din amandoi. imi pare atat de rau si ma simt atat de vinovata pentru ce am facut incat imi vine sa mor. dar rucsacul meu nu ma mai lasa sa il iau in spinare, are o noua personalitate, asta tot din cauza mea !!! Ma simt o persoana ingrozitoare si as vrea extrem de mult sa fie totul cum era odata. nu mai stiu ce sa fac !!!!
-
Nu te mai invinovati cu atat de multa inversunare, sint sigura ca nici o femeie nu-si indrepta privirea asupra unui alt barbat, chiar si atunci cind e intr-o relatie, daca e fericita. Nu cred ca atunci cind ai decis sa te intalnesti cu alt barbat zburdai de fericire. Parerea mea e ca, daca te-ar iubi ar trece peste orice. Inteleg ca nu erati impreuna cind tu te-ai intalnit cu alt barbat, prin urmare nu l-ai inselat doar ai incercat sa-ti vezi de viata ta. Aveai nevoie de un "termen" (n-am gasit alta rima
de comparatie. Da-i putin timp (nu prea mult pt ca nimeni nu-ti va da timpul inapoi), explica-i printr-o scrisoare sau intr-o discutie daca va accepta, explica-i de ce ai te-ai intalnit cu altcineva. Si nu te mai invinovati, fii realista. -
peste trecut nu se poate trece oricat de mare ar fi iubirea. s-ar putea trece doar sa reusesti sa uiti complet (si tu si partenerul) ceea ce s-a petrecut.
asta e. suntem robii deciziilor pe care le-am luat la un moment dat.
e ca si cum cineva a murit. nu-l mai poti aduce inapoi. trebuie sa intelegi ca viatza merge inainte si sa folosesti trecutul ca experientza doar pentru decizii ulterioare.
chiar daca el ar ierta pe moment, exista viitorul, in care aceste lucruri se pot intoarce si reprosurile pot strica mult mai mult.
eu n-as putea trece pentru asa ceva indiferent cat as iubi-o -
eu nu cred ca e nimic de iertat, nu i-ai gresit cu nimic, erati despartiti, ai iesit cu altcineva, era dreptul tau. poate si el a facut acelasi lucru doar ca n-ai aflat tu.
n-ai de ce sa te invinuiesti asa de mult, daca te-ar fi iubit si ar fi fost mai matur ar fi putut trece peste asta, pana la urma v-ati despartit pt ca anumite lucruri nu mergeau, era si vina lui.
cred si eu ca si mara ca e vb de orgoliu masculin ranit si de double standard, femeile trebuie sa stea in casa sa boceasca dupa fostul iubit cand barbatii au voie sa se consoleze in bratele altora si sa nu insemne nimic, doar sex...mda
tsunami imi facusem o impresie mai buna despre cat de open minded esti
suntem oameni pana mea, ideea e sa nu repeti greselile, nu sa nu le faci deloc, sa inveti din ele -
eu am inteles ca se certasera doar.
apoi e importanta si cearta.
pentru ca dupa cearta s-au impacat din nou. deci n-a fost despartire. sau daca a fost despartire, a fost provocata de ea cu gandul impacarii, ceva premeditat, cam asa citesc eu printre randuri. d-asta as merge pe mana lui
oi fi eu de moda veche, dar nu pot trai cu gandul ca femeia m-a inselat.
in partea sentimentala vreau ca lucrurile sa fie simple.
e destul de complexa viatza mea in rest. asa ca prefer sa stau singur pe insula mea decat sa traiesc cu frica ca intimitatea imi e violata in lipsa.
aia cu pana mea mi-a placut,
vestea haioasa este ca unele greseli nu mai pot fi reparate.
cand e vorba de premeditare la inselare, sunt destul de categoric -
daca e doar o cearta e altceva, daca erau despartiti nu e chiar asa de rau
e normal sa te simti tradat cumva sau sau sa te doara faptul ca cel pe care il iubesti a fost cu altcineva dar exista situatii si situatii, daca simti ca e ceva izolat merita sa lucrezi la relatie daca iubesti cu adevarat si simti ca te potrivesti cu persoana respectiva.
de acord cu premeditatul dar poate n-a fost 'gandita'.
in general eu cred in second chance, nimeni nu e perfect, me included si asa cum vreau ca altii sa imi dea mie a 2 a sansa cand gresesc asa o ofer si eu.
nu-mi plac oamenii intransigenti care tin ranchiuna toata viata. -
miriam, nu e vorba de intransigentza, sau daca e, e vorba doar de mine nu de partenera. adica nu pot accepta sa traiesc cu un om in care n-am incredere. poate alti-s diferitzi, dar eu nu mai pot face planuri pe termen lung, nu mai pot impartzii secrete, nu mai pot da "tot". numai pentru sex nu mi se pare destul. pentru ca eu vreau TOT, nu fragmente, si TOT inseamna incredere. ma simt bine cand o fac fericita, si ma gandesc permanent la asta. si cand ii fac cate-o surpriza imi masor performantza in cantitatea de lacrimi de bucurie.
cum mai pot face eu asta daca as stii ca "e posibil sa ma insele"?
nu e vorba ca-i port ranchiuna dar nu se mai califica in parametrii pe care eu i-am ales, vis-a-vis de care judec fiecare fata?.
desteapto, nu cred ca tzine de sex (barbat/femeie) acceptarea tradarii sau neacceptarea ei, ci de om. in nici un caz nu ma poate obliga nimeni sa accept o anumita purtare doar pentru ca un anumit procent din populatie o accepta. si e chiar nostim. la inceputul calatoriei alaturi de un anumit om sa-i pui asa o intrebare: "daca ma prinzi cu altul, trecei peste asta? asa doar o data?" pentru ca apoi sa incerci sa-l convingi sa te ierte daca te prinde o data. asta ce-ar insemna? ca pleci din start cu ideea asta, nu?
si acum sa revenim la cazul expus:
4 ani impreuna
cearta
IN PRIMA SAPTAMANA, SAU A DOUA, ea o pune cu altul de 3 ori.
el "ii prinde" si ii reproseaza ca din cauza asta a fost cearta
apoi, se revine la situatia initiala.
nu stiu cum ma poate convinge pe mine cineva ca IMEDIAT dupa cearta gaseste unul "available", cu care s-o puna daca n-a fost in prealabil absolut nimic.
pentru mine toata povestea e cam cusuta cu multe mistere.
cert este ca nu as mai avea incredere in ea, ca persoana.
nu cred ca el a tras de ea sa revina din razbunare. el vroia ca totul sa fie ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. insa dupa "cool-down period" amintirile revin.
e la fel de adevarat ca te simti mult mai p.rost cand ti se dau papucii vs. cand ii dai tu.
oricum din toata povestea asta eu ridic o alta intrebare. de ce nu ramai prietenaz cu cel cu care ai fost in perioada certurilor? e casatorit / cuplat cu altcineva? el nu te vrea? de ce? -
Deci sa clarific situatia ca nu s-a inteles ceea ce trebuia.
de cand l-am cunoscut m-a luat cu interdictii, nu fa aia , nu sta pe net , nu vorbi cu prietenele ca te influenteaza negativ, nu iesi in oras , nu nu nu etc. M-a tinut inchisa intr-o colivie practic. Iar eu m-am supus pentru ca am considerat ca asa e bine. A fost primul meu prieten.
Ne-am certat de sute de ori, din motive idioate ,stupide, mereu imi facea tot felul de faze , mai stateam si eu pe net ca omu, mai aveam de facut un referat pt scoala, el poc se supara si isi inchidea telefonu si nu mai vorbea cu mine cateva zile la rand. M-a innebunit din pct asta de vedere. Acum 4 luni tot asa s-a intamplat. S-a suparat pe mine din nu stiu ce motiv idiot, si-a inchis telefonul si eu am zis GATA, am decis ca asta este, eu nu-l mai caut, ca nu mai vreau sa mai aud de el si ca vreau sa il uit. Dupa cateva zile ma cauta, iar eu ii spun clar ca nu mai vreau sa fim impreuna, ca trebuie sa isi faca si el un viitor, ca nu mai are rost. Ma suna noaptea sa imi spuna ca se drogheaza, ca viata lui fara mine nu mai are sens, ca ia la bataie oamenii pe strada fara motiv, (cred ca le cam inflorea dar ma rog asta e partea a 2a.), si eu cand am auzit asa ceva (l-am crezut) m-am dus la el sa incerc sa il calmez. Mi-a spus din nou ca nu poate sa traiasca fara mine si eu i-am zis ca nu e adevarat, ca doar are impresia. Din pct meu de vedere eram despartiti,i-am zis sus si tare ca nu mai vreau sa fim impreuna! Acum imi reproseaza ca nu eram despartiti, ca eram impreuna cand am purtat discutia asta.
Eu intre timp am cunoscut pe altul, cu care m-am intalnit, dar prostia mea a fost ca nu m-am intalnit cu el intr-un loc public, pentru ca ma simteam aiurea ,ma gandeam ca poate ne vede el sau vreun prieten de-al nostru si nu voiam inca sa afle, mi-era teama sa nu isi faca vreun rau. Asa ca m-am dus la el acasa. Nu s-a intamplat nimic prima zi, (asta era pe 8 februarie) , apoi incepe el sa ma sune iar sa imi spuna ce prostii a mai facut, ca s=a drogat, eu iar m-am panicat pentru ca inca il mai iubeam (si stiu ca m-am intalnit cu ala pentru ca voiam sa il uit) si m-am dus la el acasa sa incerc sa il calmez. A fost o prostie pentru ca el a inteles altceva. In fine, cu ala m-am mai vazut peste 3 zile, tot la el acasa, apoi a 4a zi , era chiar inainte de ziua indragostitilor, m-am dus sa ma intalnesc iar cu el si "s-a intamplat". De ziua indragostitilor ma suna EL, sa imi zica ca vrea sa ne intalnim, sa ma duc la el sa imi dea un cadou, in fine m-am dus si -
iar a inceput sa imi zica tot felul de chestii, ma intreba daca am cuynoscut pe altu si eu ii ziceam ca nu, dar ca nu mai vreau sa fim impreuna. A doua zi am fost la un chef si noaptea la 12 m-am intalnit cu celalalt iar el m-a urmarit si m-a prins. De aici a inceput totul.
Cum am zis, prima reactie a fost ca e vina lui, ca numai el e vinovat ca nu a stiut sa ma tina langa el, ca a fost exagerat, ca ma vrea inapoi, ca de ce am fost cu ala, sa ne impacam. Eu mi-am dat seama atunci ca m-am comportat prosteste si ca omu ala chiar ma iubeste si ca o sa se schimbe si i-am zis celuilalt ca nu mai vreau sa mai vorbim ca m-am intors la fostul prieten. E adevarat, in primele 2 saptamani se purta cu mien exemplar, imi facea toate poftele, imi lua o gramada de cadouri, statea non stop cu mine, insa dupa astea 2 sapt s-a schimbat si a inceput cu reprosurile, ca l-am inselat, ca sunt o c.urva,etc
Am reusit sa il calmez si parea ca va trece peste, s-au dus 3 luni, a fost totul relativ ok, nu mai vorbea despre asta, insa ma controla mereu (l-am inteles ,avea de ce, stateam pe net numai cand eram cu el,nu ieseam cu nimeni, in rest stateam in pat si citeam), iar acum vreo 1 sapt iar a inceput cu reprosuri, ca el nu mai suporta ,ca nu poate sa ma ierte etc. Si acum 3 zile mi-a zis ca s-a saturat, ca nu vrea o c.urva langa el, a tipat la mine de fata cu ai lui, ne-am facut de cacao in fata parintilor, si m-a dat afara din casa.
Stiu ca am gresit, dar eu chiar ma saturasem atunci de tot ,de toate fazele pe care mi le facea, de atatea interdictii, de controale,, cearta aia de atunci pusese capac la tot. Pana m-a prins cu ala si mi-am dat seama ca nu trebuia sa fac asa ceva. Am crezut ca o sa pot sa trec mai usor. Nu eram eu cand am facut asa ceva, stiu ca o fata calumea nu ar fi facut niciodata asa ceva, chiar m-am comportat ca o c.urva si la asta ma refeream cand am zis ca sunt ultima femeie din univers. -
tsunami n-am vrut sa te judec, nici nu ma gandeam la tine cand am zis chestia cu intransigenta dar imi dau seama ca din felul incare am scris se poate intelege asta
ma gandeam la cateva persoane din viata mea pe care le-am dezamagit poate candva si care au zis gata, la revedere desi situatiile respective fusesera cazuri speciale.
ce zici tu acolo despre o relatie este f frumos, e relatia perfecta dar din cate am auzit asa ceva nu exista decat fffff rarrrr
.
nu e vorba ca eu as fi de acord cu inselatul sau ca m-as gandi ca vreodata ar fi posibil sa fac asta dar stiu ca exista situatii si situatii, exista circumstante si uite din cum a povestit fata eu chiar o inteleg.
e greu sa fii intr-o relatie in care sa te simti controlat si sufocat, cand e prima relatie e parca si mai greu pt ca abia iti definesti comportamentul in cuplu si trebuie sa te confrunti cu multe contrangeri pe care poate la inceput le accepti pt ca iti iubesti partenerul dar strangi in tine pana cand intr-o zi rabufnesti si poti face lucruri pe care nu le-ai face in mod normal
eu as da inca o sansa relatiei daca pana in momentul 'incidentului' comportamenul ei ar fi fost bun vis-a-vis de motive reale de gelozie.
adica daca n-are antecedente as mai da o sansa
cum ziceam, toti suntem oameni si gresim
pe de alta parte nu inteleg de ce mai vrei tu draga mea sa fii cu el, lunile astea in care a fost dragut cu tine nu sunt chiar reprezentative pt ceea ce este el in realitat, realitatea sunt anii aia in care v-ati certat. acum a dat ce e mai bun in el si probabil dupa 3 luni a obosit si a revenit la ceea ce era si inainte.
nu spun ca nu avea motive de suferinta, e f dureros sa fii inselat si e ultimul lucru pe care mi l-as dori din partea partenerului meu dar felul in care te-a insultat da de gandit.
invata ceva din ce s-a intamplat si mergi mai departe.
oricum e mai bine ca v-ati despartit daca el are asa sentimente negative la adresa ta, e pacat de ce a fost frumos sa ajungeti sa va insultati si jigniti.
au fost 2 filme care mi-au placut mult apropo de relatii, the break up cu jennifer anison si vince vaughn, mi-a placut ca in loc sa stea impreuna si sa-si reproseze in continuare greselile facute s-au despartit, si-au dat timp sa invete ceva din tot ce s-a intamplat in ei, sa-si gaseasca echilibrul individual si abia apoi sa mai vada daca e ceva ce ii tine/ aduce impreuna.
al 2 lea film e crash, iti arata cum oricine poate sa ajunga sa faca orice in anumite circumstante. -
azi dimineata merg sa-mi iau posta. ma intilnesc cu D-ra Anca; 76 de ani, nemaritata.
“buna dimineata, D-ra Ancaâ€, zic eu.
“mi-am trimis un raspuns la o nelamurire de-a mea de zeci de ani prin posta, acu’-l citesc si sint din ce in ce mai confuzaâ€, zice ea.
urmarea???? contra cost o veti afla.
angelfire, neavind fericita sansa de-a te pupa, te lasam pe tine s-o faci. si n-o uita pe medion!