nu ma intelegeti gresit
-
0 0in urma cu ceva timp,postam aici despre fostul meu iubit si relatia mea de 4 ani cu el.
dupa ce am realizat ca nu mai e cale de intors,am renuntat la ideea de a mai fi cu el.
in urma cu vreo 2 saptamani,ia-m acordat o sansa prietenului meu cel mai bun la care tineam enorm si care mi-a fost alaturi indiferent de consecinte...acum suntem impreuna si tin la el din ce in ce mai mult.daca era un prieten absolut minunat,pot spune ca in postura de iubit e si mai si...
acum vine partea cu "nu ma intelegi gresit".stiu ca multi o sa ma criticati,dar uneori...de fapt la inceput imi era rusine cu el...el e un simplu muncitor,eu director la o firma,el e mai modest,eu ...nu prea....abia acum am acceptat sa spunem la restul lumii...prietenii mei,care il cunosteau de mult,il plac foarte mult.... -
nu mai retin exact ce ti s-a intamplat, dar in primul rand si cel mai important e: SA TE SIMTI BINE CU TINE INSUTI, in rest, fiecare are dreptul la opinie, daca tu esti fericita, ce daca tu esti directoare si el un simplu muncitor?? Il iubesti? Te face fericita?? Daca ai raspuns la intrebarile astea, crezi ca mai conteaza ce gandesc ceilalti???
Asa ca traieste-ti viata cum crezi ca e mai bine pt tine, e viata ta . -
da ma face fericita.adica din pct de vedere comportamental e cam tot ce mi-am dorit...ma respecta,ma iubeste(de mai bine de 1 an) ma ajuta,ma sustine...el se mandreste cu mine si acum e si mai mandru ca in sfarsit a aflat toata lumea...
prietenii mei nu zic nimik,dar mama,desi e cea mai buna prietena a mea sunt sigura ca o sa ma critice...eu am plecat de undeva de jos si am ajuns unde sunt si ea considera ca tre sa am pe cineva care sa ma satisfaca si din punct de vedere material....adica un tip al costum,cravata...de asta am preferat sa ii ascund deocamdata asta,pt ca nu vreau sa ma influenteze in vreun fel,pana nu sunt sigura de ce simt pt el... -
un sfat sincer si din suflet......urmeaza-ti instinctul , inima, ia propriile decizii, sunt cele mai bune.In cazul mamei tale, nu poti sa-i ascunzi la nesfarsit, dar, esti o persoana adulta si esti capabila sa decizi ce vrei sa faci cu viata ta.De multe ori, parintii,tocmai pt ca vor ce e mai bine pt noi, se inseala,numai tu stii ce e in sufletul tau, daca te face fericita......mergi inainte, iar timpul le va pune pe toate in ordine.Daca vrei trimite-mi mesaj privat, iar cand am timp o sa-ti scriu mai mult.
Succes. -
nu intentionez sa ii ascund mult timp asta si nu e vorba ca m-ar certa sau ceva de genu.itotdeauna mi-a acceptat deciziile bune sau rele,dar are un stil aparte de a ironiza persoana respectiva(el in cazul asta) pana ai impresia ca are dreptate si te face sa te simti prost...merci pt sfaturi...am intrat de 3 ori pe site
....spre rusinea mea nici nu stiu cum sa trimit mesaj privat -
Nu vreau sa par rautacioasa,dar fiecare din noi ar trebui sa gandeasca si din alte puncte de vedere, 8-10 ore esti dna.director asa cum spui dar dupa orele de program esti un om ca toti oamenii ,crezi in Dumnezeu la fel ca toti si cei care iti sunt prieteni daca iti sunt ar trebui sa-ti fie aproape.Oamenii nu trebuiesc judecati dupa ce sunt la locul de munca ,ci trebuie judecati dupa comportament, daca fostul tau prieten nu s-a comportat normal cum ar trebui,uite ca un muncitor ti-a dovedit te te iubeste asa cum stie el mai frumos. Parerea mea e lasa lumea sa vorbeasca pana o sa oboseasca , si traieste-ti viata asa cum crezi tu .
-
Si ca sa fiu iar Gica contra, sa va povestesc despre cazul unei colege de liceu
..el si ea colegi de liceu, iubire mare, promisiuni de casatorie etc. Dupa absolvirea liceului ea merge mai departe la facultate, el se angajeaza ca sofer. Deja in timpul facultatii, ea observa ca nu mai are atat de multe in comun cu el, cu toate ca inca se iubeau, relatia devine destul de rece, ea se invarte in alte cercuri, are alte subiecte de conversatie iar el incepe sa fie gelos. Mai dureaza totusi relatia pana ea termina scoala si se angajeaza. Deja la un moment dat diferentele de opinii erau prea mari, gelozia nejustificata si lipsa lui de ambitie sa faca ceva cu viata lui, au determinat-o sa puna punct relatiei.
Nu-ti spun tie ce sa faci, numai vroiam sa iti arat o alta perspectiva. Timpul o sa decida daca sunteti potriviti unul pt altul. Eu te sfatuiesc totusi sa fi sincera cu mama ta, ea stie mai bine ce sfaturi sa iti dea. -
90% din relatiile de la 16-20 de ani nu rezista si confirm acest lucru cu tarie.
E o dragoste faina,
speciala cum numai atunci poti iubi insa chiar daca dureaza ani de zile pana la urma se rupe, repet, in majoritatea cazurilor.
Cat despre cazul in speta, depinde de personalitatea voasta, daca intervin frustrarile nu e bine.
Daca e o dragoste nebuna, da-i un sut in fund sa faca un pas inainte sa evolueze si el pt a avea un job mai bun. Sa faca ceva cursuri, etc -
medion:nu te contrazic.si eu am avut o relatie de 4 ani care a inceput la 16 ani jumate si s-a terminat de curand...nu-i baiat prost,are o poveste mai aparte si pe zi ce trece il inteleg din multe pcte de vedere.multi ma incurjeaza si imi spun sa am grija de el,ca-i un baiat exceptional si ce tine de aspectul fizic si job se pot schimba,desi nu-i urat deloc..
mama m-a sunat acum o ora si m-a intrebat cu cine sunt,ca m-a auzit vorbind cu cineva...i-am spus ca e un coleg si a inceput bineinteles sa ma ironizeze,pt ca si-a dat seama despre ce coleg e vorba...l-am dus si acasa la mine dar inainte sa avem vreo legatura... -
la 21 de ani director de firma,dovlecel?
nu cumva ai scris ceva gresit?
la 21 esti aproape copil...
ma uit la fi'miu, pasionat de aeromodelism, de navomodelism...acu doua zile, inalta incantat un zmeu vechi
ma minunez ce barbat-copil am
bine,sa va zic ca pe mine m-o mancat si m-am maritat la varsta asta?daa da' eu aveam o minteee, tare desteapta-am fost! si copil si servici si de toate
)
dovlecel, nu trebuie sa-ti fie rusine cu el,munceste,baiat bun, nu stii ce-i rezerva viitorul, poate face si o facultate, trebuie numai sa vrea
daca e descurcaret poate fi director si el
acum bucura-te de relatie, de tinerete..,orgoliul nu-si are rostul.. -
da,chiar sunt director...cand m-am angajat la 19 ani,am nimerit chiar la un prieten mai vechi,care nu stiam ca intre timp isi deschisese propria afacere...si avea nevoie de director la noul departament...si cum ma cunostea ....nu mint,chiar sunt...va dati seama ca pentru mine la vremea aia era o mandrie sa spun ce slujba am,cine mai era director la 19 ani|??
-
cum zici tu
am in subordine vreo 8 baieti si doar 2 fete
nu am ridic in slavi.ideea era ca eu am plecat de undeva de jos,de foarte jos...nu ma asteptam niciodata sa ajung unde sunt si ma chinui mult ca sa ma mentin,uneori imi vine sa renunt si ma intorc la mine acasa...ideea era ca plecand de unde am plecat,ai mei au avut pretentii sa ajung cineva si sa fiu cu cineva in acelasi timp cu care sa se mandreasca ei...nu stiu daca e de inteles...ma rog,prea putin e vorba daca sunt eu director sau nu -
cum zici tu
am in subordine vreo 8 baieti si doar 2 fete
nu am ridic in slavi.ideea era ca eu am plecat de undeva de jos,de foarte jos...nu ma asteptam niciodata sa ajung unde sunt si ma chinui mult ca sa ma mentin,uneori imi vine sa renunt si ma intorc la mine acasa...ideea era ca plecand de unde am plecat,ai mei au avut pretentii sa ajung cineva si sa fiu cu cineva in acelasi timp cu care sa se mandreasca ei...nu stiu daca e de inteles...ma rog,prea putin e vorba daca sunt eu director sau nu -
Nu am inteles eu bine daca poti sa ne lamuresti, esti director la firma unui prieten si muncesti foarte mult ca sa iti platesti facultatea. Pai nu stiu cat esti tu de constienta ca daca firma prietenului tau s-ar inchide tu cu pregatirea pe care o ai deocamdata, varsta nu te angajezi decat ca secretara.
Asa ca marinimia nu da bine la doamne. -
dovlecel, daca tu spui ca ai ajuns director, prin munca ta, nu pe pile,cu 10 oameni in subordine, la 21 de ani, felicitarile mele, inseamna ca esti fata isteata!
in alta ordine de idei, spui ca de la inceput te-a deranjat ca el e muncitor, atunci de ce l-ai acceptat?
ti-e rusine sa mergi cu el intr-un restaurant, nu stie sa se comporte?
pentru mine conteaza mult omul in sine, gandirea lui, cunosc persoane fara facultate dar erudite
sa stii ca inteligenta nu sta neaparat intr-o hartie(diploma)
pe de alta parte, daca tu pui pret pe studii superioare, iti doresti evolutie nu numai in planul personal ci si al carierei, se alege praful daca el nu are potential, nu evolueaza... dar e devreme sa te gandesti acum la asta..nu te ceru de nevasta
bucura-te de el, de clipa, de relatie, de tinerete , nu arde etapele...si nu-l sfida, nu considera ca nu e de nasul tau..e timp, potential,ambitie sa aiba! -
eu sunt putin ametita de functiile astea de directori in Romania, si haideti sa va spun de ce.
Eu sunt contabila, am venit aici si am lucrat ca secretara, cu timpul am ajuns sa lucrez in administratie,aici cand esti administrator cam faci de toate:contabilitate, secretariat,etc,intr-un cuvant ma ocup de tot ce tine de functionarea unei firme.Responsabilitatea e foarte mare.Cat despre persoanele pe care le am in subordine,dar...nici cuvantul asta nu mi se pare ok, dar ma rog, sunt 17 barbati , nici-o femeie.Pai eu tre sa le organizez ca pe toate, dar....nu sunt directoare, ci sunt o administrativa.No, atunci dupa cate vad eu , in Romania sunt o gramada de directori.
Draga dovlecel, ca sa fii director la varsta de 21 de ani , din punctul meu de vedere pare imposibil, eu am lucrat cam 4 ani ca sa pot trece de la secretara la administrativa, eu nu te judec si nu ti-o spun cu rautate, dar pur si simplu nu inteleg ce inseamna "director" pt tine.Ce faci tu in functia pe care o ai, repet., e pura curiozitate.
In legatura cu relatia ta, puffffffffffffff ...cum poti sa-ti faci probleme ce va fi, pai eu ma gandeam ca esti trecuta de 30....asa ca la varsta pe care o ai, bucura-te de viata, termina facultatea si cu timpul o sa iei decizia corecta.
Succes