nu stiu ce sa fac
-
0 0Fetelor, am o mare problema.
Stiu ca nu e bine ce fac, dar inimii poti oare sa-i dictezi? Cateodata da, cateodata, nu. Iar acum creierul meu spune nu, dar inima...nu ma asculta.
La inceputul lunii mai, am inceput sa lucrez, la un proiect, cu un coleg din iasi. Colaborarea noastra a insemnat convorbiri telefonice zilnice. Mai bine spus, in fiecare zi vorbeam la telefon de 7-8 ori, iar ultimele telefoane erau pe la 12 noaptea. Deci totul a inceput cu telefoane strict profesionale. Incet, incet, insa, am inceput sa vorbim si despre noi. Si am ajuns la concluzia, chiar ne-am amuzat, aveam subiecte comune de discutie, asta ca sa fiu modesta si sa nu spun ca eram de acord in tot ce discutam. Ne placeau aceleasi carti, filme, masini, etc.
Si asupra vietii, avem aceeasi viziune. Ce sa mai, ne intelegem perfect. Si e corect sa vorbesc la prezent, din moment ce, desi proiectul s-a terminat, noi inca vorbim la telefon.
Sigur, acum telefoanele s-au redus la unul pe zi. Cand a venit in Bucuresti (el este din Iasi) ne-am intalnit, si cu ocazia asta ne-am si vazut. Pentru ca desi, am vorbit atatea la telefon, inca nu ne vazusem.
Am luat masa in oras, am vorbit "cate`n luna si`n stele", apoi mi-a luat un buchet de trandafiri rosii si m-a condus acasa. Toate discutiile noastre aveau niste aluzii, in limita bunului simt, dar aluziile...Pentru ca este un adevarat "gentelman", galant, politicos, nu a facut niciodata o propunere directa. Mi-a deschis o potrita, sau, mai bine-zis, m-a lasat pe mine sa decid daca vreau sa avanseze relatia dintre noi.
Nu suna bine? Parca toate ne-am dori un astfel de barbat. MAREA PROBLEMA este ca...ati ghicit, este insurat. Si are un baietel de 5 ani.
Deci, fetelor ce sa fac? Stiu ca nu trebuie sa avanseze relatia noastra, dar inima a luat-o razna. Si nu vreau sa-mi gasesc scuze dar, faptul ca vorbim zilnic la telefon imi mentine starea de incertitudine. Mai ales cand ma suna, chipurile, pentru niste informatii care, de fapt, nu-l intereseaza si stiu ca sunt doar pretexte. Dar de cele mai multe ori, cred ca nu mai are imaginatie si imi spune ca ma suna ca sa vada ce mai fac. Si iar ne lungim cate o ora la telefon (v-am spus ca vorbim cu orele? ha,ha,ha). Eu ma abtin si nu-l sun. Dar degeaba, se pare ca el nu este atat de tare ca mine.
Deci, voi ce ati face in locul meu? Dar sincer, ca doare suntem "PRIETENE EVA", nu....Va pup. Ela -
Costinela ...scuza-ma dar te manaca undeva ..omul asta are familie ..spune-ne si noua dc are nevasta + copil de ce mai vrea pe alta ?...nu esti tu oare o oaza de scapare din cotidian ...si apoi ce convenabil familia lui acolo .tu aici -parca functioneaza treaba nu
..si apoi gandeste un pic ,barbatii nu sunt ca noi ,ei nu lasa totul balta pt o pasiune care SEAMANA a iubire ,pt ei conteaza mai mult caldura caminului ,cineva mereu acolo ..adik o relatie la care a muncit ceva nu ?Tu chiar nu mai vezi nici un barbat in lumea asta ..si mai termina cu iubirea asta neimpartasita ca viata e si asa de scurta si mai EXISTA SI UN COPIL .dc nu faci nik pt tine el nu e vinovat de nimic Daca tu ii dai papucii tipului ...exista posibilitatea sa incerce sa-si duca viata mai departe mai corect decat acum,dc el alege pe alta e fix probleme lui --iar asta ar atrage atentia asupra scopului real al legaturii sale cu tine -
Merci de mesaj. Vreau sa-ti spun ca nu-l iubesc. Dar purtarea lui ma...incita. Sunt constienta ca are familie si tocmai de aceea nu am intrat pe "usita" pe care a lasat-o deschisa. Iar atunci cand vorbim, am mare grija la ce vorbesc. Nu "marsez" niciodata.
Dar trebuie sa recunosc ca orgoliul meu este gadilat, ca sa zic asa, de purtarea lui. Si crede-ma stie sa vorbeasca cu o femeie. -
Daca nu esti indragostita,cu atat mai bine!!! Nu te afunda in chestia asta ca numai tie iti faci rau.Renunta pana nu incepi sa suferi.Lasa orgoliul ala asa gadilat cum este si pune punct.Nu cred ca barbatul visurilor tale este unul care nu are pic de respect pentru o femeie care a ales sa isi imparta restul vietii cu el si nici pentru bucatica aceea din el care are 5 anisori.Nu cred ca barbatul visurilor tale isi risca familia si tot pentru ca sa 'i-o traga la alta'. (imi scuzi xprimarea mai dura,dar oricat de frumos ar fi imbracate intentiile lui acesta este ADEVARUL)
-
Costinela, taie chestia asta din radacina. Mai ales pentru ca urmeaza sa lucrati impreuna.
NU VREI SA TRECI PRIN ASA CEVA.
In primul rand ca nu te vad ca pe o femeie incantata de postura de AMANTA.
In al doilea rand ca, daca veti lucra impreuna, SE VA AFLA. Mai intai la serviciu, apoi si acasa la individ.
Fa un exercitiu de imaginatie: pune-te in locul sotiei lui. Imagineaza-te mireasa, apoi gravida cu pustiul... olita copilului, cratita cu mancare, camasile murdare ale barbatului... etc... Si pe urma afli ca javra te inseala cu colega de serviciu.
Cum ti-ar fi?
Scuteste-ti constiinta de asemenea mizerie. Priveste inainte si da-l dracului' pe mitocanul asta, cu tot cu amaratul lui de buchet de trandafiri.
Undeva, exista un barbat si pentru tine - nu ai nevoie sa imparti un ticalos cu o alta femeie.
(Fi-r-ar capu' lor al naibii de idioti; bai ce ma enerveaza cand aud de scarbe de-astea care se tin de capul fetelor, de parca nu le-ar ajunge nevasta!!! Nu sunt in stare sa faca fericita o singura femeie, aia cu care s-au insurat si au facut copii, si GATA!!! vor sa mai nenoroceasca inca una!!! Mama lor!!!...) -
Asa este, fetele au dreptate, mai ales Donna. Nu vrei sa ai pe constiinta destramarea unei familii sau faptul ca tu contribui la...indepartarea si minciuna unui tata si sot. Chiar daca veti lucra impreuna, este bine sa pui piciorul in prag si sa stabilesti de la inceput cu el ca...profesia si bussinessul e una...iar viata personala e cu totul altceva. Si spune-i ca...nu poate fi nimic sentimental intre voi. O partida de sex dureaza putin, insa sentimentul de vina de dupa...ala dureaza mult mai mult. Mai bine taie acesta chestia din radacina, inainte sa inceapa si sa scape de sub control. Nu vrei sa fii mereu "a doua", cea la care vine cand poate sta putin si pleaca.
-
cred ca stii ce sa faci,dar nu prea vrei..de fapt stii ac tre sa inchizi telefonul ala care suna pe biroul tau..sa nu mai raspunzi al el..dar ti-e greu..ei bine,cu siguranta nu e cel mai greu lucru din viata ta sa nu raspunzi cateva zile la un telefon..sau mai bine sa-ti iei un concediu si sa intrerupi orice legatura cu el..o sa vezi tu cum esti la intoarcere..
-
Fetelor aveti DREPTATE. De fapt, cred ca trebuia sa scriu ca sa ma racoresc.
Nu vreau sa credeti ca sunt o nenorocita. Tocmai de aceea nici nu am "marsat" la aluziile lui. Si nici nu am sa o fac. Nu e vorba de lauda, dar am mai intalnit barbati ca el si i-am linistit. Nu-mi trebuie unul insurat. Recunosc doar ca e simpatic si atat. Nici macar nu pot spune ca m-am indragostit. Sunt constienta ca e simpatic, dar are un mare defect: VERGHIETA de pe deget.
Va pup si va multumesc. Am apelat la voi pentru ca trebuia sa aud ce stiam deja. Nu suntem noi femeile niste fiinte dulci, dulci de tot. Trebuie sa vorbim intre noi ca sa aplicam ceea ce stiam. Noi nu putem sta fara sa ne impartasim necazurile si bucuriile, dilemele si reusitele intre noi. Sunteti niste demne urmase ale EVEI. Pupici. -
Iti dau un sfat: listeaza-ti mesajul donnei, cu litere maaaari, pe un format A4 si pune-l la vedere. Incearca sa-l citesti de 100-1000 de ori pana te vei transpune cu adevarat in situatia sotiei si vei vedea cat de usor va fi sa nu te mai afunzi in mocirla asta.
Te cred ca esti incantata de aerele lui de mare gentleman, am sa-ti scriu totusi ceva trait de mine. Pe primul meu socru nu am avut posibilitatea sa-l cunosc pana la nunta noastra, la care a fost invitat in ciuda faptului ca si-a parasit familia cand baiatul avea 2 ani. Am ramas socata sa-l vad la nunta cat e de "domn", manierat si cu niste texte!!!...exact vrajeala pe care ne dorim noi femeile sa o auzim. Era un "cavaler" desavarsit...pana am realizat la un moment dat, dansand, ca se dadea la mine! Soc! Nu am spus nimanui de frica sa nu fiu crezuta. La cativa ani dupa nunta am observat surprinsa aceleasi "bune maniere' la fostul meu sot, dar nu le folosea cu mine ci cu orice alta femeie (prospatura!) care aparea in anturajul sau.
De atunci sunt foarte "banuitoare" in ceea ce priveste barbatii cu exces de politete si gesturi dragute! -
Buna Costinela
Buna fetelor
Nu-ti mai face atatea probleme pentru ca eu cred ca ceea ce ti s-a intamplat tie, e, pe undeva normal. Fetelor, nu-mi sariti in cap pentru ca eu am exemple la birou.
Sa explic un pic. In ultima vreme, se munceste foarte mult in anumite medii
. Si, la naiba, sunt echipe mixte. Si barbati, si femei. Alaturi, timp de foarte multe ore pe zi, mai precis de dimineata pana seara tarziu. Se transmit e-mail-uri, telefoane, se impart birouri, mancare, cafea, se fac glume ca sa se destinda atmosfera, s.a.m.d. Se cearta, se impac; se creaza pe timpul unui "proiect" un adevarat team. Pe de alta parte, sa nu-mi spuneti mie ca atunci cand oamenii astia ajung acasa , obositi si stresati, mai au chef sa faca dragoste sau mai au timp sa petreaca week-end-ul intr-un mod placut. Mai mult, mintea e undeva tot la birou ( pentru ca miza respectiva este foarte mare). Ok, cati dintre acestia au acasa un sot/o sotie/ un partener care sa nu le reproseze ca petrec foarte mult timp la birou, care sa nu se simta neglijati, care sa nu aiba anumite frustari, firesti totusi.
In conditiile acestea, credeti ca este IMPOSIBIl sa apara o atractie intre colegi???? Pe langa termene si schimb de idei, credeti ca nu se strecoara si altceva? Este inevitabila aceasta apropiere.
In concluzie, eu nu te condamn costinela. Si nici nu-ti recomand vigilenta sporita. Daca esti fata desteapta ( si banuiesc ca esti) vei sti sa faci alegerea corecta, indiferent care va fi aceea. Doar ca va fi greu
) -
Draga Anjelina,
te inteleg e normal sa apara "atractii" datorate lucrului in comun. Ca la lucru stai mai bine de 8 ore si in tot timpul asta esti in cotact cu oamenii, barbati, femei, "cavaleri" si "bucatele bune", si acasa e altfel. Esti obosit, mai dormi vreo cateva ore si deci, petreci, teoretic, mai putin timp real cu partenerul. dar asta nu inseamna ca trebuie sa te lasi in voia acestor atractii doar pentru ca e cumva normala aparitia lor. Scuzati, pardon, dar tocmai de aceea suntem oameni si nu animale, pentru ca simtim si nu ne lasam prada "atractiilor". E firesc sa apara dar la fel de firesc este sa le tii piept mai ales cand persoanele implicate au deja un cuib. Asa ca eu cred ca cel mai bine e sa le tai scurt macaroana cavalerilor, ca sa nu ajungi si tu in postura sotiilor lor la un moment dat. Caci stiti cum se spune, viata e ca o roata, cand esti sunt, cand esti jos. Plus ca ceea ce nu-ti place, altuia nu face.
No, fetelor numai bine si fiti barbate.