la distanta

  •  
    • 14 mesaje
    1 Iun 2009, 23:16
    0 0
    Buna fetelor,

    Sunt Ioana si in momentul asta plang. Sa va spun si de ce. Acum cateva zile m-am intors din cea mai frumoasa experienta pe care am avut-o. Am fost intr-o tara nordica cu bursa de studii. Totul bine si frumos, pana cand l-am intalnit pe printul scandinav, de care , pana la urma, m-am indragostit. Ce a urmat ? O poveste frumoasa. Eram amandoi constienti ca la sfarsitul lui mai trebuie sa ma intorc acasa. Si m-am intors. Am vorbit mult despre asta, el sa vina la mine, eu sa vin la el. Dar nici o varianta nu mi-l da pe el asa cum il vreau, tot timpul, sa=l stiu acolo aproape, sa-l aud cum respira. Mi-am primis mai demult ca nu voi avea o relatie la distanta dar acum nu ma lasa inima sa-l las. Exista o posbilitate ca eu sa ma intorc la anul insa e destul de vaga. In martie o sa stiu. Daca pierd sansa aia, ce sa fac ? Nu stiu daca inima mea o sa reziste la atatia kilometri distanta. Cum sa fac? Ce sa fac ?
  •  
    • 171 mesaje
    1 Iun 2009, 23:21
    0 0
    salutare,
    am fost in aceeasi situatie acum 2 ani de zile
    am fost plecata timp de un an ,si pot spune ca a fost ingrozitor de greu.el era in romania..eu acolo..ne vedeam foarte rar,dar ne sufocam zilnic cu mesaje,telefoane,internet..este ingrozitor sa stai sa numeri zilele si sa tai cifrele pana in clipa in care il strangi pe cel iubit la piept..
    noi doi am rezistat distantei..
    ne-am despartit ulterior din cauza altor neintelegerii
    sfat... multa iubire si rabdare
  •  
    • 2791 mesaje
    1 Iun 2009, 23:21
    0 0
    Incearca sa intretii relatia prin telefon, internet, vizite. Iar dupa studii...respiri usurata. Se poate! Succes!
  •  
    • 13679 mesaje
    1 Iun 2009, 23:30
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 14 mesaje
    1 Iun 2009, 23:34
    0 0
    Multumesc frumos de sfaturi si incurajari. As sta lipita de skype toata ziua. Azi el era la scoala si i-am zis sa-si puna webu' ca sa vad ce face, si am stat asa vreo ora uitandu-ma cum invata el acolo, cum vorbeste cu prietenii. M-am ticnit. E prima oara cand ma simt asa pornita sa pastrez pe cineva. Sper sa am forta sa nu renunt.
  •  
    • 292 mesaje
    2 Iun 2009, 09:33
    0 0
    ...
  •  
    • 6557 mesaje
    2 Iun 2009, 10:15
    0 0
    e greu..e foartre greu...
    e nemaipomenit de bine atunci cand il astepti sa vina...zilele alea iti dau putere
    e sfasietor cand pleaca...zilele alea te termina...
    in rest...te simti intr-un echilibru instabil...dar asta se poate intampla oricum chiar daca ar fi langa tine
    succes si multa rabdare
  •  
    • 2131 mesaje
    2 Iun 2009, 11:30
    0 0
    de ce nu incerci sa termini facultatea acolo(sa te transferi) sau cel putin daca tot va iubiti dupa ce termini scoala ai putea merge acolo, iti iei un job, si ramai cu el...
  •  
    • 14 mesaje
    2 Iun 2009, 11:42
    0 0
    Da, m-am gandit si la posibilitatea asta de o gramada de ori. Ideea e ca eu termin facultatea acum si e foarte greu sa ajung la master acolo, pentru ca nu stiu limba si am nevoie de foarte multi bani ca sa ma accepte. Eu sper la un program, un fel de bursa, incepand cu anul viitor. Daca nu...nu stiu ce va fi.
  •  
    • 2131 mesaje
    2 Iun 2009, 11:47
    0 0
    si cat mai ai pana termini faculatatea..?
  •  
    • 14 mesaje
    2 Iun 2009, 11:53
    0 0
    @ Denis : termin acum, luna asta. Si in ce priveste locul de munca din nou este foarte greu, trebuie musai sa stiu limba. Toate chestiile astea legate de bani ma deprima foarte mult. Daca as fi ultra-bogata nu as sta pe ganduri si m-as muta acolo. Dar din pacate viata nu este asa de simpla.
  •  
    • 283 mesaje
    2 Iun 2009, 12:05
    0 0
    Ofer consultanta in carti si TAROT. Nu vreau sa stiu detalii despre dvs. ca apoi sa spuneti ca m-am inspirat! Daca sunteti interesata, lasati un mail pe *** cassey.cassey20@yahoo.com *** si va voi contacta cat se poate de repede. REFERINTE despre mine, gasiti pe cafeneaua de pe link: http://www.kudika.ro/comunitate/forum/view_topic/20618/Cafeneaua-lui-Cassey/Cafeneaua-lui-Cassey-pagina-6.html
    O saptamana frumoasa!
  •  
    • 2131 mesaje
    2 Iun 2009, 12:29
    0 0
    da, sunt de aceeasi parere..sunt si joburi care nu necesita prea mult limba respectiva..
    chiar daca asta ar necesita munca in hotel, curatenie la case..ajutor la bucatarie..insa esti dispusa sa uiti de facultate..? adica de anii de fac pt el..?
    ar presupune f multe sacrificii...deci, sunt sigura ca s-ar gasi ceva si pt tine..
  •  
    • 101 mesaje
    2 Iun 2009, 13:18
    0 0
    Tocmai m-am intors si eu dintr-o tara scandinava,dar cu probleme de servici.Am stat numai 2 saptamani dar vreau sa spun ca oamenii aia m-au fascinat prin fizicul lor.Inalti,zvelti,ochi deschisi...aveau o naturalete aparte.Am fost la un pas sa traiesc povestea ta daca pot spune asa.Am cunoscut pe cineva insa am incercat sa mentin o distanta de siguranta.Am luat-o ca o poveste frumoasa din cartea de povesti a vieti mele si atat,ceea ce te sfatuiesc si pe tine sa faci.Apartineti unor lumi mult prea diferinte si indepartate,mult prea indepartate.Din punctul meu de vedere este o relatie bolnavicioasa si costisitoare din mai multe puncte.Abia ai ajuns iar tu practic esti intr-o stare de alerta,sa stii mereu ce face si cu cine,in ritmul asta vei ajunge la disperare.Nu sta nici aici colea,ci la mii de km,deci nu poti spune"maine imi iau bilet si ma duc".Daca nu vrei sa fie ceva brusc eu va sfatuiesc ca pt moment sa lasati apele linistite si sa vorbiti din cand in cand.Poate viata iti va aduce pe cineva in cale de aici sau poate va cunoaste el pe altcineva.Daca vei obtine acea bursa si lucrurile vor si ok intre voi la momentul ala va puteti relua relatia.Mi se pare cel mai sanatos pt amandoi.Nu-ti invarti lumea in jurul unui barbat....lasa-l pe el sa se invarta in jurul tau.
  •  
    • 2131 mesaje
    2 Iun 2009, 13:28
    0 0
    tocmai spunea ca s-a indragostit de acest scandinav, si nu ca ii place asa..trecator..
  •  
    • 14 mesaje
    2 Iun 2009, 13:34
    0 0
    Pfff, in nici un caz nu imi contruiesc viata in jurul lui. Il iubesc dar sunt constienta ca sunt la inceputul carierei mele. Daca m-as intoarce acolo ar fi foarte bine atat pentru mine cat si pentru relatia noastra. Am renuntat prea usor la toata relatiile mele de pana acum si asta e prima oara cand simt ca baiatul asta ar merita sa lupt. Sa renunt e calea cea mai usoara. Sa raman in relatie e calea cea mai grea.
  •  
    • 2131 mesaje
    2 Iun 2009, 13:43
    0 0
    Draga mea,
    Eu te-as sfatui sa lupti impotriva tuturora si sa incerci sa ramai alaturi de dragostea ta..pana la urma ce iti ramane daca nu iubirea, nu banii..nu cariera..nimic altceva..cariera iti poti cladi si peste 5 ani, eu vb pt ca stiu, sunt de 9 ani plecata din tara si abia dupa 7 ani am reusit sa fiu ceea ce sunt astazi..insa nu pot decat sa zic merci ca am avut mereu sprijinul si dragostea sotului meu..ceea ce m-a facut puternica..
    Asadar, daca tu crezi ca merita si ca si el te iubeste la fel de mult, cred ca ai putea totusi sa faci un sacrificiu..
    Nu el, pt ca, la urma urmei c ear putea face el in tara noastra..nu si-ar gasi job, ba mai mult, ar fi luat si in deradere (ceea ce tu nu vei gasi niciodata in tara lor, civilizata)..Ai putea vizita tara si prietenii, familia oricand..ai putea invata in timp limba si ai putea-cine stie...intemeia un viitor frumos alaturi de el, in tara lui..
    Mult success!
  •  
    • 14 mesaje
    2 Iun 2009, 13:50
    0 0
    Mersi pt incurajari, chiar ajuta sa vad ca exista si povesti de dragoste care strabat si anii si distanta.
  •  
    • 2131 mesaje
    2 Iun 2009, 14:44
    0 0
    bineinteles ca exista lalea..si nu este una, poate ca sunt sute, mii sau zici de mii de astfel de povesti cu final fericit...
    trebuie insa sa fii sigura cat de mult il iubesti, cat de mult te increzi in el si cat de mult esti dispusa sa faci sacrificii..te pup!
  •  
    • 18 mesaje
    2 Iun 2009, 16:41
    0 0
    De obicei, doar urmaresc discutiile, fara a participa la acestea. Ma uimeste un aspect. Cam toata lumea( cu mici exceptii) o sfatuieste pe fata sa faca sacrificii, sa alerge cu parul stalp dupa dragostea vietii ei, sa se zbata sa intretina aceasta relatie, daca ar renunta la studii (chiar si temporar) nicio problema, daca ar da cu mopul sau ar spala vase scandinavilor blonzi nu conteaza, intr-un cuvant sa isi sacrifice propria munca, propriile renuntari si propriul viitor pentru o dragoste...incerta. Dar fata implicata in aceasta relatie, cred eu, unilaterala, nu si-a pus oare niciodata intrebarea: " Dar ce face acest tanar, EL PENTRU MINE?"
    Desi o va durea foarte mult, ii voi spune doar atat: Nu te vrea cu adevarat, altfel ar fi venit EL DUPA TINE AICI.
    Imi pare rau pentru ea, dar asta-i realitatea...