Am nevoie de ajutor. Nu mai vreau asa.
-
0 0Voi incerca sa fiu la obiect.
De 3 ani de zile imi distrug viata. Stiu asta si nu ma pot opri.
Am inceput o relatie. Primul an a fost cum a fost. El iesea mult seara fara mine, se juca pe calculator cu orele. I-am acordat toata libertatea, asa cum e normal. Pana am descoperit ca se vedea cu diverse tipe si ca agata altele pe net.
A spus ca va inceta. Nu a facut-o si pe scurt, am aflat asta. Au continuat luni de neincredere, in care imi spunea ca lui ii pasa de noi, ca nu vrea sa ma mai raneasca, ca vrea sa-mi demonstreze ca pot avea incredere in el.
Pe tot parcurul relatiei eu m-am ocupat de surprize, de iesiri la munte, sa-l faca sa se simta sarbatorit (de ziua lui). Acum 2 ani l-am rugat sa mergem 1 saptamana in concediu, doar noi 2 si sa caute el o agentie. A lalait-o si nu am mers nicaieri. Anul trecut a avut 1 saptamana un curs, care s-a tinut la mare. La rugaminti-le lui mi-am luat concediu si m-am dus la mare. Am vorbit tot drumul si i-am spus ca imi e foame. Am ajuns cu o ora intarziere. El nu-mi cumparase nimic de mancare, nici macar sa intrebe taximetristii de acolo unde putem manca ceva cald la ora aia (stia ca am probleme cu stomacul). Ne-am certat, mi-am cautat singura cazare si am ajuns sa stau singura la mare. (asta e doar un exemplu)
De atunci a fost din ce in ce mai rau.
El spunea ca ma vrea si vrea sa-mi redea increderea in el. A continuat in aceeasi nota, fara sa se schimbe cu adevarat, omitand sa-mi spuna chestii minore, fara sa faca ceva pentru relatia aia (sa mergem undeva doar noi 2, sa facem ceva ce nu am facut in 3 ani).
Am devenit cicalitoare (da, stiu ca nu e bine), plina de furie, de nervi. Am inceput ca ne certam pentru orice, sa nu am incredere in el nici cand imi spune ca sta de vorba cu ai lui (timp de 3 ani am incercat sa-l faca sa se apropie de ei, sa nu se mai certe cu ei). Am fost cicalitoare cand trebuia sa-si sustina licenta si el se juca pe calculator (nici mama lui nu ii spunea de atatea ori cum o faceam eu). I-am scris jumatate din lucrare si a reusit cu chiu cu vai sa treaca cu nota 5.
Am ajuns sa ma torturez singura cand nu-mi raspundea la telefon sau cand ne certam si ii spuneam ca punem punct. Timp de 2 luni de zile nu ne-am vazut, abia daca i-am raspuns la telefon sau am vorbit pe internet.
Acum am luat-o de la capat. El imi spune ca ma vrea, dar vrea in termenii lui (aia face, aia nu). I-am spus ca m-am saturat ca totul sa fie un razboi, eu sa-l rog ceva si el sa nu faca doar pt a-mi demonstra ca nu face ca mine. A zis sa o luam de la zero. I-am spus ok, dar imi arati azi arhiva ta daca tot vrei de la zero. A spus ca nu, ca el o sa continue sa vorbeasca cu tipe, dar ca nu va sari calul (nu va mai sta pe camera web cu "fusta nu poate fi mai scurta?" etc).
Am ajuns sa-l fac magar, nesimtit si multe altele. Pe scurt, albie de porci. (nu, nu sunt mandra de asta). Am spus chestii pe care nu credeam vreodata ca le pot spune (si nu-mi doresc sa mai fac asta). M-am transformat dintr-o tanara plina de viata, care rade tot timpul si viseaza (si implineste acele vise) intr-una plina de furie, de ranchiuna, care doreste sa fie ca ea, sa-l raneasca (aseara pana sa adorm creierul se gandea cum ii poate sterge adresa de yahoo, sa nu mai poata vorbi cu nici una din tipe).
Abia daca pot dormi. Dorm cam 4 ore pe noapte si de mult ori si alea cu pauza. Ma enervez pe oricine si incep sa tip. Stau cu ochii pe telefon, ma indoiesc de fiecare lucru.
Vreau sa ma schimb pentru mine. Vreau sa ma calmez si vreau sa pun punct. El nu se va schimba. Eu vreau sa ma schimb.
Am incercat sa fiu ocupata, sa ma duc la cumparaturi sau sa ies cu prietenii (din pacate au propriile relatii sau probleme si uneori iesim mai des, alteori nu). Ies cu rolele seara.
Cu toate astea ma uit din 5 in 5 minute la telefon, ma intreb de ce nu suna, de ce nu-i pasa, de ce minte.
Ajutor. Va rog. -
Fuuuuuugi cat te tin picioarele, schimba numar de telefon si lasa-l! Nu incerca sa schimbi oamenii, nu vei reusi!
Gaseste-ti un partener com-pa-ti-bil!
Vrei ce? Ce te astepti de la aceasta relatie, sa ce? de evoluat frumos este imposibil dupa cele citite de mai sus.
Bine ca s-a terminat!
Ce ar insemna o viata langa acest om, ti-ai pus problema?
Iesi, vorbeste despre ce ti se intampla cu persoanele apropiate, sa nu stai izolata.
Mult succes si capul sus!
mai sunt si baieti buni, stai linistita! -
Multumesc Medion pentru mesaj.
Astea sunt doar cateva din lucrurile pe care le-a facut (sau nu le-a facut).
Stiu ca nu se va schimba. Dupa 3 ani am realizat asta. Mi-am imaginat viata cu el si nu e ceea ce vreau.
Problema e cum sa ma opresc sa ma mai gandesc, sa ma mai uit la telefon din 5 in 5 minute? Cum sa ma detasez si sa nu-mi mai pese ?
Nu-mi spune-ti sa ma ocup de mine, sa ies cu fetele, sa imi schimb coafura etc.
Le-am facut pe toate astea. Vreau sa nu ma mai doara ca nu-i pasa, sa nu mai fiu nervoasa, sa nu mai plang. -
M-am gandit ca ar trebui sa ma duc la un psiholog.
Dupa ce am ajuns sa tip ca o isterica, sa ne certam pentru cel mai mic lucru.
Nu e normal sa-i spui celui de langa tine ca e nesimtit, magar, mincinos.
Cum pot sa-i spun chestiile astea unui om, doar pentru a-l rani (a ma razbuna) si totusi sa-l vreau ? -
Plangi, descarca-te, fa ceva ce iti place mult, fa sport (te detasezi enorm), mergi in vizite, vorbeste, vorbeste, descarca-te!
Eu ma intreb ce se inatmpla daca suna, ii sari in brate?

Atentie la neatentie!
Tu stii ce doresti de la viata ta dar cert este ca ai nevoie sa te descarci, ai sufletul prea incarcat. Toti am trecut prin asfel de momente din dragoste...dar ce sa faci cu un om iresponsabil in casa?? Ce sa faci cu el, sa te certi, sa te indispui, sa iti mananci viata??! Daca il doresti intoarce-te la el dar tragi consecintele.
Vb cu mama ta daca esti apropiata de ea, ea iti va da sfatul cel mai bun, va stie pe amandoi.
Romanul, martalogul nostru, cand sunt cele mai frumoase momente, Craciun, vacante, onomastice, nunti etc atunci isi arata caracterul de k*kt, am vazut nenumarate cazuri. -
hei..imi pare rau prin ceea ce treci.cu siguranta il iubesti mai mult decat orice pe lumea asta.pot sa iti spun din experienta ca nu se va schimba sub nici o forma.deja la voi totul a devenit o rutina.el o sa te amageasca in continuare cu vorbele,pentru a trece timpul.stand alaturi de tine are o siguranta,si nu isi face probleme in ceea ce priveste ziua de maine.stiu ca nu poti sta indiferenta.nu iti spun sa te duci la coafor,sa iesi cu fetele(cateodata mai rau fac lucrurile astea)...daca tu simti nevoia sa fii interiorizata si sa plangi,fa lucrul acesta.cand ma simteam data la o parte de prietenul meu si simteam cum il doream cu disperare,iar el nu era acolo cum trebuie,ma inchideam in mine is plangeam..dar iti spun,asta a fost in cazul meu,asa ma consumam eu.nu il vei schimba niciodata.iti vei pierde timpul,anii.stiu ca nu ai cum sa ma crezi.nici eu nu credeam.despartirea a fost crunta,dar benefica.bineinteles ca pe un om poti sa il iubesti cu toate relele,si sa ii accepti multe,insa toate acestea au o limita,mai ales pentru psihicul tau si pentru conditia fizica de pe viitor.iti spun doar sa meditezi foarte mult,si sa nu iei hotarari pripite.respira adanc si gaseste-ti puterea interna.chiar daca crezi ca el este puterea ta,mai gandeste-te de doua ori.sentimentele se vor acumula sau disparea de la sine.timpul ne va spune ...
lasa-l sa zboare o perioada...poate asa va invata sa te aprecieze la valoarea ta reala! -
In cazul tau e normal sa-i spui celui de langa tine nesimtit si mincinos pt ca asta e.
Nu te mai tortura.Paraseste-l.Lui nu-i pasa de tine.
N-o sa se schimbe.Chiar vrei sa stai langa un om care se poarta asa.
nu trebuie sa te schimbi.Trebuie doar sa il lasi.Si o sa devii mai linistita.mai calma.
Da,il iubesti,o sa-ti lipseasca...dar linistea ta nu valoreaza nimic?TU nu valorezi nimic? -
Medion, de 2 ani de zile plang. Am facut crize de nervi. Am vorbit cu prieteni cu parintii. Stiu cum e, stiu ca nu e pentru mine si ca e un om de nimic.
Ca spuneai de zile importante, uite 2 exemple:
1. Acum 2 ani de Craciun eram certati(ii descoperisem niste mesaje trimise unei tipe). I-am cumparat cadou. Ne-am vazut in seara de ajun. Nu avea nici brad nici decoratiuni. Am fost sa-si cumpere brad si i-am dat din ornamentele mele. Am impodobit bradul cu el. Imi spune: cadoul tau vine pe 27. Pe 27 mergem in Cora dupa niste maruntisuri si ma uitam la niste manusi. Imi spune: lasa-ma sa ti le cumpar eu pentru cadoul de Craciun.
2. Acum 4 zile ma intreaba daca daca am vreun plan dupa serviciu. Ii spun sa s-ar putea sa ies cu rolele cu o amica, dar NU STIU sigur. Tot week-endul ne-am certat. Cand ajunge acasa (termina serviciul mai devreme decat mine) imi spune ca el se duce cu un prieten sa-i cumpere un cadou fratelui prietenului pt ziua lui. Eu ma duc la cumparaturi. A ramas sa vorbim mai tarziu. Pe la 10 il sun. Nu raspunde (el care isi verifica telefoanele de 10 ori). Ies cu rolele. A doua zi din una in alta ajungem ce ne certam. Eu incep cu reprosuri (repet, stiu ca gresesc) ca de ce nu a lasat balta cadoul ca oricum nu e mare prietenie intre ei. El imi spune ca e vina mea,ca eu am spus ca ies cu rolele (desi ii spusesem ca NU STIU daca ies, si asa cum alte dati am spus ca nu stiu daca fac ceva, cand a spus el hai sa iesim, am iesit). Continui cu reprosurile: pai bine, pt el te duci dupa cadou, dar pt mine nu te-ai dus in ultimele 2 Craciunuri. El imi spune: compari ziua de nastere cu Craciunul ? Ti-am luat si tie de ziua ta. (eu comparam statutul de iubita si cel de prieten)
Ieri: ma intreaba ce fac si ii spun ca vreau sa merg la film. El ma intreaba daca vreau sa mergem impreuna. Am spus OK. Se duce la dansuri (timp de 1 an de zile eu am fost la dansuri. In tot acest timp el nu a venit 1 data sa vada cum e, sa ma vada pe mine. Intr-un sfarsit in ianuarie anul acesta a venit si el. Certandu-ne nu am vrut sa ma mai duc acolo si sa-l vad - timp de 2 luni nu ne-am vazut). De 1 luna au venit la dansuri si niste prieteni de-ai lui. Ramasese ca dupa sa iesim noi 2 si sa vorbim. Ma suna sa ma intrebe la ce film mergem sa mearga si cei 2. M-au apucat nervii. Nu m-a intrebat daca vreau sa iesim si cu ei 2, mai ales ca el a spus ca vrea sa vorbim inainte. Mi-a replicat ca fac ce vreau, ca el ii duce pe ei acasa si apoi daca e poate vorbim.
M-am enervat aiurea? -
Tasmanian_girl, i-am lasat libertate sperand sa-mi aprecieze ce e de apreciat.
De fiecare data cand am avut rabdare, sa-i acord timp sa-mi arate, totul dura cateva zile maxim 2-3 saptamani. Apoi incepea cu aceleasi lucruri.
Cand ne certam, 1 data nu a venit la mie sa-mi spuna: "Uite, am luat bilete la filmul x pt ca stiu ca-ti place. Hai sa nu ne mai certam. Amandoi gresim."
Asta e problema. De aceea am scris aici si va cer ajutorul. Am plans, m-am descarcat. Am urlat, am tipat. Am dat ultimatumuri. Cand nu ne vedem, ma torturez singura gandindu-ma ce face, de ce ii e greu sa arate ca-i pasa.
Cum pot sa ma linistesc ? -
Pai te enervezi aiurea, normal. De ce trebuie sa iti toci nervii in halul asta? Doar pentru ca nu ai puterea sa te desprinzi? Puterea o ai, dar ti-o consumi stand.......
Desprinde-te. Dar ca sa il uiti si sa "move over" trebuie sa te desprinzi total.
Trezeste-te intr-o dimineata de luni si spune "stop!"
Si de atunci, rupi orice contact cu el. Iti schimbi numarul de telefon, nu mai exista sa te uiti dupa el pe mess, sa va intalniti la o cafea sa iti explice el ce mult te "iubeste". Nu poti fi si separata si impreuna.
Te va durea .........ohooo, ce te va durea! Dar orice renuntare la dependenta este dureroasa. Suntem oameni, devenim dependenti de lucruri care ne fac rau si ramanem, pentru ca dependenta e dependenta.
Iti scria cineva ca il iubesti enorm. Iubire, pe naiba! Este dependenta! Dar adeseori se confunda.
Ochii care nu se vad se uita. Nu intra in panica daca nu reusesti sa il uiti in doua saptamani. Dureaza!
Si plangi cat te tin plamanii...... te ajuta sa te eliberezi de durere (la un moment dat nu mai sunt lacrimi si vine seninatatea: vei intelege brusc totul) si sa intelegi cat de mult rau ti-a facut.
Curaj!
-
Buna!
Nu vei reusi niciodata sa-l schimbi...oamenii NU se schimba, doar noi speram asta!
De fapt, cerd ca ti-a prins punctul slab si speculeaza...stie ca, orice ar face, te intorci la el...tipete, injurii, bine, si...?Pana la urma...ma gandesc...oare chiar il iubesti, sau te-ai obisnuit asa, ca tiganul cu scanteia?? -
Just_someone exact. Simt ca este o dependenta.
In perioadele cand nu ne-am vazut, parca eram nebuna. Stateam cu ochii pe telefon. Il stersesem din lista de messenger (nici pana in ziua de azi nu l-am adaugat.
Am realizat ca e dependenta. De aceea anul trecut am incercat sa-l exclud in viata mea, usor usor (ieseam cu fetele, anul acesta am fost la munte fara el, ieseam la teatru fara el).
Am incercam sa-mi impun sa nu-l mai includ in toate si sa-mi creez o mica "viata" separata sa ma ajut sa ma desprind. -
Tu astepti ca el sa-ti arate ca-i pasa, etc. Cum sa-ti arate asta din moment ce lui NU-I PASA?
Ce o mai lalai in relatia asta? Chiar nu esti in stare sa intelegi ca n-ai nicio sansa sa-l transformi in barbatul la care visezi si de care ai nevoie ca sa te simti fericita?
Ia-ti jucariile si vezi-ti de viata si de drum, o sa suferi dar o sa-ti treaca, nu se moare din asta, ia-o ca pe o lectie si gata! -
De o dependenta nu te desprinzi treptat. E doar o amagire pentru tine ca o poti face, un motiv in plus ca sa poti sa ramai cu ea, dar in conditii putin schimbate.
Vrei sa-ti dau o veste buna? Tu nici macar nu il "iubesti" pe el. Tu "ubesti dragostea, pe care ai proiectat-o asupra lui si pe care acum o tanjesti de la el cu disperare.