se poate salva casnicia?
-
0 0Sunt casatorita de cateva luni, mai putin de 1 an, dar in ultima vreme certurile sunt la oridinea zilei.
Mereu simt si descopar mici minciunele ale sotului iar asta ma scoate din minti. O sa dau cateva exemple din ultima perioada si va intreb ce ati fi facut in astfel de situatii:
sambata trecuta ne-am certat, nu am mai vb de la ora 13. Duminica s-a dus la pescuit, de la ora 7, cu un prieten si s-a intors la ora 19. Nu a vb deloc cu mine, asa ca eram curioasa unde si-a petrecut toata ziua. Cum el dormea dus, i-am cautat in portmoneu si in telefon. Am descoperit un bon de cumparaturi - pt gratar. M-am enervat f tare si am vazut ca ii lipseau aproape toti banii care spusese ca ii are. In noaptea aia nu am putut adormi, asa ca am incercat sa stau de vorba cu el, a zis ca nu considera ca a gresit cu ceva si mi-a zis ca si-a petrecut dupa-amiaza acasa la un prieten. Pe sotia prietenului o stiu si eu, am fost colege. Dupa o lunga discutie i-am zis ca nu mai putem continua asa si ori divortam, ori schimbam complet stilul de viata... am ajuns la concluzia ca schimbam...
Insa, la o sapt de la aceasta intamplare, descopar alte minciunele de-ale lui si sustine ca el nu m-a mintit niciodata, ca el nu a facut ce am descoperit eu, ca eu sunt nebuna si ca alti colegi ii umbla in laptopul de la serviciu. Si-a adus laptopul acasa pt a-i arata cum vede ce site-uri s-au accesat de pe laptopul lui, pt a-l invata mici trucuri la calculator, ca apoi, la final, sa imi spuna ca il verific iar. Dupa ce i-am umblat in telefon si portmoneu, se intreba ce mai urmeaza.
Am dat doar 2 exemple, dar situatia e urata de mai multa vreme, defapt, de la o luna dupa casatorie! Certuri tot mai dese, discutii despre divort, apoi el spune ca nu isi doreste asta, dar daca eu vreau, nu ma tine cu forta...
Stiu ca nu e ok ce se intampla, am incercat diverse variante, dar simt ca sunt la limita puterilor si astept sa mai faca si el ceva.. insa el crede ca daor eu sunt nebuna si il cotrolez exagerat, el nu are libertate!
Sper sa intelegeti ce am scris, sunt destul de nervoasa si suparata!
Nici eu nu vreau sa divortez, mi-ar parea rau sa cred ca am trecut prin atatea pt a renunta asa usor, insa nici nu mai stiu ce am de facut pt ca simt ca inebunesc in felul asta! -
Imi pare rau ca treci prin momente de astea... ar trebui sa fie lapte si miere, cel putin primele luni dupa...
Dar nu cumva va certati si inainte de casatorie, doar nu s-au schimbat lucrurile radical de cand ati spus "da". Inainte cum gestionati conflictele, erau rezolvate problemele sau ramaneau in coada de peste de dragul armoniei?
Si mai e ceva: multi oameni, mai ales daca sunt de multi ani impreuna, o data ce s-au vazut "cu sacii in caruta" si cu actul in sertar se relaxeaza brusc si intra in tiparul conjugal. -
au fost certuri si inainte si tot situatii din astea, ca el are mereu impresia ca verific, controlez. Cred ca a ramas cu sechele de la mama lui, care mereu trebuie sa stie tot ce misca! Eu nu am fost chiar asa, i-am lasat si libertate, nu l-am sunat din 5 in 5 minute, dar am considerat ca e normal sa ne povestim seara cum a fost ziua de lucru, sa ne povestim, eventual, problemele intampinate! Si pt ca am considerat ca activitatea lui la job e cam slaba, am incercat sa-i dau recomandari sau sa-i spun unde greseste!
Si inainte ma enervam, ma suparam, dar parca certurile nu erau doar astea si nu erau asa dese... -
sincer, eu l-as verifica in telefon si in portofel, NUMAI daca as suspecta ca ma inseala. In rest mi se pare exagerat. Daca ai facut asta mai des de o data, si fara motiv intemeiat, DA mi se pare ca il controlezi si ca tu gresesti....Lasa-i si lui spatiu. Nu prin control de tleefoane, buzunare, laptop, mail sau mai stiu eu ce , se rezolva problemele! Asa creezi altele noi
-
Cred ca este un cerc vicios: tu il acuzi, ii faci reprosuri, el devine defensiv sau se simpte provocat si iti reproseaza "esti paranoica, etc.", tu te simti ranita ca neaga, ca iti jigneste inteligenta etc. si gata-i cearta.
Retete nu am, dar uite cum e la mine: cand mie imi ploua si-mi fulgera, ploua si fulgera in relatie, cand mie imi iese soarele, iese soarele si in relatie.
Asa ca: zambeste, relaxeaza-te, nu-l critica, dar daca o faci incearca sa formulezi "stiu ca ai nevoie uneori sa te izolezi, sa mergi la pescuit, dar tot ma doare cand... nu spun ca faci rau, dar pentru mine este important ca tu sa intelegi prin ce trec eu", "mi-ar placea ca data viitoare cand intarzii sa ma suni" etc. El intelege ca te-a suparat dar nu o ia ca pe o acuzatie incat sa se simta lezat. Nu-l critica, nu-l cicali... fireste ca tu stii mai bine anumite lucruri, dar el trebuie sa simta ca are aprobarea ta, ca esti mandra de el. Flateaza-i un pic orgoliul masculin si nu pierzi nimic, din contra...
Si 2, asigura-te ca nu sunt probleme nerezolvate din trecut, de dinainte de casnicie, caci vor aparea mereu sub forma de reprosuri. -
Dora, cand spuneam ca am incercat mai multe variante si nu mai stiu cum sa procedez, ma refeream si la ce ai scris tu. I-am spus cu frumosul ca imi e greu, dar inteleg ca are nevoie sa fie singur, sa mearga la pescuit sau sa dispara de acasa cu orele. Ideea era sa inteleaga ce simt eu si sa tina cont de asta, insa eu i-am repetat de mii de ori ca nu-l tin inchis in casa, oricum job-ul lui presupune sa stea mai mult plecat de acasa decat mine. I-am spus in mii de feluri ce simt si ce-mi doresc eu, el zicea ca a inteles si a doua zi o lua de la capat cu aceeasi gresala. Pana la urma, am ajuns sa-mi pierd rabdarea si l-am jignit, cicalit si asa mai departe, insa m-am si calmat si am incercat sa discut cu el, dar el e mereu nervos si nu sta la discutii! Aici e problema! Si cum bine spui tu ca e la tine in relatie, si eu ma regasesc, dar cand eu deschid gura si vb despre nemultumirile mele, tot ce parea frumos pe suprafata parca se duce!
-
Apropo de ce spuneai tu ca nu aveai somn si te faceai surub in asternut, in timp ce el dormea dus, obosit de la gratarul cu baietii:
"Jurnalul ei:
Sambata seara mi s-a parut ca se purta ciudat. Facusem planuri sa mergem la un bar ca sa bem ceva. Fusesem la cumparaturi cu prietenele mele toata ziua si am crezut ca era suparat ca am intarziat. Nu a zis nimic. Conversatia nu incepea, asa ca am propus sa mergem undeva unde sa putem vorbi in liniste. A fost de acord dar era in continuare tacut si absent. L-am intrebat ce nu era in regula. A spus ca e totul ok. L-am intrebat daca era suparat pe mine…daca tacerea lui era din vina mea. Mi-a spus ca nu are legatura cu mine si sa nu imi fac probleme. In drum spre casa i-am spus ca il iubesc, el doar a zambit si a continuat sa conduca. Nu imi pot explica comportamentul lui. Nu inteleg de ce nu mi-a spus "si eu te iubesc"…..
Cand am ajuns acasa, am simtit ca l-am pierdut, ca si cum nu ar mai fi dorit sa aiba de a face cu mine niciodata. Pur si simplu statea si se uita la televizor. Parea atat de distant si absent. In final m-am hotarat sa merg sa ma culc.
Dupa vreo 10 minute a venit si el in pat, si spre surprinderea mea a fost receptiv la mangaierile mele, si am facut dragoste. Dar tot nu era el…am simtit ca era distras si cu gandul in alta parte. Am simtit ca nu mai rezist asa ca m-am hotarat sa il confrunt, dar el adormise deja.
Am inceput sa plang cu cearsaful in dreptul gurii pentru ca nu vroiam sa-l trezesc si am plans, si am plans, pana am adormit si eu. Sunt disperata. Nu stiu ce sa ma fac. Sunt aproape sigura ca se gandeste la alta. Viata mea e un dezastru."
Jurnalul lui:
Nasol. Azi Rapid a pierdut in deplasare, dar macar am facut sex…" -
"la revedere, cucoana, imi iau palaria si bastonul si am plecat! "
Dora, ce inseamna ce ai scris?
Uite, noi am ajuns acum la discutii de genul ca eu imi caut chirie si el nu zice nimic, ci sa fac cum vreau eu, sa impartim masina... adica sa ii dau eu o diferenta de bani si sa imi ramana mie... si mi-a mai spus ca sunt cam "bagareata"! A spus-o pe un ton cam ciudat.... si desi ma doare de mor, cred ca nu am de ales, imi caut chirie si plec!
EL: el nu a fost la gratar cu baietii, ci acasa la un prieten, unde au fost 3 pers: al meu sot, acel prieten si sotia prietenului care mi-a fost colega de serviciu. -
Ma refeream la faptul ca iese singur la gratar, ca sa se relaxeze, sa scape de stres... caci probabil il stresezi cand ii spui ce te deranjeaza... atata tot, nu ma refeream la o plecare definitiva.
Ok, am citit si celalalt mesaj: orisicum, nu mi se pare corect sa te lase duminica singura in casa, si el sa plece in vizita, cand puteati merge ca si cuplu. -
da, dora... pleaca sa se relaxeze si eu cine sunt?
E a nu stiu cata oara cand are aceeasi atitudine cand ii spun ce cred eu: "crezi ce vrei", "fa cum vrei". Si apoi, cand se va intampla divortul, va veni sa imi arunce in spate toate reprosurile, sa imi spuna ca doar mi-a respectat dorinta si vai, cat sufera el! Dar nici nu discutam, iar daca discutam, zice ca e ok sa divortam.. ce faci cu oamenii astia??? -
Nu cred ca vorbeste serios de divort... te testeaza, sau asa arunca vorbe in vant fara sa le creada. La urma urmelor s-a casatorit cu tine si nu cred ca i-a pus cineva pistolul la tampla, nici cu burta la gura nu erai ca sa se simta obligat sa te ia de nevasta. E mai relaxat acum ca stie ca esti a lui cu acte, ca de un bun garantat.
E prematur sa te gandesti la partaj... mai cauta singura solutii cum sa pui problema. Nu te da batuta inca, nu renunta... Stiu cum este cand te certi intr-una si cand obosesti tot batand apa in piua "de ce ai facut aceea", "de ce nu ai facut cealalta"... -
Dora, din pacate e cat se paote de serioasa si cel mai tare ma doare ca am luptat f tare pt relatia asta si lui ii e f usor sa renunte la mine, pt el efortul nu a fost asa mare.
Nu m-a luat in coditiile scrise de tine, am crezut ca a fost cu buna stiinta, dar a zis ca e o responsabilitate prea mare pt el. Si cand vezi ca omul de langa tine se uita la tine cu scarba si mereu vorbeste ironic, nu-ti vine sa-ti iei campii?
Ca mie cam asa imi vine... desi, repet, mi-e asa greu sa plec de langa el, sa ma dau batuta, dar nici nu e un om in care sa-mi mai pun increderea! -
In orice cuplu, daca ceva scartaie trebue sa te uiti si in propria ograda sa cauti un raspuns.. Nu sunt de acord deloc cu ce face el si ce atitudine are, ca si cum lui i se cuvine totul si tu nu ai nici un cuvant de spus. Dar si tu ai avut partea ta de vina, pe care ai recunoscut-o, ca l-ai controlat.. Problema e acum ca el nu recunoaste ca a procedat gresit. Parerea mea e ca el nici nu crede ca a facut ceva rau, in mintea lui el e ala "normal" si tu esti aia cicalitoare.
Trebuie sa il faci sa vada problema, sa o constientizeze si sa nu se mai repete. Incearca sa scri de cate ori te supara ceva, scrie-ti si parerile tale in legatura cu situatiile respective in care te-a suparat, dar nu imediat, ci lasa-ti un timp de gandire si calmare. Apoi confrunta-l intr-o zi cand sunteti amandoi calmi si e in stare sa poarte o discutie fara reprosuri si rautati.
Incearca sa repari cumva situatia, nu te da batuta chiar asa usor, mai ales ca vad ca iti pasa, dar tine minte si ca prea multe petice nu vor tine mult. -
Nu petrecem timp suficient impreuna pt ca domnul are alte activitati ce nu ma implica pe mine! Si cu care eu nu prea sunt de acord, dar le-am acceptat, ca nu avea sens sa il leg de pat! Nu am incredere in el pt ca mi-a aratat de multe ori ca a mintit si desi i-am zis ca la incredere avem de lucru, a zis ca mine si a facut ca el.
Din pacate cam asa e relatia asta, zice ca mine, dar face tot cum vrea el!
Si da, consider ca ma chinui degeaba si ma doare sa dau inapoi, sa renunt la o casnicie mult dorita, dar eu ma gandesc cat pot accepta viata in stilul asta... Oricum, tot eu voi fi acuzata ca am distrus, dar ma intreb ce mai pot face eu cand situatia e asa cum e... -
Fuck him up. dragoste cu de-a sila nu se poate. Una e sa o comiti din inconstienta, alta e sa o repeti. In mod evident omul incearca sa scape de tine cat mai mult. Poate inca nu si-a gasit o alta dar probabil ca asta e ideea plecatului de unul singur cu prietenii. Eu iti recomand sa nu treci nimic cu vederea. Tine fruntea sus si pedepseste-l. Intr-un cuplu e de neconceput ca el sa mearga singur la prieteni comuni, e de neconceput sa mearga singur in general la un gratar, chef etc fara tine.E clar ca se vrea cat mai singur pentru a obtine...ce?Probabil vreo pipitza singura care sa se vrea curtata de catre el, mascului care simte nevoia sa vaneze dupa atatea ciorbe. Fa-te tu vanata de catre el si daca nu te cauta, inseamna ca e de-a dreptul dobi.toc si nu merita nici efortul de a-l visa noaptea.
-
Ori ii dai libertate totala pt o zi ori il lasi formal si apoi fierbi cautandu-i nod in papura ba in portmoneu (ba in laptop)?
Eu cred ca esti o tipa posesiva (asa dai de inteles), ai timp liber, prea mult si nu stii(pacat) sa tii o casnicie in frau, adica cu nod in papura nu se simte ca ti-ai dori sa fii langa acest om.
Fii calma, intelegatoare, iubitoare si omul se va deschide precum o floare dimineata
si-ti va spune fara sa-l intrebi unde si cu cine umbla.
Tu cauti probleme. -
Eu nu cred ca esti paranoica la chestia cu cautatul in portofel, telefon etc. iti spun ca si ei cand au ocazia fac la fel, de pur amuzament. Daca gasesc ceva, e jale. Daca nu are nimic de ascuns, nu vad motivul isteriei. Fostul meu mi-a sters toate numerele de barbati din telefon odata, aia era paranoia. Imi venea sa ii crap capul. E de datoria ta sa te protejezi in loc sa stai asa, calma si sa pice dintr-o-data cerul pe tine. Trebuie in schimb sa fii mai delicata cand ii scotocesti prin tel, sa nu ii si spui.Ai mare grija.