ce facem daca nu suntem pe aceeasi unda?
-
0 0Salut pe toata lumea. Tocmai mi-am facut cont, sper sa nu ma luati la suturi asa din prima.
Am si eu o existentiala proprie.
Sunt cu iubitul meu mai bine de 1 an jumate si locuim impreuna intr-un apt cumparat de ai mei acum multi ani, fara parinti, evident. Eu am 25 de ani, el 26, amandoi lucram si avem salarii bunicele. Problema mea este ca el, in urma ultimelor discutii pe care le-am avut, mi-a zis ca el nu se va casatori niciodata. Pai asta pentru mine inseamna o mare problema.Nu pt ca eu as fi mare fana a institutiei casatoriei, ci pt simplul fapt ca mi-ar fi placut sa ia totusi in calcul, peste un an sau 2 sau 3 aceasta posibilitate. Fara discutie ne iubim foarte mult, dar ce fac daca el nici nu se gandeste macar la asta?Inseamna ca el vrea sa umble fluturas din floare in floare, iar eu ma trezesc pe la 29-30- 35 de ani singurica cuc si oricum barbati buni nu prea se mai gasesc. Mai sunt eve in situatia mea?Voi ce ati facut?I-ati dat un ultimatum, ceva?Sau ce atitudine sa adopt fata de el?Stiu ca nu e frumos sa fiu duplicitara. Mersi mult pt sfaturi. -
In primul rand nu te pripi sa iei decizii peste noapte, nu-l ameninta "ori inelul ori despartire", nu-i da ultimatum pentru ca nici unui barbat nu-i place sa se simta incoltit.
Cel mai eficient, COMUNICA deschis cu el. Intreaba-l ce simte, ce crede. Vezi daca nu cumva este nesigur in privinta relatiei si asteapta poate apare "ceva mai bun", un plan B sau C.
Vestea buna este ca sunt o multime de barbati care sunt mult mai fideli, responsabili si implicati intr-o relatie, sunt mai buni "soti" decat unul cu acte la primarie.
Uita-te la filmul "He's not that into you" (2009) daca ai timp, e o comedie plina de clisee dar atat de reale. -
Din experienta mea si a altora, exista mai multe variante:
- ii spui ce vrei si pana la urma accepta casatoria (cunosc cazuri)
- nu accepta si va despartiti, iar tu gasesti altul si te casatoresti (varianta mea)
- nu accepta, va despartiti si poate nu mai gasesti altul
- ramaneti impreuna inca 10 ani si apoi el se insoara dupa cateva luni cu alta (cunosc cazuri)
- ramaneti impreuna si va casatoriti dupa 7 ani (cunosc cazuri)
Care e cea mai buna varianta, cine stie? -
In viata e ca la "Risti si castigi". Mie ex-ul mi-a spus ca de ce sa ne casatorim ca sunt bine si-asa. Eu nu a suportat, ne-am despartit, mi-a fost greu si pana la urma am gasit pe unul care m-a vrut.
Mai depinde si de varsta, poate la 25 de ani iti mai permiti sa astepti, dar dupa 29, nu prea. Si daca traiesti cu el ca si casatorita, nu inteleg ce sa mai astepti? Sa gaseasca el alta mai buna?
Vad ca avenit si-n Romania, mentalitatea din Occident, din pacate. stam impreuna, ne luam casa, facem, copii, ne despartim, apoi o luam de la capat cu altul si uite-asa avem 4 randuri de copii cu 4 barbati, necasatorita niciodata. Divortul costa scump, in plus paltesti si mai mult impozit cand esti casatorit. De ce sa-si mai asume barbatii obligatii, fete sunt garla, mai ales in Romania. Si frumoase si destepte si cu servcici si situatie buna si disperate dupa maritis, in plus.
Fiecare face ce vrea. -
Wow... nu ma asteptam la atatea mesaje, multumesc mult...
E tare aiurea sa stai sa astepti asa, poate se razgandeste.
Daca m-as desparti de el, ar urma probabil cativa ani de singuratate, pt ca desi nu sunt extraordinar de pretentioasa, imi este tare greu sa gasesc pe cineva pe placul meu, cu care sa cred ca ma potrivesc.
Nu sunt floricica si dornica de casatorie, dar as vrea pentru comfortul meu psihic, sa stiu ca relatia noastra duce la un happy end, nu la un final aiurea.
Ce atitudine ar trebui sa adopt fata de el?
Sa-l tratez cu indiferenta, sa ies cu alti oameni?E cam aiurea pt ca locuim impreuna si nu vreau sa fug dupa 15 iepuri si sa raman cu mana goala.
E super tare filmul He's just not that into you, oricum eram pe ganduri dinainte sa il vad, pt ca in general cand am refuzat pe cineva sau cand am zis fostului ca nu ne leaga un act, asta a fost pt ca imi doream de fapt sa apara cineva mai bun. -
Nu stiu daca e bine sa pornesti de la premisa ca musai casatorie inseamna happy-end. Mitul Cenusaresei a cazut... si au trait fericiti pana la adanci batranete... Intreaba o multime de femei care au dorit casatorie cu orice pret, ca fiind "cariera" vietii lor si acum sunt nefericite.
Tocmai dupa casatorie incepe greul, cand esti legata cu cele mai mici catuse din lume, verighetele, cand lucrurile incep sa scartaie, nu poti nici sa le rezolvi, nici sa pleci.
Mai ai rabdare cu el, nu ai vrea cred ca sa-l duci in lesa la altar, nici sa mearga el ca i-ai fortat mana si de teama sa nu te piarda.
Si analizeaza-te si tu mai in profunzime, vrei sa fii casatorita cu el, sau vrei sa fii casatorita si punct? Daca nu esti sigura, nu lua nici o decizie care sa-ti schimbe definitiv viata. -
Sa nu mergeti pe un taram plin de iluzii, repet.
Fa un tabel cu bune si rele
el nu vrea casatorie, tu vrei
el nu vrea copii, tu vrei
si lista continua ca tu il stii ;P
Cand iubesti cu adevarat datele problemei se schimba. Cred ca sunteti f tineri.
Sa nu uitam prioritatile, cariera stabilitate financiara, casa apoi restul vin de la sine daca exista sentimente puternice. Intercalate nu prea merg, sau poate merg dar cu stres mult.Succes! -
popey, eu, incercand sa ma pun in locul lui, cred ca as gandi la fel... adica, sa am 26 de ani si doar de 1 1/2 ani de relatie.... cred ca asa as spune la primul impuls in ce priveste o casatorie... eu stau si ma gandesc ca asa o discutie chiar a fost prematura... dpdv meu inca sunteti copii si mai trebuie sa treaca multe sau, mai bine zis, sa mai treceti prin multe pentru a va fi cu adevarat "validata" relatia. el, ca barbat, este prea tanar pentru casatorie si a reactionat ca atare.
cat priveste intrebarile pe care ti le pui, nimeni pe forum nu va reusi sa iti raspunda in mod corect. eu, in locul tau, as vorbi cu el despre toate temerile mele pentru ca sa vad ce gandeste el cu adevarat. pe urma, poti lua o decizie. insa, daca il iubesti cu adevarat, probabil stii de pe acum raspunsul...
-
Si daca imi pierd timpul cu el?Pana acum am avut de cateva ori discutii pe tema asta cu el si acum, orice as zice pe tema asta, zice ca eu oricum am idei fixe si asta e. Ca el se va casatori atunci cand va avea casa lui si alte aberatii de genul asta. Nu stiu ce sa cred, cred ca am facut o mare gresala cand i-am npermis sa se mute la mine, cred ca era mult mai bine daca stateam singura in continuare. Dar acum ce imi ramane de facut?Nici un altul nu pot sa caut in acelasi timp... asta cu "am 25 de ani si sunt tanara" e o mare aberatie. Am la serviciu vreo 5 colege cu varste diferite, de la 30 in sus, si toate necasatorite si nici nu isi gasesc. Sincer, nu vreau sa ajung asa.Imi este teama ca nu voi mai avea de unde alege, pt ca toti cei care inca sunt disponibili la acest moment vor fi casatoriti... la fel imi e teama sa nu raman singura.
Nu vreau cariera in casatorie, doamne-fereste, doar ca...nu stiu. E oare mai sanatos sa traim asa, fara copii, sa ne treaca timpul, sa ajungem la batranete si singurul numar la care sa putem suna daca ne este rau sa fie salvarea?Oare asa e mai sanatos?Toti cei casatoriti zic ca cea mai mare gresala este ca s-au casatorit, dar pe de alta parte, nu divorteaza... e mai usor sa move over cand traiesti o viata in concubinaj? -
nu dispera

da un search pe net pe site-uri si iti faci 10-20 amici doar intr-o zi
iar din cei 10-20
triezi... e la moda sa iti faci relatii pe net, s-au casatoirti multe cupluri; exact asa cum ti-am relatat, PE NET.
simpatie.ro
sentimente.ro
neogen.ro
(astea imi vin pe email reclama dar mai gasesti)
deci NEMARITATA NU ramai!! Stai calma, daca el indrazneste sa faca nazuri ...n-ai de ce sa suferi.
sunt femeie si inteleg asteptarile femeilor, repet doar sa nu te grabesti, esti f tanara. Mai distreaza-te ca ai timp! -
Nu intra in panica, e adevarat ca astia buni si seriosi sunt "luati" primii, dar nu esti contra-cronometru.
Cu situatia ta ca locuiti impreuna e cam dificil sa cauti pe altcineva, dar nu cred ca este o chestie ireversibila. Poti sa-i spui ca ai nevoie un timp sa fii singura, ca ai nevoie de spatiul tau vital, de intimitate, sa-ti pui ordine in ganduri.
Dar gandeste-te, nu este important sa ai verigheta pe deget, ci sa stii ca poti sa contezi pe persoana de langa tine no matter what. -
Nu am nevoie de dureri de cap suplimentare, mi-a fost destul de greu sa scap de cativa asemenea "amici" in vremea cand eram singura, nu ai ce tria, toti sunt praf.Ma indoiesc ca exista exceptii. Fie vor sex si atat, fie sunt disperati si te cauta de 20 de mii de ori zilnic pt nu stiu ce motiv idiot, sunt respinsi de orice alta entitate feminina si tre sa dea pozele fratelui ca sa poata iesi cu o fata la un blind date
cunosc, crede-ma. NU AM NEVOIE DE ASA CEVA. -
Da, stiu, asta nu incape in discutie, pot conta pe el cu siguranta, mi-a dovedit pana acum de multe ori, doar ca nu inteleg de ce nu ma considera persoana potrivita pt el. Vreau sa fiu mai mult decat prietena lui, iubita lui, bucatareasa lui... ma rog. Voi, cele casatorite, credeti ca daca traiati mai departe in concubinaj, erati mai fericite?Libertatea aia imaginara isi are rostul ei?Cum e mai bine?La noi e societatea asa cum e. Cum e mai bine oare?
-
Care e diferenta intre un tip care refuza sa se casatoreasca si unul care o cere pe iubita lui de sotie?Inseamna ca al doilea iubeste mai mult decat primul?Sau inseamna ca primul nu este convins ca iubita lui este the one si mai asteapta, eventual o cara pe urmatoarea iubita la starea civila in doi timpi si trei miscari?
-
mey, popey, disperarea pune pe fuga pe oricine, nu numai pe barbati. deci, daca tu ai idei din astea fixe ca musai trebuie sa te mariti intr-un an, de exemplu, e ca si un fel de ultimatum, chiar daca nu ii arunci in fata asa.... lucru pe care el poate il percepe ca ceva de genul "musai sa ma marit! acum! indiferent cu cine! maritata sa fiu numai si pe urma mai vad eu ce si cum fac..."
eu nu inteleg, daca el e un tip pe care te poti baza, te iubeste si te ajuta si sutine in toate cele, ce sens au gandurile astea?! traieste-ti relatia frumos si nu o strica/pune in pericol din cauza unor obsesii si temeri pe care el nu e pregatit inca sa le infrunte.
later edit - doamne, popey, nici nu ma mira ca tipul nu vrea sa auda de casatorie acum...
asadar, la problema ridicata de tine mai sus, numai acele doua variante ti se par posibile?! poate el nu se simte pregatit pur si simplu pentru casatorie, poate i se pare prea repede sa faca acest pas sau ca e prea tanar pentru a-si asuma asa o responsabilitate de mare... nu inseamna ca nu iubeste sau ca nu te considera "the one". sigur, sunt posibile si aceste variante, dar de ce tu le-ai adus in discutie doar pe acestea?! eu zic sa lucrezi la nesiguranta ta vis-a-vis de tine si, implicit, de relatia ta si vezi pe urma daca mai vrei sa te mariti cu el sau nu...