Doare....???
-
0 0Doare singuratatea nu...?¿
de ceva timp mi am dat seama ca defapt sunt singura, ca persoanele pe care m am bazat intr o zi pot sa dispara cu usurinta din viata mea ...
si atunci..ce se intampla atunci..??
as vrea parerea voastra...despre singuratate si ce mai implica ea..
voi ce faceti cand ajungeti in punctul de mai sus...
inevitabil toti trecem prin asta numai ca actionam diferit..iar eu nu stiu care e cea mai buna iesire ( inca).. -
Depinde doar de tine daca alegi sa suferi dupa ce nu ai, sau sa te bucuri de ceea ce ai, sa te gandesti la ce ar fi putut sa fie sau la ce poate fi. Un sut in fund e un pas inainte, cand ti se inchide o usa, se deschide alta, lasa trecutul in trecut si mergi inainte, ai toata viata in fata si doar de tine depinde cum va decurge...
-
mda...si eu trec prin aceeasi situatie...dar...cum spui si tu...este inevitabil sa nu trecem odata si odata prin asta...eu cand ma simt singura....plang(nu te sfatuiesc sa faci asta) si ca sa mai scap de starile urate pe care le am mai citesc sau imi fac de lucru..scriu ceva...lucrez....am trecut prin momente si mai grele ca asta...si nu avem ce face...trebuie sa ne revenim...viata merge inainte...daca cedam la lucrurile astea..inseamna ca atunci cand vor veny vremuri mai grele vom ceda de tot..trebuie sa iti pui gandurile in ordine...si iti zic sigur ca va rasarii soarele si pe strada ta...stiu ca acum e greu....te inteleg foarte bine....dar asta e..trebuie sa depasesti momentul..
-
mmm...da nu ar trebui la 18 ani sa ma gandesc la asta...dar ce sa fac daca acum m am lovit ...defapt nu eu am vrut...viata,..destinu sau poate mi am facut o cu mana mea..nu trebuia sa cred ca exista cineva pe care as putea sa ma bazez...pe drumul meu ...sunt perfect de acord ca sunt parteneri de drum...dar atunci cand te astepti sa fie langa tine..macar pe portiunea pe care mergeti impreuna...si nu e...?¿
oricum incerc sa ma mentalizez ca cine iti ofera iti ofera, cine nu...nu i cersi...
ms pt raspunsuri...pe unii/unele va apreciez mult pt felul in care scrieti .. -
La 80 de ani nu te intrebi ce sa mai faci, pentru ca nu ai preamulte optiuni. Te gandesti doar la ce ai avut frumos pana atunci. Si iti pare rau ca atunci cand ai fi putut sa faci ceva te-ai multumit sa stai, sa iti plangi de mila si sa iti pui intrebari. La 80 de ani iti pare rau ca atunci cand ai avut 18, 25 sau 40 nu ai profitat de tot ceea ce ai avut, crezand ca nu ai nimic. Iti pare rau ca nu ai apreciat fiecare clipa frumoasa
-
off topic imi place cristiman
geisha (Apropo ai citit Memoriile unei gheise? s-o citesti ) pt o persoana de 18 ani e din cale-afara de serioasa intrebarea.
N-ai prietene, familie? Ai desigur ==> (rezulta) nu esti singura.
La 18 ani baietii in viata ta ar trebui sa insemne plimbari in parc, saruturi sfioase si obraji imbujorati, mers cu gasca la munte si la mare, lipsa grabei de-a da tanga jos pt o experienta care se prea poate sa fie dezamagitoare cand o faci cu oricine samd. In niciun caz nu esti singura la 18 ani.
Singuratatea e asociata de multe ori cu plictiseala. Daca-ti gasesti ocupatie zi lumina, nu mai ai timp sa te plictisesti si nici sa-ti pui asemenea intrebari -
ce nu te omoara te face mai puternic, e un cliseu foarte adevarat. la mine merge de minune, desi e nasol sa ajungi sa fii aproape de 'moarte'.
ori ramai in starea de depresie si singuratate, ori faci un efort si iesi din ea si mergi mai departe, te bucuri de ceea ce ai in jurul tau acum, iar data viitoare vei sti mai bine. -
cum bine au spus altii mai devreme....singuratatea nu e o tema pt 18 ani...ai toata viata inainte...offffffff ce n-as da sa am iar 18 ani, dar din pacate nu mai am.Sunt atatea lucruri pe care ai putea sa le faci...viata in general e destul de complicata, nu o mai complica si tu..incearca sa ramai cu "frumosul " vietii, nimic nu e usor si vb din proprie experienta....probabil pt ca nu am avut norocul sa ma pot baza pe cineva..sau poate faptul ca nu am avut pe cine sa ma bazez m-a facut mai puternica..independenta..si realista si iau viata ca atare...ca mi-ar fi placut sa-l am langa mine 24 de ore..ca mi-ar fi placut sa ma sprijin de umarul lui....ca mi-ar fi placut sa fie aici cand am cazut..sa ma ridice...dar nu a fost, nu pentru ca nu a vrut..asa a fost situatia, a plecat cand imi era mai greu....si am ramas singura....dar.....cu toate astea merg inainte si sper ca intr-o zi sa fie asa cum ne-am dorit.......asa ca nu te poti lasa coplesita de singuratate la varsta asta....bucura-te de viata..lucrurile marunte sunt cele ce conteaza cel mai mult...