Miracolul vietii...
-
0 0Eu nu-mi doresc copii.Mi se pare atat de departe gandul asta...Nu ma pot imagina mama...
Dar azi...am fost sa vad copilul de-abia nascut al unor prieteni...
Sunt inca sub influenta momentului...Nu ma emotionez usor dar cand am vazut omul ala atat de mic...aparut de nicaieri...am plans ca o proasta...
Pe ei 2 ii stiu de multa vreme. Eu cu el am avut chiar o tentativa de relatia la un moment dat...El a fost indragostit de mine vreo 2 ani dar a intalnit-o pe ea si i-a trecut...si acum au un bebe...Si acum e tata...
Inca nu-mi vine sa cred...Ma uitam la ei 2,erau atat de fericiti...si ma uitam si la fiinta aia mica...si ma gandeam cate bucurii le va aduce...
Exista oare ceva care iti aduce mai multa implinire decat a da viata unui om? -
Angelie, nu exista nimic mai inaltator pe lume si mi se pare ataaaaat de trist sa ajungi la sfarsitul vietii fara a lasa nimic in urma, incat ma gandesc cu groaza, poate eu nu o sa am niciodata sansa, poate pentru mine nu o sa fie niciodata momentul sa aduc aceasta implinire vietii mele.
Pune titlul topicului tau si ultima fraza a lui ... si ai spus totul. -
angelie e curios cum de ai adus aminte de un fost prieten si nu te-ai limitat a povesti ca ai trait "un miracol"pe care l-ai fi vrut sa il ai tu
cam invidioasa cred
intr-adevar curioasa coincidenta
dar intrebarea mea e cum de ai ramas prietena ca unul care ti-a fost aproape prieten
nevasta lui stie? -
aoleeuuuu cata rautate au unii /unele ......
cred ca unii / unele nu se simt bine pana nu musca pe cineva de undeva ....
angelie .... cu cativa ani in urma, la prima mea nunta am perdut sarcina , asa a fost sa fie si de atunci ori de cate ori am ramas am pierdut spontan
, dar asta nu insemna ca nu imi doresc 
acum cu al 2-lea sot pt ca are mai multi frati , avem si mai multi nepotei ,,,, sunt incredibili ,,, trecand peste faptul ca vorbesc cu diferite accente si sunt atat de dulci cum stalcesc cuvintele , dar te lasa fara replici la ce le trec prin cap sau cate nebuniiii fac
si asta acum la 3-4-5-6- ani ne speriem ce o sa idei vor avea mai tarziu ....
acum eu sunt cea care vrea din nou BEBE si acel diagnostic dat candva , chiar nu ma mai face sa cred ca nu pot avea......da, copiii sunt miracolul vietii , ma uit la astea mici zilnic, ma joc ele , adorm la mine in brate , ma suna plangand la telf ca le e dor de mine , iar cand ma duc la ele, imi iau fatza in manutele lor si se uita fix in ochii mei si au un zambet imens de bucurie ca ma au langa ele ....si nu eu le sunt mama
,,,, daaaaaa,,,,, copiii sunt miracolele vietii
-
Angelie, faptul ca nu iti doresti copii si ca nu te poti imagina mama nu trebuie sa te alarmeze. Pot exista o sumedenie de motive: esti inca tanara, inca "copilaresti", cum se spune, nu ai inca o conditie materiala care sa iti ofere siguranta pe termen lung, nu ai gasit barbatul acela in ochii caruia sa te poti uita si sa auzi rasetele viitorilor vostri copii, ai vazut experiente ale celor din jurul tau cu mame poate prea tinere care au ramas insarcinate din scoala si si-au ratat viitorul, cu tati iresponsabili.
Eu sunt sigura ca instinctul matern/patern exista in fiecare dintre noi.
Cel mai trist este sa te trezesti pe la 50 de ani sa iti doresti sa fi facut copii, dar sa fie prea tarziu.
Din pacate in societatea moderna se intampla treaba asta in procentaj tot mai mare, asteptam mereu momentul prielnic, sa avem o cariera, sa urcam si scara asta priofesionala, sa trecem si etapa asta financiara, sa putem sa facem si o casa, sa gasim si persoana potrivita ... si momentul acela prielnic in care totul sa fie perfect nu prea vine.
Citeam undeva ca este o imensa greseala, cu sanse maxime de esec total, sa iti doresti ceva foarte mult dar sa astepti momentul perfect pentru acel ceva. Solutia este, se spune, sa faci ceea ce iti doresti si apoi sa creezi conditiile prielnice. -
medion draga ... once again : GET A LIFE !!!!!
as putea sa-mi mai fac vreo 2 id-uri si sa-ti zic de sanatate ..
dar nu meriti deranjul draga
off topic : macar unii /unele au/am avut curajul de a divorta si a incepe o Noua viata .....nu au continuat sa aiba /au o viata mizelabila intr-o casnicie FALSA de ochii lumii si doar de dragul copiilor sau facand compromisuri din N motive .... si nu dezvolt acum subiectul ca-mi provoaca o mare scarba cand ma gandesc la cum se joaca unii cu viata copiilor folosindu-i impotriva celuilalt partener
on topic : angelie ... don't worryyyy honey ....
subscriu : D-zeu le aranjeaza pe toate la timpul lor
-
Ce dezmat,frate?
Nici n-ai merita sa-ti raspund la cat de deplasata esti si e absurd sa ma simt nevoita sa dau explicatii la nebuni pe forumuri.
Tipul a fost colegul meu de birou si am devenit prieteni buni. La un moment dat a simtit el nevoia sa strice prietenia indragostindu-se de mine dar i-a trecut cand a intalnit-o pe fata asta acum au un bebe si sunt fericiti si se vor casatori.
Si am ramas prieteni si sunt prietena si cu ea tocmai pt ca nu sunt o brainless bimbo care are numa barbati in cap, pt ca suntem cu totii oameni normali la cap, educati, traim intr-un anumit mediu si ne putem purta ca niste adulti.
El tine mult la prietenia mea si eu il apreciez pe el la fel de mult.
S-a dus dracu starea mea ...
Ce oameni,mah!
-
Still_alive , ai mare dreptate apropo de cei care isi traiesc viata mizerabil "in numele copiilor".
Parintii mei au avut o casatorie ingrozitoare- certuri aproape in fiecare zi. Tin minte ca ma rugam plangand de mama sa divorteze si ea o tot tinea pe-a ei : " ca voi sunteti mici,ca nu vreau sa va privez de dreptul de a avea un tata,ca ce-o sa zica lumea...bla bla"...
De-abia acum 2 ani si-a facut curaj sa plece. Acum e cum nu se poate mai bine si eu sunt mai linistita. Nu i-am spus-o niciodata dar atat de mult mi-as fi dorit sa ia decizia asta cand eram noi mici...ne-ar fi scutit de multa suferinta inutila..
Poate de-aia sunt si asa rezervata cand vine vorba de copii...
O respect foarte mult pe mama ca dupa 25 de ani de casnicie a avut curajul sa plece si respect la fel de mult femeile care isi dau seama la timp ca a sta langa tata nu e neaparat cel mai bun lucru pt copiii lor. -
Angelie si eu am vizitat de curand niste prieteni ce au avut un bebe recent si, drept sa iti spun nu m-a "emotionat" prea tare evenimentul
Ok, sunt draguti, e un miracol sa aduci pe lume un copil...dar cand am vazut fetita aia cum plange la fiecare 5 minute si cata grija trebuie avuta de ea, mi-am reamintit ce norocoasa sunt ca nu am problema asta 
Nu sunt insensibila, dar la fel ca tine sunt tanara si inca e timp destul pt procreere .. Traieste-ti viata cum vrei tu si cu cine vrei, si atunci cand e sa fie momentul sa te asezi si tu la casa ta si sa ai un bebe vei simti asta, no worries