...a privi capatul drumului... :P
-
0 0Se spune ca oamenii nu trebuie sa fie toti la fel...nici nu putem fi toti la fel, ce ar fi daca toti am gandi exact la fel, am face exact aceleasi lucruri, am avea exact acelasi stil de viata si aceleasi conceptii despre viata... totul ar fi extrem de monoton si plictisitor, nu?
Si atunci de ce se spune ca barbatul pe care il alegem de sot trebuie sa: aiba un job stabil sau cel putin o mica afacere care sa aduca stabilitate financiara, dar care bineinteles sa nu ii ocupe nopti si weekenduri, sa nu isi petreaca prea multe nopti cu baietii la bere, sa nu primeasca apeluri anonime la doua noaptea, sa mearga cu noi la cumparaturi si sa care sacosele sau eventual sa faca singuri cumparaturile. Sa ne tinem in brate cand ne uitam amandoi seara la telenovele si sa se uite la meci cu sonorul la minim cand noi dormim
Glumesc, dar ideea e ca "sotul" trebuie sa se incadreze intr-un tipar.
De ce?
Vorbeam cu o prietena si imi spunea ca o enerveaza oamenii de pe aici, ca nu au nici un stres, nici o grija, ca isi duc viata intr-o feerie totala, restaurante, iesit pe mare, nopti in cluburi in timpul saptamanii.
Ca barbatul in Romania macar se chinuie si are un scop in viata, chiar daca munceste de dimineata pana in seara si in weekend doarme ca sa isi reincarce bateriile, sau nu doarme ca nu se mai ajunge cu ratele pt apartament sau masina....
Oare asa trebuie sa fie viata?
Ce inseamna "trebuie"? Cine impune aceste sabloane? Ce inseamna normal si de ce nu putem da frau liber unei iubiri, unei dorinte, unei ... casnicii pentru ca ne gandim ca lumea, societatea spun ca nu este "normal" sa fie asa? -
Sincer,nu societatea spune ca "trebuie",ci revistele gen cosmopolitan...
Unele chestii sunt de bun simt.Adica e de preferat sa aiba un job bun pt ca dragostea nu tine de foame si nici sa-l intretina femeia nu e ok.La fel,daca e alcoolic si afemeiat,nu e bine...
Tu singura hotarasti ce vrei de la un barbat si cate ii poti accepta. -
Pentru ca nu o gasesti intotdeauna asa cum iti doresti, sa poti face absolut orice. Pe unii soti ii deranjeaza iesirile sotiei c prietenele, dintr-o gelozie i.ioata si nejustificata, pe altii nu ii deranjeaza deloc si merg pe acelasi principiu in ceea ce ii priveste, chefuri cu colegii si prietenii, iesiri in week-end in grup (fara sotie), si uite asa se ajunge la racirea relatiilor. Lipsa timpului petrecut impreuna isi spune cuvantul intr-o relatie.
La fel, faptul ca femeia dupa ce vine de la serviciu, in Ro. cel putin, se apuca sa gateasca sau sa faca ordine (majoritatea nepermitandu-si sa isi ia o femeie in casa sa se ocupe cu activitatile casnice), iar sotul nu o ajuta sau o ajuta prea putin - iarasi duce la racirea relatiilor, cine mai are chef de sex dupa ce sta 2 ore cu fundu-n sus sa aspire prin toata casa, apoi sa pregateasca cina, lectii cu copilul etc?Si normal, gibonul, obosit de cele 8 ore de serviciu (atunci cand serviciul exista, bineinteles), se relaxeaza in fata tv-ului, cu o berula in brate sau un pahar de ceva, mai iese la un meci (cu tovarasii lui, evident) si cand se intoarce, se ratoieste la sotie - deja rupta de oboseala, ca nu a facut nimic toata ziua. Uite-asa degenereaza situatia si se ajunge la o mare lipsa e respect.
Multi dintre cei implicati intr-o relatie sau casatorie nu stiu sa ii spuna un "multumesc" partenerului/partenerei cand le aduce un pahar cu apa, cand le pregateste masa, cand le face o favoare etc, considera ca e ceva natural, iar tipa se simte folosita. Multumesc-ul acela face mult intr-o relatie. Va spun din proprie experienta ca de cate ori ii pregateam fostului iubit o surpriza, ii faceam un serviciu, ceva, niciodata nu imi multumea, si eu simteam ca nu apreciaza. Lipsa cadourilor intr-o relatie iarasi e un lucru rau. Cat de mic, trebuie sa existe un cadou din cand in cand, in afara clasicelor zile de 1 martie, 8 martie, craciun, paste si zi de nastere. E o mica modalitate de a indulci relatia ;prin faptul ca el sau ea s-a gandit la "jumatatea sa" in momentul cand s-a decis sa cumpere respectivul obiect.
Lipsa telefoanelor sau a comunicarii isi spune iarasi cuvantul, pt ca uneori te trezesti in situatia in care te framanta o chestie legata de voi doi dar nu ai cu cine sa o discuti pt ca el nu este receptiv si iti da flit, sub pretextul ca esti paranoica sau alte faze de acest genm. Ma mai gandesc si revin cu eventuale completari. -
Problema este ca eu pot accepta si iubi totul la el, dar nu stiu daca voi putea accepta sa fiu judecata si aratata cu degetul o viata intreaga doar pentru ca ce avem noi este departe de a fi "normal".
Iar un om ca el sigur nu mai gasesc, ar trebui sa ne vezi cand ne certam, ai fi sub masa de ras, ne tine supararea exact 30 de secunde dupa care pufnim amandoi in ras si ne luam in brate ... e greu de gasit asa ceva dar pentru mine se par ca este si mai greu sa gasesc un barbat "normal" care dupa 3 luni sa fie atat de convins ca ma vrea a fi sotia lui ....... ceea ce inseamna "impreuna pt toata viata" si ma cam sperie gandul, recunosc. -
Red_red_wine (frumos nick-name), apropo de multumesc, cand sunt plecata din tara cu jobul o zi-doua si il sun (stie ca e f scump) imi spune "multumesc ca m-ai sunat".
Cand mergem la plaja si uita sa aduca prosoape curate ...pune unul curat si unul murdar si spune aratand spre cel curat: "asta este pentru tine".
Cum sa nu iubesti un astfel de om?
Degeaba face un gest mare pe care i-l ceri, cand face unul atat de mic si dulce venind doar de la sine iti umple sufletul.
Dragostea nu se cere .... asa imi spune
-
Iar in privinta a ce ar trebui sa aiba sau sa faca partenerul de viata, asta mi se pare o chestie de optiune personala. Spre exemplu, mie nu mi-ar conveni ca partenerul meu de viata sa cheltuie in fiecare luna 10-12 milioane pe costume si accesorii din dorinta de a fi la moda, iar pentru cele necesare in casa - facem foamea sau mancam la rude (cunosc astfel de cazuri). Prefer o persoana cu care sa am ce discuta,oriunde, oricand, despre orice, ca altfel ma plictisesc. La fel, prefer ca el sa gateasca din cand in cand, chiar daca nu mare lucru, dar ma simt bine cand vad ca a facut asta pt mine.
Mi se pare imperios necesar ca partenerul/sotul sa fie un om pe care t poti baza, imi plac oamenii care stiu ce inseamna sa fii la timp la o intalnire, sa te ajute atunci cand ii rogi o chestie de bun simt. -
Ai deschis un subiect foarte important ... problema este ca el este un om pe care NU te poti baza.
Prefera sa ma duca un prieten al lui acasa decat sa bata el tot traficul pana la mine acasa si inapoi, cand ma cheama pe nepragatite la munca si dormim impreuna stiu ca trebuie sa iau taxiul pentru ca pe el nu il pot trezi, promite ca vine si apoi dispare si nu raspunde la telefon.
Intrebarea este: ar trebui sa ma deranjeze aceste lucruri? Sunt eu prea talamba, prea toleranta, ma las orbita de gesturi mici, sunt eu "anormala"? Pentru ca nu ma deranjeaza ....
Dar mi-e teama ca mai tarziu, in mijlocul casniciei, va incepe sa ma deranjeze si sa ma afecteze direct. -
Are foarte mare dreptate, dragostea nu se cere, e mare lucru ca ai gasit un astfel de om, probabil ca te iubeste foarte mult si este si atent la detalii, din cate inteleg.E tare greu sa gasesti in zilele noastre un partener care sa nu fie asa de superficial, majoritatea se limiteaza la aspecxt exterior, cateva intalniri, sex, eventual iti arunca un "Te iubesc" la a doua intalnire ca sa fie siguri ca te lasi mai repede convinsa... Desi am 25 de ani, ma aflu in situatia sa constat ca imi gasesc foarte greu un om pe gustul meu si uneori ma intreb daca nu cumva am imbatranit.
Maica-mea imi spunea ca sunt pretentioasa, si am incercat sa ies cu tipi pe care i-as respinge in mod atomat pt ca nu imi place stilul lor de viata (petreceri de haios gust, muzica la maxim in masini, kitch-uri peste kitch-uri etc.) si am constatat ca chiar nu ma pot familiariza cu asa ceva, nu ca as fi eu o fitzoasa, dar pur si simplu nu ma simt bine, nu am chestii comune, ce sa il intreb?Ce carte a mai citit?LOL
)) probabil cartea BMW-ului sau Loganului, dupa caz.
E din ce in ce mai grey sa ne gasim o jumatate langa care sa ne simtim noi insine si nu sa ne prefacem. -
Nu stiu ce sa zic in legatura cu faptul ca nu te poti baza pe el, mie mi se pare extrem de important acest lucru, la fel cum el se poate baza pe mine sa fac ceva care imi sta in putinta. Eu am trecut prin niste relatii diverse, ca sa zic asa, si am avut norocul sau nenorocul sa constat cat de cat ce imi place si ce nu. Iti spun ca e groaznic sa locuiti impreuna iar el sa refuze sa deschida usa pt ca dormea, cand au venit oamenii de la magazinul de electrocasnice sa imi aduca obiectele cumparate. Si multe alte chestii.Plecam in concediu, el avea program flexibil si putea merge la agentie sa cumpere biletele cu o zi inainte sa nu ne ingramadin la 5 dimineata la casa de bilete si sa fugim dupa tren, dar tot nu se ducea, de lene, si trebuia sa plec eu de la serviciu sa fac ceea ce al putea sa faca fara probleme.
Cel mai bine e sa pui in raport calitatile si chestiile carenu iti plac.Noi iubim si acceptam tot ce tine de ei, dar ce faci dupa 5-6 ani cand dragostea se mai sterge si ramane toleranta, gesturile facute pt celalat?Atunci daca sunt multe lucruri care nu iti convin, e foarte probabil sa se ajunga la despartire . -
La asta ma gandesc si eu, pentru ca am mai multi ani decat tine si pana acum 3 luni credem si eu ca la cat de pretentioasa sunt nu o sa imi gasesc niciodata jumatatea.
El este omul care ma ia in barca si stam 10 ore pe mare fara sa vorbim, ascultam muzica, privim valurile, ne zambim si ne trimitem cate un pupic, ne uitam la apusul de soare si seara ne intoarcem printre prieteni zambind si halizindu-ne.
El este omul care nu sta in mana fara o bere cat e ziua de lunga iar noaptea cu paharele de whisky.
El este omul care gandeste atat de frumos despre oameni si despre viata incat mi-a dat multe lectii pana acum, cand il ascultam cu lacrimile siroind pe obraji.
Este bun? este rau?
-
Si mai e o chestie e care mi-a spus-o o colega de sreviciu casatorita de foarte multi ani: trebuie ntotdeauna sa ii tinem ocupati, sa le dam "teme", de genul: fa piata, adu copilul de la scoala, scoate cainele, mergi la mama si du-i nu stiu ce medicamente. Desi pare ca abuzam de ei, in realitate nu mai au timp sa admire fuste sau sa se plictiseasca si sa caute pe net intalniri romantice cu diverse fiinte. Si esential -sexul, de cat mai multe ori. Lipsa isi spune cuvantul.Barbatii sunt mari barfitori cu detalii chiar, iar daca el nu primeste acasa sex, cand va auzi ca ai lui colegi o fac zilnic sau ca experimenteaza chestii cu lenjerii sexi, cine romantice, pozitii neobisnuite etc., se va intreba de ce el nu primeste asa ceva si cel mai probabil, cand i se va oferi pe tava vreo colega de serviciu, evident va incerca si el sa vada cum e. In schimb, daca acasa primeste suficient, nu se va mai gandi pofticios la altele.Exista si exceptii, cu o sexualitate gigantica, oricat de mult timp ai petrece facand sex cu el, tot va cauta in alte parti cand i se va oferi ocazia.
-
Completare

El este omul pe care il suna si acum femei din Belarus, unde se duce de 2-3 ori pe an cate 2 saptamani-o luna sa sparga banii prin cazinouri si sa isi duca la hotel ce femei ii pofteste inimioara.
Si tot el este cel peste care am intrat intr-o noapte, intr-un loc unde imi spusese ca va dormi singur, ca nu se mai duce acasa, cand stia ca eu voi fi plecata cu munca in alta tara.
Dar eu mi-am anulat totul in noaptea respectiva fara ca el sa stie si m-am dus in toiul noptii, fiind suta la suta ca il voi gasi cu una si ca el va fi plin de draci ca il mint si ca il sufoc, controlez.
Iar el....... dormea singur, m-a simtit noaptea cand am ajuns dar nu s-a putut trezi, iar dimineata mi-a spus zambind ca a crezut ca a visat si ca ce surpriza i-am facut
-
just_someone, acolo ai o alta viata. Pt mine e ciudat ce spui si de neacceptat ca barbatul sa stea cat e ziua de lunga cu o bere in mana, iar seara cu un pahar de tarie... Adica nu ca i-as refuza placerea de a bea ceva, dar nu chiar asa!
Gesturi frumoase, tandre cred ca fac multi, dar pt casnicie sunt altele mult mai importante: asa cum se spunea, sa fie un om de incredere, un om pe care te poti baza! As zice ca asta e primul lucru de care sa tii cont! Sa stii ca e alaturi de tine oricand, si la bine, si la greu! Sa stii ca timpul petrecut doar pt placerile propri nu afecteaza casnicia si armonia dintre voi! Sa fie un tip intelegator si care sa nu iti reproseze ca daca il suni de 2 ori pe zi, o faci ca vrei sa il verifici!
Casatoria nu e deloc ceva usor, locuitul impreuna uneori poate fi f greu si cand ajungi sa nu ai incredere in sot, e f greu! Cand ajungi sa te simti singur in 2, e si mai greu!
Casatoria nu trebuie sa fie un compromis, ci o afacere! Asta am auzit-o acum cativa ani si nu am stiut sa o inteleg, dar acum imi dau seama!Nu in sensul ca trebuie sa profiti de sot, de bunatatea lui, de banii lui, daca ii are, ci sa sa va doriti amandoi acelasi lucru, sa mergeti pe acelasi drum, sa aveti aprox aceleasi prioritati in viata, aprox aceleasi pasiuni! Uneori, cum se scria mai inainte, timpul petrecut de sot cu prietenii sau chair si singur, pt placerile lui personale, duc la distrugerea relatiei! Sau daca sotia face la fel, adica se ajunge la o situatie de genul fiecare cu treaba lui, ne mai intalnim acasa, in pat, si cam atat, atunci ce casnicie mai e aia?
Ma doare sufletul sa scriu asta, dar o simt pe propria piele! si totul am facut cu mana mea, sunt singura responsabila, dar e asa greu sa te desprinzi cand inca ai impresia ca iubesti ceva ce poate nu mai exista demult!
Eu iti doresc multa bafta! -
E greu de luat hotarari cand gasesti un om care sa iti placa foarte mult, dar care sa aiba si niste parti mai neplacute. Eu m-am indragostit ca o nebuna si m-am luptat cu morile de vand, cu intreaga mea familie, ca el este un barbat nemaipomenit, doar ca nu are noroc,ne-am mutat impreuna la mine acasa, fara sa imi pese de ce ziceau ai mei, am tras pt amandoi crezand ca voi putea la infinit, dar la un moment dat mi-am dat seama ca nu mai pot, ca vreau si eu un barbat pe care sa ma pot baza, financiar si sentiemntal. Stiam ca ma iubeste si il iubeam, la fel cum stiu ca probabil nu voi mai gasi pe cineva la care sa tin atata, dar la un moment dat nu mai aveam timp pt mine incercand sa rezolv problemele lui - facultate, serviciu, carduri neplatite si neinchise la timp. Mi-am dat seama ca el asta este, chiar daca se va schimba, va fi doar pt o scurta perioada, fiindca lui ii placea stilul lui de viata carefree si zicea ca mine numai ca sa nu ne certam. Si s-a terminat. Cand s-a sfarsit, m-am simtit atat de usurata!Imi ajungeau banii pt mine, imi rezolvam doar problemele mele, puteam merge de pasti la ai mei linistita, fara sa imi scoata ochii ca de ce am plecat fara el (el neavand bani sa isi plateasca trenul pana acolo, dar vrand sa mearga pe carca mea).
M-am intalnit cu el pe strada intr-o zi si, cat am zis eu ca sufar dupa el, mi-am dat seama ca imi e atat de bine acum, fara el, iar ceea ce simt inca va ramane acolo, la capitolul experiente. Si imi doresc foarte mult sa nu mai ajung vreodata dependenta sentimental de un om. -
Red_red_wine, el niciodata nu va duce copilul la scoala si nu va scoate cainele

Dar vrea sa ne casatorim si le spune asta tuturor prietenilor cu mandrie si strangandu-ma in brate, desi pe mine nu m-a intrebat niciodata ce cred despre asta
Dar mai bine ca nu ma intreaba, pentru ca daca i-as spune ca inca ezit sa ma casatoresc cu un om ca el pentru ca ..... si ca...... si ca ........ desi ... face atat cat poate de bine ca sa ma faca fericita, fara a renunta la el, ...ar fi atat de dezamagit ca, desi credea ca eu sunt aceea, eu nu il pot iubi complet exact asa cum este EL, incat m-as simti ultimul om.
Cred ca este foarte important sa poti iubi si sa poti face fericita persoana de langa tine fara a renunta o secunda la tine...este o mare lectie de viata si asta, rupta din normal, bineinteles, ca tot ce face el; normalul spune ca pentru a putea fi fericiti intr-un cuplu trebuie sa facem compromisuri. Pentru el nu exista "trebuie". Si cred ca nici pentru mine.
De asta ne iubim atat de mult.
Aberez?
-
Din punctul meu de vedere, am inteles ca oricat ar fi de incitanta o relatie de genul celei pe care o descrii tu, just_someone, prefer una linistita, care sa imi ofere siguranta. Nu dormeam noptile cand nu imi raspundea la telefon, crezand ca e prin cluburi cu prietenii lui (niste ji.godii, de altfel), plecam la miezul noptii dupa el cand vroia sa ne despartim etc. AM inteles ca asa ceva nu e pt mine, ca ma respect prea mult pt a ma purta ca o femeiusca disperata. Ajungeam a doua zi la munca cu niste cearcane cat casa, obosita de plans si nesomn, il sunam sa vad ce face si el nu imi raspundea, dormind obosit dupa o noapte in club. Iar eu ,in loc sa ma concentrez asupra job-ului, facultatii, licentei si lucrarii de diploma, imi bateam capul cum sa fac sa nu se mai supere pe mine. Il sunau prietenii lui la 10 noaptea sa se intalneasca in 10 minute ca au de rezolvat ceva (oare ce?) si pleca, ma lasa singura, se intorcea pe la ora 12 noaptea, mirosind a alcool, zicand ca au fost sa bea ceva. Nu stiu daca m-a inselat, nici nu mi-am doit sa aflu vreodata, cert e ca asemenea viata nu e pt mine. Mie imi place sa ma ingrijesc, sa ma duc aranjata la serviciu, nu cu ochii vineti de nesomn.Chiar simteam ca imi pierd respectul, eu nu eram genul sa urlu de gelozie, sa fac scandaluri si nu intelegeam de ce era gelos cand mergeam impreuna la ziua de nastere a unui coleg, eu stand numai cu el, si incepea sa faca figuri ca tipul e amantul meu sau de ce l-am adus acolo?Asa ceve era peste puterile mele si mi se parea atat de injositor sa imi ceara sa il intreb pe tip daca intre mine si e (sarbatoritul) a fost vreodata ceva. Oribil!!!!!
-
Si fostul meu vroia sa ne casatorim, de fiecare data cand vorbeam, ma intreba "Vrei sa fii sotia mea?" iar eu simteam ca lesin de fericire si evident ziceam da, si asa au trecut 4 ani aproape.Tu trebuie sa te gandesti bine daca el este exact ceea ce vrei, nimic mai putin, ci chiar mai mult.Tu esti femeie, trebuie sa ai timp pt tine, nu sa muncesti ca o sclava, sa fugi de la job la scoala, la piata etc. Sunteti doi si ambii trebuie sa aiba sarcini domestice echilibrate, altfel se ajunge la scandal. Ai mare grija. Incearca sa il educi, alfel iti va fi tare greu. Poate ca unde te afli tu e un alt standard de viata, dar aici e foarte greu pt o femeie sa fie si pusa la punct (coafura, manichiura, pedichiura, haine, pantofi, genti etc.) si sa faca si toate activitatile casnice pt 2. Eu acum spre exemplu, gatesc o data pe saptamana sau de 2 ori, de placere, sa nu imi pierd indemanarea, si nu de nevoie.Inainte cu el gateam zilnic, pt ca asa vazuse el la mama lui si nu manca mancaruri din ziua anterioara.Foarte rar ma ajuta la treburile casnice, daca bea o bere, lasa cutia pe masa in loc sa o arunce la cos, si pierdem ore intregi curatand dupa el, ca asa mi se parea normal sa fac, pana mi-am dat seama ca de fapt ma purtam ca un sclkav si ca lui ii convenea rolul de print.
-
red wine.....te inteleg perfect ! se pare ca l-ai iubit mult. inseamna ca a fost un chin sa te poti desprinde de el....
si eu acum mai sufar dupa un fost pe care l-am iubit mult.,,(ceva in genul povestii scrie de tine) imi impun sa fiu tare, ma chinui. tu cum ai reusit?>
in plus de asta, stiu ca daca as cunoaste pe altul , mi-ar fi mult mai usor, dar nu apare nimeni de nicaieri. numai peste micinosi dau, sau peste barbati care sunt casatoriti si vor doar sex...
Iar daca nu e asa, mai sunt si tipi care nu-s ca cei de mai sus dar nu am nimic in comun cu ei. uite, azi e soare, s frumos afara, duminica...si eu la 27 de ani staiu in casa si imi plang de mila.