Oare chiar e asa?
-
0 0JUR CA AM NEVOIE DE UN PSIHOLOG.
Stiti cu toate de fosta mea poveste de iubire esuata(eram inainte cryme) insa acum e altceva.
Dupa ce "amorezul meu" mi-a dat cu sutu in poponet am fost la pamant,dar dintr-o nebunie am acceptat sa fiu cu cel de acum.
De la Pasti si pana acu nu stiu ce mi-a facut omu asta
.
Se presupune ca il iubesc pe fostul, mi-e dor de fostul dar ador sa imi petrec timpul cu "E".
Pana joi nu credeam ca pot simti ceva ptr "E" dar surpriza:"o amica" de-a mea s-a dat la el ,colac peste pupaza in fata mea!
Mi-a fost o ciuda,imi venea sa o omor pe respectiva.Flirta in fata mea cu el,iar el ca un neserios ma privea si zambea.
Chestia e cam asa:ma gandesc la fostul,nu-l pot uita, a fost primul DAR priviti si voi diferentele dintre ei:
fostul ma facea:
sa plang,sa ma simt ca o carpa,sa fiu trista, sa ma simt un nimeni si un nimic in fata lui.
actualul ma face sa:
rad,sa ma simt in siguranta,sa fiu in largul meu,sa visez,sa ma comport ca o adolescenta la prima ei intalnire,ma faca sa fac sport,sa ne bucuram de fiecare minut impreuna si nu doar ca iubiti ci ca oameni,ca prieteni.
Azi am fost toata ziua cu el,la 6 am venit acasa,dar acu' el e plecat cu prietenii lui in oras si parca imi e dor.Stiu ca nu face nimic..dar totusi.
Prietenele mele spun ca ma indragostesc, oare chiar e asa? Si daca e asa, de ce ma mai gandesc la fostu si plang?