Silent...
-
0 0In ultima vreme m-am simtit si continui sa ma simt tot mai dezamagita de ce e in jurul meu, dar mai ales de cei pe care i-am crezut prieteni. Ce ma deranjeaza? O prietenie pentru mine inseamna altceva, inseamna comunicare, mentinerea unei legaturi chiar de-ti este bine sau rau. Unii isi amintesc ca mai existi doar cand se mai pot lauda cu ceva. Simt nevoia sa ma retrag, doar eu cu familia si gandurile mele, sa nu mai conversez nici macar formal cu cei care din cand in cand imi mai "arunca" cate o intrebare. Voi cum ati proceda, e ok sa taci pur si simplu?
-
Perla sintem oameni si gresim asta referitor la dezamagiri produse de altii.
Daca greseala e vreun sfat ori comentariu inteles gresit de tine se poate ierta chiar daca a fost ca un pahar cu apa rece necerut, daca insa remarcile prietenilor se tranforma in intepaturi rautacioase cu intentia vadita de a rani e alta poveste. Prietenia e o strada cu 2 sensuri altfel nu exista. -
Toti avem momente de dezamagire dar izolarea nu ar fi o idee buna, nu ar fi indicata.
Trebuie sa fim sociali tot pentru ca sa ne fie noua bine. Daca cei din jur te dezamagesc poti sa-ti faci alti prieteni, desi e greu sa construiesti o prietenie adevarata, se poate.
Izolarea nu e o solutie.
Daca vrei sa "rupi" ceva, rupe incet si elegant cum zice romanul cu "loc de buna ziua"
Succes! -
Am gasit undeva,intr`o carte de pshihologie,cred,ca ,atunci cand ceva ne deranjeaza la o persoana,acel ceva este in noi ,si de fapt asta nu vrem sa recunoastem(ma refer la defecte)....la nivel subconstient.Cred ca e bine sa taci si chiar sa te retragi din relatii care nu iti dau satisfactie,dar trebuie sa fie si oameni pe care ii admiri si cu care sa te simti bine,confortabil......sunt mai putini,adevarat,dar sunt...