Ratacire
-
0 0Buna evelor!!!As dori si eu parerea voastra despre situatia prin care trec eu.Poate ati fost intr-o situatie asemanatoare.
Nu sunt o pustoaica pentru care a avea un prieten e primordial plus ca in ultimul timp n-am avut nici o problema in a fi singura..
In urma cu ceva luni cunoscusem un tip cu 11 ani mai mare ca mine care m-a cam dat peste cap.Desi am petrecut foarte putin timp impreuna imi intrase adanc in suflet si am suferit mult din cauza asta(vina mea pana la urma).Pentru ca sufeream mocnit asa am refuzat pe toti cei care voiau sa se apropie de mine mai mult ca prieteni.Mi-am inchis inima,m-am inchis in mine.
Odata ce am realizat ca trebuie sa merg mai departe am vrut sa imi dau o sansa cu un baiat pentru care am toate motivele sa fiu.
Dar ceva nu pare sa fie bine,ma simt rau fata de el ca nu pot sa pun aceleasi sentimente ,sunt constienta ca as putea sa-i fac un oarecare rau fiind cu el.
Prietenii imi spun ca as fi intr-o stare de negare,ca m-am inchis in mine si nu mai las pe altii sa ajunga la mine.
Eu cred ca mi-am ratacit inima pe undeva...
Ar trebui sa pun capat acestui inceput de relatie sau sa mai am rabdare?
Si ce as putea sa fac in privinta sentimentelor mele ? -
Cred ca aveti dreptate dar m-am mai gandit si la faptul ca nu mai pot sa simt nimic nimic pt nimeni de ceva timp...si asta ar putea fi motivul pt care am incercat sa incep ceva cu el.
Nu e bine sa-i fac nici lui asta pentru ca e o persoana buna.
Dar de ce nu ma mai pot deschide?Ultima relatie nu a fost traumatizanta sa-i zic asa .Nu am motive cum ar fi neincrederea in barbati ,teama de suferinta... -
Ce e cat se poate de clar?
Nu toate Tipele cum le zici tu vor baieti rai.
Sau daca ma exprim ca fiind un baiat bun dupa tine continuarea ar fi..." dar...."?
Da asa ar fi in multe cazuri dar nu si aici.
Acum depinde si ce ai inteles tu..
In plus "dilema" principala e legata de ceea ce simt eu in general apoi este cea legata de el.