Dragostea fiicelor pentru tati!
-
0 0As dezbate acest subiect cu evele care au fiice.
Intodeauna cred ca fiica mea ii acorda mai multa atentie tatalui ei decit mie!
Pentru mine ea este viata mea si mi se pare nedrept acest lucru, nu pentru ca nu as dori sa isi iubesca tatal dar nici sa il divinizeze iar eu sa fiu pe locul doi!Probabil in inima ei sintem la fel dar parca citeodata are mai multa compasiune pentru el.
Din cite imi aduc aminte si eu eram mai ascultatoare fata de tatal meu decit de maica-mea! -
eu mereu l-am iubit mai mult pe tata.
probabil din cauza faptului ca si el ma iubeste pe mine cel mai mult si imi face toate mendrele.
mama face diferenta intre mine si fratele meu, insa el nu.totusi eu raman fata lu' tata orice as face.orice mi-ar face el, si personalitatea lui e destul de rece.Oamenii il considera un capcaun, rau si zgarcit, in fata mea e moale si bland.
mama e rea si mereu ma cert cu ea,zilnic.
am rezumat
-
mai, fetele mele isi vad tatal foarte rar.
dar cea mare, e inebunita pur si simplu dupa el.Deageaba ii fac io toate poftele si am grija de ea, toata lumea a observat ca cum apare tacsu in peisaj, s-a rupt filmul.
Nu ma deranjeaza ca-l iubeste absolut deloc, singurul lucru de care imi este teama e ca el sa nu merite atit de mult dragostea ei.O mai cearta, se ia de ea si pe mine ma omoara chestiile astea.ca numa io stiu cit ma lupt cu ele si sa vina el si sa le certe si el, ma ia tahicardia -
nu stiu cati ani au ficele tale. eu insa am 20 de ani, si mereu ii spun mamei ca il iubesc pe tata un pic mai mult decat pe ea. mama e extraordinara, ii povestesc absolut orice si ma intelege de fiecare data, tata insa e mult mai rece si distant, cu toate astea insa el este febletea mea. nu pot explica de ce, parintii mei sun extraordinari, fac totul pentru mine impreuna. dar daca e sa o iau pe calea rationala, mama ar merita de 1000 de ori mai multa dragostea din partea mea, dar cu toate acestea tata e slabiciunea mea.
-
Deci este adevarat!Fetele in general au o slabiciune pentru tati!Si cind te gindesti ca toti tatii din lume isi doresc baieti iar mamele isi doresc fete!Este un pic de nedreptate dar asta este.Eu am crescut si un baiat care este fiul sotului din prima casatorie.
Prima persoana pe care o suna sint eu, cu mine se sfatuieste in orice , vb despre orice inclusiv despre relatia lui.Il sit foarte aproape de mine si atasat.
Cred ca si fiica mea va fii dar ea nu isi va da seama de valoarea unei mame numai cind va avea copii. -
Eu sunt mai apropiata de mama!
Dar il iubesc si pe tata..
Se vede intr-adevar ca mama este pe primul loc, dar daca tata are ceva, sunt turbata si nu stiu ce sa fac sa il pot ajuta. Ieri ptr prima data parca am fost mult mai atenta cu tata decat cu mama.
Zambesc! Pe mama am vazut-o ptr prima oara un pic geloasa! In sufletul meu este loc pentru amandoi chiar daca de cele mai multe ori arat mai multa afectiune mamei. Tata a fost mai distant, nu prea s-a aratat interesat sa mearga cu mine pe nicaieri, nu prea m-a sustinut, m-a certat mult, mult mai des....
In fine, iubire este ptr amandoi!
Tu fii fericita ca-l iubeste . Exista in atatea familii multa neintelegere si cearta intre fata si tata. Tatal fiind gelos pe orice baiat cu care iese fata, pe orice iesire in afara casei..etc. Cunosc multe exemple, stiu ce spun! -
fata mea nu-si iubeste prea mult tatal, insa de mine e lipita, nu au reusit medicii sa taie complet cordonul ombilical, cateodata as vrea sa-l mai bata la cap si pe el dar el fiind mai rar acasa nu prea au ce sa-si spuna si daca incearca ceva iese cu circ de ambele parti de-mi vine sa-mi iau lumea in cap si sa-i las singuri
dar mi-e ca si-ar scoate ochii -
pai acum depinde...pt ca eu pana acum 4 ani eram apropiata de amandoi..adik stiti mama e mama care te mai cearta si chiar daca face asta e spre binele tau desi la momentul acela nu intelegi dar mai tarziu iti dai seama..iar tata...e tata care te lasa mai mult afara nu te cearta niciodata iti mai ia apararea in fata mamei si iti face diferite mofturi pe care din partea mamelor nu le primesc.dar la mn pana acum 4 ani era totul bn si frumos numai k tatal meu a decis sa plece in strainatate k sa lucreze acolo...eram mik adik aveam 11 ani ...si mia fost destul de greu pt k imi lipsea la inceput dar acum...am inceput sa fiu f apropiata de mama desi e cam normal din moment ce el nu e langa mn.dar am inceput sa nu mai vb asa mult cu el la tel..rar o intreb pe mama ce mai face sau ii mai dau eu cate un msg k in rest ma suna el.cateodata cand vine acasa ma bucur pt k e totul e asa cum era inainte dar..ma simt foarte indepartata de el..e ca si cum ar fi un strain ca sa zic asa pt k atunci cand vine desi e totul bn si frumos mama petrece mai mult timp cu el si cat sta el acasa mereu mama e nervoasa pe mn si ma cearta..cateodata chiar fara motiv se ia asa din senin de mn....si asta ma face sa numi mai place prezenta tatei knd vine acasa...pt k totul se schimba si daca inainte eram indepartata de el..in acele momente simt k o pierd si pe mama deoare nu mai e asa atenta cu mn....
-
Fi'mea are 8 luni. Cand vine tac'su acasa, sau cand apare in raza ei vizuala, de pe oriunde ar fi, este topita: rade toata, ii lucesc ochii, da din maini si din picioare, inceteaza orice matzaiala si incepe sa ii "vorbeasca" pe limba ei. Si eu ma bucur, pentru ca simt ca intre ei se formeaza o legatura, care nu necesita ajutorul sau asistenta mea de "mama", o legatura care poate intr-o zi in viata le va fi de ajutor, daca nu amandurora, macar unuia dintre ei. Ii iubesc pe amandoi pentru iubirea ce se infiripa intre ei.