am iubit o singura data

  •  
    • 42 mesaje
    14 Iun 2004, 14:37
    0 0
    In clasa a x- a m-am indragostit lulea. Eram la acelasi liceu si aveam clasele vecine. Ne-am iubit ca doi nebuni, aveam ganduri mari, sa ne casatorim , sa avem copii, deh.. Recunosc ca eu eram cea mai disperata dupa el, il terorizam cu gelozia , dar il iubeam mai mult ca pe viatza mea. Apoi el a plecat la facultate, eu am stat un an acasa pt ca nu luasem la stat in Craiova, el fiind la particular in Bucuresti. Dar am facut tot posibilul si am plecat si eu la Bucuresti la aceeasi facultate particulara , dar aveam profil diferit, in fine, conta ca eram amandoi acolo. Parintii au inceput sa fie impotriva noastra inca din liceu, pentru ca ei ziceau ca nu mai invatam , chiuleam... etc... si asa si era, pentru ca in clasa a XII-a m-am mutat la alt liceu, din cauza situatiei scolare pe care o aveam, adica absente foarte multe.In fine venise vremea cand eram amandoi in Bucuresti si soarta facuse sa fim la 5 statii de troleu unul fatza de celalat . Bineinteles , am uitat sa va spun ca in tot acest timp , de cand ne-am cunoscut pana in facultate ne-am mai certat, ne-am mai si despartit si cea mai mare vina apartinea lui, pentru ca era si un pic afemeiat, le avea cu kefurile, bautura, etc..., dar eu inca-l iubeam si-l acceptam asa cum era. Adica ce acceptam? Ca sa aiba si pe altcineva inafara de mine... in fine mi-am batut eu joc de mine, mai mult decat el, asta stiu sigur. Ce sa va mai spun ? Ca am ramas insarcinata cu el cand eram in anul I de facultate. Atunci am zis ca e sfarsitul vietii mele. De ce? pentru ca nici macar nu eram prietena lui, avea pe altcineva si bineinteles s-a comportat graznic. Am facut chiuretaj, am trecut si peste asta. Continuam sa ne intalnim, ca amantii... mi-era tare greu...pana cand catastrofa cea mai mare s-a produs. Parintii mei au divotat, cauzele, nimeni nu le cunoaste, pentru ca ei s-au inteles extraordinar de bine. Tatal meu s-a recasatorit la 50 de ani (dupa 25 de casnicie) cu o femeie pe care ambii parinti o cunosteau de 20 de ani si stiam ca a fost o panarama, dar tata a facut nunta cu ea... Bomboana pe coliva care a fost? Nas la nunta lui s-a pus tatal celui pe care-l iubeam, implicit cu toata familia. Va dati seama ca telenovelele pentru mine , sunt banale imagini? Nu era sa ziceti ca traiam intr-un sat si se cunostea toata lumea si nu mai avea pe cine sa puna nas, dar odata ce a inceput prietenia mea cu cel iubit, a inceput si relatiile de afaceri intre taticii nostrii. Dupa aceasta suferinta care mi-a zdrobit sufletul, am cunoscut un baiat,Mario, care la inceput mi-a fost cel mai bun amic, mi-era ca un frate, pentru ca m-a prins in perioada suferintei mele. Asta ne-a apropiat si am inceput o relatie frumoasa, ba chiar m-am indragostit de el. Pot sa spun ca l-am iubit dar in alt fel. Timpul s-a scurs si dupa 4 ani de prietenie cu Mario, ne-am casatorit, am facut o nunta frumoasa, o casutza tinereasca si acum asteptam un bebik. Daca as spune ca nu ma multumesc cu ce am, l-as mania pe Dumnezeu, dar iubirea... nu mai exista! Am uitat sa va spun ca in toti acesti 4 ani de prietenie cu Mario, m-am mai intalnit ce ex-ul si la facultate si acasa...ne povesteam ce-am mai facut, cum ne intelegem cu partenerii, si de ce sa va mint, ne mai si iubeam.
    Inainte de nunta, ne-am intalnit si i-am spus ca fac cununia religioasa, iar el m-a intrebat , pe cea civila cand o fac? Stupoare... nu stia ca eu eram deja maritata fiindca cununia civila am facut-o cu 6 luni in urma... Surprizele incepeau sa curga si la el.. cred ca nu-si putea imagina niciodata ca eu ma voi marita, credea ca voi fi oricand a lui, la orice ora, dar dupa cum a-ti vazut nu a fost asa. Cea mai mare surpriza , dar a fost la amandoi,a fost atunci cand m-au furat mireasa si m-au la discoteca unde era si el, Primul pe care l-am vazut in fatza ochilor a fost el... Va dati seama ce-a fost in sufletul meu, sau al lui? pentru ca totusi, m-a iubit si el...
    In fine, timpul a trecut, dar nimic nu s-a uitat. Desi sunt la casa mea si tin enorm la familia mea, totusi intr-un coltzisor din inima mea, el are locul lui.Nu ca as vrea eu lucrul aces
  •  
    • 35 mesaje
    14 Iun 2004, 14:56
    0 0
    edited
  •  
    • 42 mesaje
    14 Iun 2004, 15:07
    0 0
    multumesc scumpa , intr-adevar am mare respect pentru sotul meu, il pretuiesc si-l ador. Suntem o familie, trebuie sa fim trup si suflet unul pentru celalat si cu atat mai mult vom fi mai fericiti cand se va naste ingerasul. Am pentru ce sa traiesc !
  •  
    • 193 mesaje
    14 Iun 2004, 15:10
    1 0
    imi pare rau ca simti asta. dar tind sa fiu realista aici. eu nu cred in dragostea neimpartasita. nu cred ca exista iubire adevarata cand nu e reciproca si plina de respect pentru celalalt. chiar nu cred, gandeste-te bine.. vezi daca nu cumva era doar disperarea ca pierzi pe primul barbat din viata ta si nu dragoste.. asa simt eu..

    cat despre sotul tau.. cred ca ar trebui sa privesti mai cu atentie si sa nu confunzi dragostea. tine minte ca NU EXISTA RETETE in dragoste, ca nu sunt doua iubiri si doua relatii la fel, ca nu iubim la fel doi barbati. nu avem cum. eu am deseori tendinta sa cred ca nu o sa ajung sa il iubesc pe prietenul meu deoarece nu il 'simt' la fel ca pe primul meu prieten. lucrurile se rezolva de la sine. important e, dupa parerea mea, sa inveti sa te bucuri. sa te bucuri cand sotul tau intra pe usa, cand te saruta, cand se misca bebeul in burtica, cand adormi linistita seara... si, ca metoda preventiva, desi e greu, incearca sa izolezi coltisorul acela, nu te mai refugia in el cand nu iti e bine dintr-un motiv sau altul, nu te mai plimba pe acolo, nu te mai gandi la cum ar fi fost. fa un coltisor mai mare, cat toata inima ta, unde sa fie sotul si copilul tau si refugiaza-te acolo. asta ca sa fii fericita.
  •  
    • 2198 mesaje
    14 Iun 2004, 15:16
    0 0
    Petti , crd ca faci o mica greseala aici ..
    Intr-adevar , prima iubire are ceva magic si ramane sufletul nostru pentru totdeauna , dar asta nu inseamna ca trebuie sa traiesti in trecut si sa-ti sacrifici relatia actuala .
    Fiecare iubire este diferita : iubim cu pasiune de adolescenti , iubim matur si profund si chiar iubim "cu stabilitate si respect ".Fiecare varsta are dragostea ei si nu trebuie sa te limitezi la prima si sa compari cu ea tot ce va urma .
    Lasa trecutul si uitate spre prezent si spre viitor si invata sa pretuiesti clipa si omul cu care o traiesti !
  •  
    • 2198 mesaje
    14 Iun 2004, 15:18
    1 0
    Am mancat o liniuta !
  •  
    • 218 mesaje
    14 Iun 2004, 15:35
    0 0
    Petti, fara suparare, dar mi se pare ciudat sa ai un copil cu un barbat pe care nu il iubesti. Asa cum a spus si alta eva inaintea mea, chiar daca ai nostalgia primei iubiri, nu cred ca este corect fata de sotul tau (cu care nu te-a fortat nimeni sa te casatoresti)nici fata de copilul pe care il astepti, sa stai sa visezi la ce a fost.
    Daca ai pornit pe drumul acesta, multumeste lui Dumnezeu pentru sotul pe care il ai, pentru bebele care trebuie sa vina si lasa in urma trecutul.
    Respecta-ti sotul si familia, asta e cheia succesului intr-o casnicie.
    Cum te poti gandi la alt barbat cand ai in burtica bebelul sotului tau?
  •  
    • 193 mesaje
    14 Iun 2004, 15:47
    0 0
    eu zic sa nu o mai certati pe petti. poate nu se gandeste tot timpul la asta, poate a fost o strafulgerare, poate nu se gandeste la acel barbat altfel decat la un fost. mie imi pare chiar recunoscatoare ca viata i-a facut doua daruri asa de frumoase: pe sotul si pe viitorul bebelus. si cand o sa se nasca ala micu, adio nostalgii! nu de alta, dar o sa se simta implinita si nu o sa mai aiba timp.
  •  
    • 91 mesaje
    14 Iun 2004, 16:17
    0 0
    Scuzele de rigoare dar eu tot nu pricep cum poti iubi la infinit un specimen afemeiat, infumurat, care nu da doi bani pe sentimentele tale. Oare de ce femeile, in general, aleg intotdeauna cea mai haioasa alternativa? De ce unele eve se simt atrase de canalii si dau cu piciorul unor barbati adevarati, maturi, cu valori morale. De ce sa-ti para rau dupa eternul adolescent? Si daca te-ar fi vrut intr-un final...cum ar fi decurs lucrurile? Cum ar fi fost viata ta acum? Nu cumva o durere interminabila? O asteptare fara sfarsit? Sa vina odata in pat. Sa nu se mai uite dupa altele. Sa renunte la bautura etc.
    Eu zic sa multumesti divinitatii ca ti-a oferit ceva mai bun. Un barbat care te iubeste. Un copil care va avea un TATA si nu un nemernic mereu absent sau vesnic nemultumit.
  •  
    • 9835 mesaje
    14 Iun 2004, 16:29
    0 0
    petti, asa sunt femeile... tind sa tina minte numai partile bune ale barbatilor dinaintea sotului. Daca ai tinut un jurnal din perioada cand erai cu individul ala caruia acum ii plangi de dor, ar fi bine sa-l recitesti, ca sa iti amintesti de ce nu a mers relatia cu el. Vei sfarsi prin a te felicita pentru algerea pe care o ai facut-o.
    Oricum, nu uita un lucru: pe lumea asta exista barbati si barbati. Unii sunt soti mai mult sau mai putin buni, insa ceilalti nu pot fi niciodata nimic mai mult decat niste simpli amanti.
  •  
    • 234 mesaje
    14 Iun 2004, 16:42
    0 0
    da pe sotul tau nu-l iubesti? atunci te-ai casatorit cu el doar sa-l faci pe tipu asta gelos???? ok, cred ca ti-a mers figura, numa ca acuma esti prinsa pe viata cu un copil. parca ai avea 15 ani, asa povestesti! si eu am doar 20 si stiu mai bine! vad ca-ti place sa suferi, altcumva nici macar nu te-ai gandi la tipu asta din facu.
  •  
    • 42 mesaje
    15 Iun 2004, 08:47
    0 0
    Tin neaparat sa va spun ca-mi respect nespus de mult sotzul, imi iubesc bebelul mai mult decat viata mea, iar aceasta poveste v-am spus-o poate ca sa ma descarc pentru totdeauna, pentru ca imediat dupa ce am scris-o si am recitit-o mi-a fost un pic jena fata de mine, dar pana la urma nu exista trei timpuri pentru fiecare om? trecut prezent si viitor? Nu pot sa cred ca exista femei sa nu intoarca cateodata , in nostalgia ei, capul inapoi, sa priveasca copila care a fost si a iubit pentru prima data curat si nevinovat.Intr-adevar dau dreptate celor care nu au iubit , pentru ca acest sentiment nu l-au cunoscut.
    Deci, oricat am fi de realiste in prezent, oricate probleme ar exista in viata de zi cu zi, cateodata simtim nevoia de refulare in trecut. Sunt de acord ca nu trebuie sa facem un obicei din acest lucru , pentru ca asta ar deveni o terapie gresita si fara rezultat.
  •  
    • 728 mesaje
    15 Iun 2004, 09:29
    0 0
    Draga mea inteleg foarte bine nevoia ta de a povesti mai ales ca si eu am trecut de curand printr-o situatie asemanatoare oarecum. Important e sa te bucuri de ce ai acum, sa traiesti frumos si sa daruiesti fericire celor care te iubesc si te pretuiesc. Si crede-ma ca oricat ai incerca sa alugni acel coltisor din suflet nu vei reusi dar poti insa sa il tranformi in ceva spre care sa nu privesti cu regret sau nostalgie ci cu bucuria ca ai iubit candva.
  •  
    • 42 mesaje
    15 Iun 2004, 09:46
    0 0
    Am spus clar ca ma multumesc cu ceea ce mi-a dat Dumnezeu, pentru ca altfel l-as mania. Sunt fericita ca am un sot care ma iubeste si-un bebel care abia asteapta sa vina pe lume, cat despre fostul, ramane clar o amintire si daca n-am avea amintiri nu am mai fi oameni, asa ca va rog daca tot accesati acest subiect cititi cu atentie, inainte de a-mi raspunde.
  •  
    • 417 mesaje
    15 Iun 2004, 11:24
    0 0
    Draga Petti,

    ma bucur din suflet ca-ti iubesti sotul, copilul si ca-i multumesti lui Dumnezeu. E firesc sa avem trecut, prezent si viitor, dar ce conteaza e prezentul si viitorul, trecutul e trecut si e bine, cel putin uneori, asa sa ramana. Ai grija de tine si de casa ta, roaga-te mult si poate ar fi bine sa vorbesti cu un duhovnic bun despre trecut tau si sunt sigura ca dupa iti va fi mai bine. Si ai grija de bebe si de sotul tau. Numai bine.
  •  
    • 118 mesaje
    15 Iun 2004, 13:13
    0 0
    petti draga...sa fii nostalgica si sa te gandesti la ce a fost nu are nici un rost. Sa iti amintesti clipele frumoase si sa surazi la ele e ok, dar sa le vrei inapoi e o pr0stie...s-au dus. E clar ca ai regrete, dar hai sa iti explic ca nu ai ce sa regreti:
    1. fostul tau e clar ca nu era fericit cu tine, altfel era bebeul lui in burtica ta, deci el se simte bine cum e acum, asa ca fii fericita pentru el
    2. cand te-a vazut mireasa, iti garantez ca singurul lucru care il regreta el era ca nu mai te stie posesiunea lui. Era flatant pentru el sa stie ca are pe una moarta dupa el. Deci nu te amagi ca te iubeste sau ca si ii pare rau...
    3. Iti garantez ca ceea ce iubesti tu este o imagine utopica a unui barbat cu chipul fostului. Cand te intalnesti cu el fii atenta si analizeaza bine. Vei observa ca acele calitati pe care le indragesti atat nu exista la el. Asa au facut toate fetele prin clasele a 10-12 (inclusiv eu)..le cade cu tronc figura unui baiat si incep sa teasa in jurul imaginii pe fat frumos.
    Asa ca nu te mai agata de trecut si fii libera! Daca nu il iubesti pe sotul tau asta e...cu de-a sila nu se poate, si unde nu e, nici dumnezeu nu cere.
    Sa iti mai spun ceva, nu iti mai fie frica virgula ca o sa te bata dumnezeu. Dumnezeu ti-a dat toate dorintele si capacitatea de a ti le implinii, deci nu exista pacat. Asta e santajul pe care il foloseste biserica sa faca bani pe frica oamenilor. Fii sigura ca Dumnezeu te iubeste asa cum esti si indiferent ce ai face. Asa ca fii libera si fa ce vrei. Doar nu te mai tine de trecut pentru propria-ti fericire.
    o nastere usoara si numai bucurii!
    te-am pupat.