ce credeti?

  •  
    • 40 mesaje
    31 Mar 2009, 13:54
    0 0
    Buna fetelor! Va citesc de ceva timp si azi m-am hotarat sa scriu si eu pt ca am vazut ca dati sfaturi bune.
    Sunt cu iubitul meu de 8 ani,de 5 locuim impreuna.Ma apropii de 30 ani si de ceva timp incep sa-mi doresc sa ma marit,sa am un copil,o familie a mea.... Am crezut ca si el isi doreste acelasi lucru cu toate ca nu prea vorbeam despre asta,aduceam rar subiectul in discutie. Am avut o discutie serioasa,i-am spus ce simt iar el,spre surprinderea mea,mi-a spus ca toate la timpul lor ,ca o sa ajungem si acolo.Cand mai deschid subiectul incepe sa vorbeasca despre altceva,nici nu ma asculta.Acum imi dau si eu seama,gandind la rece,ca de fapt nu prea vrea nimic cu mine si ma gandesc ca toanta de ce a stat atatia ani cu mine,doar din comoditate..?
    sunt destul de intoarsa din cauza aceasta,nu stiu daca sa las aceasta relatie,pt ca-l iubesc...dar ma gandesc ca vor trece alti ani si voi ramane in acelasi punct.
    As vrea sa aud o parere din afara,sau daca a mai trecut cineva prin asta...
    Va pup
  •  
    • 63 mesaje
    31 Mar 2009, 14:06
    0 0
    Iti recomand calduros sa cauti pe pagina urmatoare a forumului de dragoste, la topicul deschis de mine cu aceeasi tema si problema ca a ta, numai ca in forma incipienta, numit "teama de singuratate".
    Si eu am niste probleme cumva similare alor tale.Daca vrei, vb mai in detaliu.Inca nu am gasit o cale sa ies mai usor din situatia asta.
  •  
    • 1711 mesaje
    31 Mar 2009, 14:43
    0 0
    esthera, un singur lucru m-ar ingrijora cu adevarat (daca as fi in lcoul tau) si anume copiii. degeaba se spune ca mai nou se fac copii si pe la 40 de ani (da' cate reusesc cu adevarat, cu ce sacrificii -ani de analize medicale- si ce costuri -un fiv costa enorm, plus ca nu reuseste mereu din prima).

    restul... casatorie, familie ... da, sunt de acord sunt importante, insa astea se pot realiza si dupa ce ai copilul.

    parerea mea... tu poti sa te cramponezi de ideea ca nu esti oficial "d-na X-ulescu", insa eu as renunta USOR la el in momentul in care nu-si doreste copilul, cand eu ma simt pregatita. din pacate, mama natura are un mod ironic de as bate joc de noi: cand putem face usor bb, nu vrem noi ca nu-i momentul. cand cica-i momentul (desi sa fim sincere: mereu ar mai fi ceva de facut pana sa vina si progenitura), numai poate organismul nostru sau al barbatilor.

    si chit ca-mi vor sari in cap toate carieristele vietii ca nu un bebe ne defineste, le spun cu cea mai mare convingere ca DA, cu bebe alaturi te ambitionezi sa devii cea mai buna pe toate planurile (inclusiv cel profesional).
  •  
    • 2791 mesaje
    31 Mar 2009, 14:46
    0 0
    va garanteaza actul din sertar, fericirea?puteti avea binecuvantarea preotului si fara acea hartie, nu va grabiti la maritis
  •  
    • 1435 mesaje
    31 Mar 2009, 15:04
    0 0
    ei bine, da, garanteaza fericirea,pentru ca daca nu ar exista acel act, ce alta dovada maxima a dragostei ar fi?sexul?poti face asta cu oricine, ii poti spune oricui ca il iubesti, dar nu te vei casatori in veci cu oricine.
    Cum poti zice ca nu vrei un lucru pe care nu l-ai incercat?Daca nu merge, asta este, ai vazut cu ce se mananca, ai o scuza, iti cresti copilul daca ai ramas cu un bebe pe urma casniciei, iti vezi de viata si gata. Dar daca faci pe gospodina, mamica, sotia, 3 in unu cu un tip care nici macar nu ia in considerare ideea ca intr-o zi sa ii devii sotie, what's the point?Exista vibratoare cu aceeasi functie si cu minim de efort.Nu te certi cu ele, nu te supara, nu te streseaza...
    Poate ca nu e o rezolvare casatoria asta, dar unii sunt traditionalisti. Eu cel putin sunt si inteleg foarte bine ce zic fetele astea pe aici de ceva timp.
  •  
    • 1352 mesaje
    31 Mar 2009, 16:03
    0 0
    Medion,dupa parerea ta,cat trebuie sa astepte un cuplu sa se casatoreasca?20 de ani?
    Daca era o fetiscana de 16 ani la prima dragoste,mai intelegeam....Dar daca o femeie la 30 de ani cu o relatie de 8 ani ar vrea sa se casatoreasca,care e problema?
  •  
    • 2520 mesaje
    31 Mar 2009, 16:06
    0 0
    Sint multe motive ptr a dori casatoria, da, e drept sint , majoritatea, de natura administrativa, dar putinul acela care tine strict de iubire, este esential. Daca in opt ani nu a ajuns la concluzia ca nu poate trai fara tine, cind o va face? sau a ajuns la alta concluzi? sint multe intrebari de acest fel si refuzul lui de a raspunde la ele si de a discuta pe marginea acestui subict, da nastere multor alte intrebari.
    Esthera, meriti totul : meriti o casa, stabiliatate, o nunata ca in povesti asa cum ai visat, meriti sa fii mamica, meriti sa ai un statut in societate, altul decit acela de a fi concubina, le meriti pe toate astea si daca omul de linga tine gindeste altfel, e momentul sa-i faci bagajul.
    Nu se pune pb ca nu ai rabdare, opt ani inseamna multa rabdare, dar , daca nu a facut pasul pina acum, si peste cinci ani vei fi in aceeasi situatie si daca totusi o va face (casatoria), peste cinci ani vei fi tot nefericita ptr ca el iti va arunca la fiecare discutie ca tu l-ai obligat sa se casatoreasca.
    Nu spun ca el ar fi un om rau, chiar nu spun nimic negativ de el si tu trebuie sa te gindesti la fel, e de treaba , il iubesti, pur si simplu nu aveti aceleasi vise , aspiratii si dorinte in ce priveste viitorul si acesta este un motiv destul de puternic sa va vedeti fiecare de viata.
  •  
    • 5575 mesaje
    31 Mar 2009, 16:38
    0 0
    Mai, poate sunt eu naiva si invechita, dar mie chiar mi se pare un pas necesar la un anumit punct al relatiei. Adica nu vad de ce eu, ca femeie - frumoasa, educata, cu job bun, casa, masina etc., implicata intr-o relatie de ceva vreme, sa nu ies in oras cu mai multi tipi, pentru ca evident sunt curtata, sa nu fac sex cu cine vreau eu, din moment ce omul cu care relationez nu considera ca eu sunt the one.De ce as sta sa ii pregatesc cina, sa ii asez budigaii si shosetele, sa in doftoricesc cand se simte rau si alte ocupatii conjugale, cand pot fi libera ca pasarea cerului si imi pot face aranja concediile dupa cum doresc EU, PT CA EU SUNT CEA MA IMPORTANTA (am fost coerenta?)
    Adica la ce dreq te mai muti cu mine din moment ce nu ai ganduri serioase?Mai bine stam fiecare la el acasa si ne intalnim ocazional, cand avem chef si timp. Concubinajul e un full time job, exact ca o casatorie, asa ca de ce sa depun niste eforturi suplimentare din moment ce nu primesc nimic decat ce as primi in mod obisnuit de la o relatie in care sta fiecare la el acasa?Dimpotriva, nu mi-as reduce optiunile.
    Nu inteleg de ce barbatilor le convine sa fie dragaliti, hraniti, iubiti, sexati, calcati, spalati etc.dar cand vine vorba de mine - femeia din relatie, si cand eu cer mai mult, ca sa vezi, nu sunt pregatiti, dom'le pt o relatie!Well, then, fuck off, prietene!Imi consum tineretile si timpul si renunt la multe chestii de dragul tau si primesc un Nu veritabil in loc de intelegerea si acceptarea nevoilor si doleantelor mele?Hmmm... chiar m-am enervat rau.Avem si noi un ceas biologic, frate, si nu vom putea sa purtam sarcini la 60 de ani ca asa vrea babuinul de langa noi, ca pana atunci este prea imatur sa isi asume responsabilitati...Au oare ei idee cate responsabilitati si cata munca fac femeile voluntar de dragul penisului lor idiot?Chestii pe care in mod normal nu le-ar face, pt ca ele singure traies cu o salata si nu cu ore de gatit, mai ales vara, isi fac curatenie o data pe saptamana si nu zilnic,isi cumpara ce vor din banii proprii si nu stau sa se gandeasca poate ca el vrea sa faca nu stiu ce cu banii... Care e rostul cumparatului lucrurilor impreuna din moment ce intr-o zi exista prezumtia ca vei pleca, evident, pt ca nu ma consideri femeia vietii tale?Care e rostul muncii asteia?
    Ma declar anti-concubinaj rau de tot.
  •  
    • 4811 mesaje
    31 Mar 2009, 16:49
    0 0
    Mah,io nu inteleg deloc cum ganditi voi...si ma refer aici in special la ultima postare.
    Adica stai cu un barbat si faci chestii pt el numai daca el te considera the one si daca iti promite solemn ca te va lua de nevasta?Adica tu nu te culci cu altii pt ca ai garantia ca concubinajul se va solda cu o casatorie si nu pt ca simti ca nu vrei pe altcineva?
    Chestiile implicate de o relatie serioasa/concubinaj le faci pt ca le simti...pt ca teoretic ar tb sa-l iubesti pe omul ala...si nu pt ca iti ofera garantie ca la un moment dat iti va lua de pe cap eticheta de unmarried.
    Nu sunt io cea mai in masura sa dau sfaturi dar intr-o relatie ar tb sa faci lucruri pt ca simti si nu pt ca asa se face...pnm..
    Io de ex nu mi-am dorit niciodata sa ma casatoresc...desi am stat 6 ani cu un tip...locuit impreuna and all that shit...Dar nici nu i-am spalat sosete si nu i-am facut mancare in fiecare zi,desi a fost o perioada cand l-am iubit...dar n-am facut-o pt ca n-am simtit..pt ca daca as fi facut pe sotia grijulie,n-as mai fi fost eu.Si la ce bun sa ma prefac?
  •  
    • 40 mesaje
    31 Mar 2009, 16:53
    0 0
    Sa va explic mai detaliat.El spune ca daca vreau sa ne casatorim sa ma duc la primarie sa vad de ce acte e nevoie,daca vreau sa facem copil sa ne punem pe treaba...parca ar vorbi de redecorat casa! I-am spus ca nu vreau asa,consider ca ar fi frumos sa ma ceara de nevasta,sa simt ca ma doreste pt toata viata..si sa vina si cu un inel eventual,de ce nu? Lui i-ar fi tot una daca-l iau de manuta si-l duc la altar,iar daca nu continuam ca si pana acum.Nu-l vad iluzionat,ii este indiferent daca e alba sau neagra.
    Pe mine asta ma doare,consifer ca e lipsa de respect fata de mine,imi da impresia ca asteapta ceva mai bun si totusi daca-l duc in fata preotului imi zice da!
    Am zis ca nu mai deschid subiectul,sincer ma simt umilita cand vorbesc despre asta,el ori zice ca mine,ori tace ori ma amana...
    Multumesc mult fetelor,sunteti niste dragute
  •  
    • 5575 mesaje
    31 Mar 2009, 17:00
    0 0
    Cand al meu s-a mutat la mine,am acceptat asta pt ca era un potential viitor sot, adica am vazut cum se poarta, cum reactioneaza, cam ce obiceiuri are... in nici un caz nu as fi acceptat sa se mute cu mine un tip pe care il iubeam, dar de care nu eram convinsa ca il vreau drept sot.De fapt, chiar am refuzat un fost care se tot invita la mine, in speranta ca poate-poate... dupa care l-am intalnit pe actualul.
  •  
    • 5575 mesaje
    31 Mar 2009, 17:03
    0 0
    Noi privim in general chestia asta cu mutatul impreuna ca un preview al casatoriei (poate nu toate, dar cele care stiu ca asta isi doresc, cu siguranta da).
    Restul e vanare de vant (ca sa citez pe clasici ).
  •  
    • 2520 mesaje
    31 Mar 2009, 17:04
    0 0
    Angelie, esti cu el ca sa construiti ceva IMPREUNA, cind traiesti in concubinaj, nu construieti nimic impreuna si stii ca el pleaca cind vor muschii lui si ramii sa fi muncit degeaba si cu anii trecuti. In timp ce-i faci lui pofte si de toate, ai putea sa avansezi tu din orice punct de vedere ti-ar pica bine sa avansezi si mie nu mi se pare altceva decit ca esti responsabila ptr viata ta - daca cineva ne prezinta o situatie in care a stat in concubinaj 20 de ani si concubinul a plecat , lasind femeia in stada, ce ii spuneti? esti o proasta`, de ce nu ai plecat de la inceput?!
    Cind vb de aspectele administrative, ma gindeam si la situatiile medicale de urgenta, cine ia decizii? parintii lui, parintii tai? cite te cunoste mai bine / il cunoaste mai bine?
    Ce statut au copii nascuti in relatii de concubinaj? copii din flori sau cum li se spune? sint atit de multe implicatii si trec mult peste a spala sosete si a calca pantaloni. Unde este increderea in partener? nu ca umbla cu altele, asta poate face si casatorit, ci increderea ptr tot ceea ce reprezinta un om linga tine.
  •  
    • 4811 mesaje
    31 Mar 2009, 17:06
    0 0
    Mai,inteleg cum te simti.Majoritatea femeilor viseaza la momentul cand vor fi cerute in casatorie...tb sa fie ca in filme,el tb sa fie entuziast,emotionat,etc...
    Dar fii realista!Sunt totusi 8 ani la mijloc...Un act nu schimba mare lucru.El te vrea cu sau fara acte...de-aia se poarta asa.Nu-ti mai face sange rau degeaba.Daca chiar te vrei maritata,intereseaza-ta de acte and stuff si go for it.
  •  
    • 5575 mesaje
    31 Mar 2009, 17:12
    0 0
    Acum cateva zile/saptamani/luni scria o tipa pe forum o chestie cum ca ea s-ar muta in orasul natal dar ca e tinuta in Bucuresti de relatia pe care o are, iubitul ei nemanifestand nici un interes. Ce exemplu mai clar decat asta iti pot da?Adica fata daca ar fi singura, independenta, nu i-ar fi greu sa zboare, s-ar rupe de el si ar pleca, pt ca el nu vrea sa construiasca ceva cu ea, ci se complace in situatie: mancarica, sex, caldurica...
    In zilele noaste, cei care inca traim in Romania, nu mai reusim sa facem mare lucru singuri, ci numai in 2: e nevoie de 2 salarii bune ca sa poti lua un credit pt o casa, e nevoie de 2 ca sa faci si sa cresti un copil... cine nu a trecut prin asta, habar nu are. Eu cred ca numai un om care nu stie ce vrea de la viata se complace in concubinaj. Eu vad rostul concubinajului ca o solutie inainte de casatorie, cand strangi niste bani, nu are rost sa platesti 2 chirii, 2 intretineri, 2 randuri de cheltuieli cu mancarea...
    Cui ii este bine asa, keep on going, dar cui nu ii este... Adica mie daca as fi singura si maine mi-ar spue seful: am un loc pt tine de munca la Londra, stii cum as pleca?Val-vartej. Dar asa, trebuie intai sa imi consult viitorul sot, actual concubin, pt ca nu pot pleca de nebuna, sa imi bag picioarele in tot. E mult mai usor cand nu esti legata de maini si de picioare sa faci ceva pt tine si sa faci abstractie de prezenta lui.
  •  
    • 4811 mesaje
    31 Mar 2009, 17:14
    0 0
    Conti,eu nu vad asa lucrurile.Eu m-am mutat cu el pt ca imi doream sa ma trezesc in fiecare dimineata in bratele lui si poate pt ca eram indragostita si imi suradea ideea de a ne juca un pic de-a familia.Dar niciodata nu m-am gandit la concubinaj ca la un preview al casatoriei...iar concubinajul nu m-a impiedicat deloc sa avansez pe celelalte planuri...dimpotriva...m-a ajutat.Pt o perioada mi-am gasit linistea pe plan sentimental,am capatat incredere si am putut sa infloresc si pe plan profesional.Iar viata mea nu s-a schimbat prea mult dupa ce ne-am mutat impreuna...nu am renuntat la nici una din placerile mele..Am continuat sa ies cu prietenele,banii mei au continuat sa fie banii mei...am continuat sa fiu cea de dinainte..
  •  
    • 726 mesaje
    31 Mar 2009, 17:15
    0 0
    buna. de acord cu angelie. desi daca el stie ca tu iti doresti asta, de ce nu iti face pe plac? mai ales ca lui ii este totuna.
  •  
    • 5575 mesaje
    31 Mar 2009, 17:20
    0 0
    Cine a inventat casatoria nu a fost dobitoc, ci a reglementat o situatie...
    Cum ar fi sa traiesti 8 ani cu un om, din care 5 impreuna.Evident, se cumpara la comun masina de spalat, tv, calculator, diverse chestii rpin casa... si intr-o zi, cand te intorci acasa, nu il mai gasesti...a plecat cu tot al vostru. Ce dovada legala ai ca ati cumparat impreuna un lucru care e numai pe numele lui?Nimic.Dar ai participat cu bani la chestia asta. Pt asta e facut partajul la divort, ca sa ia fiecare cat merita din bunurile comune, adica toate chestiile alea cumparate impreuna in timpul casatoriei. La fel si cu un copil, daca esti casatorita, copilul va purta numele tatalui in certificat, dar daca nu esti, va trebui sa te treci doar pe tine acolo daca el nu doreste sa il recunoasca, si iti vor lua ani de zile si multi multi bani ca sa poti face un test de paternitate, apoi multi alti bani ca sa il dai in judecata... Cand stai in concubinaj, nu stii daca e cazul sa faci copii, sa pui toti banii la comun cu el sau sa iti faci rezerve pt zilele negre de una singura etc. Sunt multe incertitudini intr-o situatie care nu duce nicaieri. E alta chestie cand el nu are nimic impotriva legalizarii relatiei, dar nici nimic pro, adica ii e indiferent. Inseamna tacit ca e de acord
  •  
    • 2791 mesaje
    31 Mar 2009, 17:26
    0 0
  •  
    • 2791 mesaje
    31 Mar 2009, 17:30
    0 0