La 30 ani...
-
0 0Nu stiu de ce dar nu-mi doresc sa implinesc varsta asta ..Simt ca n-am trait suficient..am o relatie de care ma agat de teama ca nu voi mai gasi altceva..asta si pt ca n-am mai avut pana acum o relatie..Simt
ca pt moment imi acopera setea de afectiune dar ca pe viitor nu-mi va fi de ajuns rel asta..
Profesional n-am facut cine stie ce in ciuda celor 2 facultati pe care le-am terminat..Simt uneori ca traiesc degeaba..ca nu-mi gasesc locul in lumea asta desi ii sunt recunoscatoare Lui Dumnezeu ca sunt sanatoasa..Am nevoie sa vad viata altfel..dar din pacate nu reusesc sa-mi gasesc locul
Simt ca s-a scurs o mare parte din viata si nu mi-am trait adolescenta..si cel mai grav e sentimentul ca nici nu mai am timp sa traiesc..
Ma simt confuza, haotica si fara motivatia pe care o aveam altadata de a reusi in viata.. -
Multi inainte!
Dupa unii e varsta la care viata abia incepe.
Parerea mea este ca iti lipseste pe moment acel scop, care te-a tinut in miscare. Acel munte pe care sa il fixezi cu privirea si sa iti propui sa il atingi.
Ia o pauza, uita-te in jurul tau, si gaseste acel punct de sprijin.
Pe care daca il gasesti, poti rasturna Pamantul.
Isus a spus: 'Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna'
EL este acel punct de sprijin, pe care Arhimede nu l-a gasit. -
Miruna, singurul suport adevarat si de lunga durata, ai sa-l gasesti in tine insati.
Viata nu se termina la 30 si nici la 40 si nici la 50 si nici la 80, se termina, simplu, cind se termina si nu asta e important ci, cit de bine traiesti timpul pe care il ai.
Nu mai sta intr-o relatie care nu te multumeste, nu face compromisuri doar de dragul complezantei , a obisnuintei sau al falsului sentiment de confort, sta in putea ta sa schimbi toate astea, fericirea este o alegere.
Cind am fost tinara tare
, ma tot intrebam cum o fi fericirea (nu era nefericita, eram si atit) si imi tot faceam planuri si tinte de atins in ideea ca asa voi "cuceri" fericirea si, dupa lupte seculare, am realizat ca fericirea e la mine in palma, nu vine de nicaieri si mai cu seama, nu vine ca rezultat al unor actiuni din afara mea, independente de mine.
Incepe sa cresti si sa te dezvolti pe acele planuri la care nu te-ai gindit niciodata ca iti vor oferi satisfactii si nu inceta niciodata sa te dezvolti. -
Miruna, LA MULTI ANI! Implinesti o varsta frumoasa, de care eu sunt indragostita (peste vreo 2 luni o implinesc si io
)
Asta cu varsta si cu ce realizari ma voi mandri... am trecut si eu prin asa ceva! Visam la marea cariera si marea familie, realizari 100 in mie pe toate planurile. Am bifat cate ceva din lista imensa de la 20 de ani, insa ma simt tanara, nicidecum trecuta prin viata sau resemnata. Am timp suficient si putere sa le fac pe toate (restul listei). Iar puterea aceasta vine (cine s-ar fi asteptat???) tocmai din familie. Alaturi de sot si bebe (azi face 2 luni!!! ) simt ca sunt in stare sa rup muntii (chit ca stam in chirie, job, nici macar "cariera" sta on hold (acum sunt full time mama), ma mai bate si gandul emigrarii, si de ce nu? poate si o reconversie profesionala.
Stiu ca nu este momentul planurilor marete, insa faptul ca voi face 30 de ani imi da "aaaaaaaaaaaaaaripi"... Poti sa intelegi? Acum "deocamdata" stau in asteptare: astept sa treaca colicii, sa stea in fund, sa mearga de-a busilea, sa-i creasca dintii, sa trecem peste alaptat (ca acum sun t milk bar all day&night ... ce mai provocare
), sa spuna cuvinte...
Poate tu astepti alte realizari de la viata pana acum, insa sunt aceleasi resorturi interioare ce te pun in miscare pe fast forward (chit ca vb de familie, de o noua pozitie sociala, de o stare financiara mai buna). Indiferent de tel, eu zic ca merita sa traim viata DE LA 30 de ani... -
fericirea.. nu sta in anii pe care ii ai , conditie sociala... etc
fericirea e multumire.. a fi multumit de tine, de realizarile tale ..
"fericiti cei saraci cu duhul"
adika fericiti cei ce sunt multumiti .. si nu mai sunt in cautare...
deci... putin oameni sunt fericiti pe deplin.. dar sunt multi care se bucura de momentele frumoase care le ofera viata...
viata e o calatorie... fa sa fie o calatorie frumoasa... doar de tine depinde... -
... poti face tot ce n-ai facut pana acum

Tiza mea, draga
Stari de genul acesta avem cu totii, de ce sa nu recunoastem? Numai ca ele vin si trec.
Anul acesta voi implini 31 de ani. N-am realizat tot ce mi-am propus, dar viata nu se opreste aici. Eu am o vorba dupa care ma ghidez in viata: toate la timpul lor.
Tu asa ai fost mereu? Ai vazut numai partea goala a paharului? Sau acum e acest prag de 30 care te face sa gandesti asa?
Ori, vorba unei eve de aici... miroase a depresie.
Gandeste-te la lucrurile bune din viata ta, la tot ce ti s-a intamplat frumos pana acum si ai sa vezi ca nu e ala asa de negru.
Nimeni nu e perfect, nimeni nu reuseste sa faca totul in viata.
La multi ani! Sa fii sanatoasa, fericita, iubita si sa ai parte numai de bucurii!!
Te imbratisez si te pup cu mult drag!
-
Citez din mesajul tau :
"Simt ca n-am trait suficient..am o relatie de care ma agat de teama ca nu voi mai gasi altceva..asta si pt ca n-am mai avut pana acum o relatie..Simt
ca pt moment imi acopera setea de afectiune dar ca pe viitor nu-mi va fi de ajuns rel asta.."
Partea haioasa e ca stai cu un barbat pe care nu il iubesti. Il faci si pe el sa piarda timpul si iti pierzi si tu timpul.
Observ ca aici e un dublu standard. Daca un barbat sta cu o femeie pe care nu o mai iubeste e un bou, nesimtit , magar se foloseste de ea. Daca o femeie face acelas lucru e nefericita se sacrifica pentru el. Dupa aia te casatoresti cu el ca de poate nu ma mai alege nimeni dupa 30 si poate pe la 34 te indragostesti cu adevarat de cineva dar ce aniba sa faci ca poate mai ai si un copil. Si poate ca sotul satul ca nu i s-a acordat nici un fel de afectiune isi cauta in alta parte si tot el e de vina.