cand e prea generos...
-
0 0Calde salutari tuturor membrelor eva.ro. Va citesc de vreo doua saptamani si tin sa afirm ca e o atmosfera bestiala aici. Mi-am facut curaj sa deschid un subiect nou desi sunt convinsa ca problema s-a mai discutat de nenumarate ori pana acum. Oricum e ceva ce pe mine ma framanta in clipa de fata si sper ca voi primi cateva sfaturi obiective.
Sunt implicata intr-o relatie de un an si ceva. Nu e ca-n povesti dar nici nefericita nu ma face. La decizia mea de a locui singura (pana acum locuiam cu familia), prietenul meu s-a oferit sa ma ajute...putin prea mult. Am gasit un apartament dar deocamdata nu am posibilitatea sa-l renovez si sa-l mobilez. Fara sa fac vreo aluzie, mi-a spus ca va suporta el toate cheltuielile pentru ca ma iubeste si vrea sa ma simt cat mai bine.
Sunt oarecum dezorientata. Uneori ma gandesc sa sa-l rezuz si sa ma descurc singura chiar daca va dura mai mult, dar de fiecare data cand vorbeste despre asta o face de parca ar fi cel mai normal lucru din lume. Sa accept? O sa-mi scoata ochii mai tarziu? O sa se foloseasca de chestia asta? Nici nu stiu cum sa reactionez. Intr-o lume ca asta, plina de tot felul de specimene, parca e ciudat sa te ajute cineva fara sa ceara vreun pret. Mentionez ca ne certam destul de des din cauza crizelor lui de gelozie. Tare n-as vrea sa ajung "la mana" unui barbat.
Va astept cu drag parerile. -
Cine stie , poate vrea sa iti propuna mai tarziu sa se mute cu tine ..
.In orice caz atata timp cat nu ai fost tu cea care ai cerut ajutor , cat timp s-a oferit singur nu prea o sa ii mearga cu scosul ochilor.Daca tu crezi ca e persoana cu care vrei sa ramai impreuna cred ca e ok sa ii accepti ajutorul. Daca nu prea ai putea sa accepti , dar mai putin ajutorul financiar ca sa nu ai discutii mai tarziu. -
Draga Andiane,
din cate am observat eu viata e cam grea in Romania pentru ca un barbat sa vrea doar sa aiba la mana o femeie cheltuind o gramada de bani ca sa ii aranjeze casa. Parerea mea este ca omul asta chiar tine la tine si, probabil, vede lucrurile pe termen lung, iar una dintre variante ar fi sa locuiasca cu tine,la un moment dat (desi... ma gandesc la faptul ca voi petreceti ceva timp impreuna si... cu cat mai repede e gata casa ta cu atat mai bine pentru amandoi).
Pentru linistea ta, totusi, ai putea sa ii propui ca ajutorul sau sa se transforme intr-un imprumut si sa ii restitui banii treptat.
Da' stii ce mi se pare mie? Ca tu nu esti sigura de relatia cu el, ca nu esti deloc convisa ca este EL...
Roberta -
De fapt am si momente in care ratiunea invinge
Mi-e aproape clar ca trebuie sa-l refuz si sa imi rezolv problemele singura, treptat. Dar exact in momentele astea apare el "iubito te-ai gandit deja la culori? Cum facem sufrageria?" Si tot imi propun sa-i zic si el..."ah, am vazut o bucatarie fantastica, trebuie neaparat sa-ti arat..." si asa mai departe. Adica exact atunci cand ma simt in stare sa-i spun ma loveste cu cate o dulcegarie de asta direct in...luciditate. -
Draga Andiane, (cred ca te-am botezat), Daca crezi ca te poti descurca singura fa-o. Daca e asa gelos e osibil ca sa aiba si alte hibe. Iar fata cu datul si scos ochii dupa e o ceva cat se poate de des. Poate nu o va face, dar daca o face? Dar cum tu stii ca el nu e alesul, eu ti-as sugera sa nu accepti. Varianta cu imprmutul nu e chiar buna, pentru ca va fi o suma mare si va dura pana sa o dai inapoi si poate ca nu se va putea prea repede si ... se pot intampla multe. Asa ca, eu una iti sugerez sa incerci sa te descurci singura, dar fara sa-i jignesti sentimentele prea tare cu refuzul. Spunei ca vrei sa faci totulpe indelete si cu mana ta si ajutorul lui dar nu accepta mai mut decat poti da inapoi in 3 zile. Ca devii datoare si apoi, chiar daca el nu iti bate obrazul te vei simti tu aiurea. Numai bine si gandeste-te cu atentie inainte.
-
scuza-ma ca dau si eu o parere...eu sunt de parere sa nu accepti...ptr.ca ai dreptate...in majoritatea cazurilor ei spun...ai vazut cata am facut pentru tine...?si tu poate nu mai vrei, poate ai obosit, poate nu mai suporti la un moment dat... e bine pentru o femeie sa poata spune...casa e a mea...usa e a ta...asta e ce cred eu...eu cunosc cupluri necasat. care si-au cumparat lucruri impreuna-inclusiv casa...si apoi s-au despartit...cum se imparte totul...cine ia frigiderul, cine masina de spalat, cine casa, cine televizorul...? nici in casatorie nu poti fi sigura dar cu atat mai putin intr-o relatie obisnuita...eu te sfatuiesc la prudenta...numai bine, draga mea...cory
-
Cred ca esti lamurita ...Toate evele ti-au raspuns "nu" si cu siguranta este raspunsul corect .
Mai bine mai asteapta si fa totul tu - astfel apartamentul va fi al tau .Vei castiga si respectul lui ca te-ai descurcat singura , iar in caz ca nu va merge bine mai tarziu , vei putea oricand sa-i pui bagajele la usa si sa -i spui sa plece din "casa ta ".
Asa ca nu te grabi deloc sa-i accepti propunerea .Nu alege calea usoara , pentru ca mai tarziu s-ar putea sa-ti para rau... -
Nu stiu daca am mentionat. De doi ani locuiesc intr-o tara straina si n-am reusit sa-mi fac prieteni. Cu alte cuvinte nu am cui sa-i cer o parere. Banuiesc ca va dati singure seama cat de mult inseamna pentru mine raspunsurile voastre obiective.
Am acceptat totusi un cadou "simbolic", "de casa noua", la insistentele lui. O canapea
Restul imi ramane mie. Sunt linistita si parca ma respect mai mult. Cred ca el e doar placut surprins. -
Si uite asa lucrurile se rezolva incet, incet.
Si eu vroiam sa-ti spun sa-ti clarifici pozitia inainte de a accepta:
1. DA, daca vrei sa fiti impreuna pe termen lung sau f. lung
2. NU, daca e mai mult amic pt. tine decat iubit
Inainte analizeaza bine si dai o sansa, s-ar putea sa fie acel EL si sa treci pe langa el, chiar daca la inceput nu e acel foc de artificii. Se intampla ca dragostea sa vina mai usor, dar mai profund si, cum imi place mie sa spun, mai durabila.
Numai bine.
A -
Va multumesc mult. In ceea ce priveste durata unei relatii, sau aceste intrebari "e el..nu e el" mi-e greu sa ma exprim. De multe ori dragostea n-are nici o legatura cu familia. Pe mine, sincer, ma lasa rece tot teatrul asta. Am avut exemplul parintilor mei si nu numai. Primii doi ani sunt super. Restul normali. El se plictiseste, ea pretinde ca totul e ok. Unii convietuiesc, altii se despart, copii care traiesc in mediul asta ...etc.
Eu nu vreau sa convietuiesc. Eu vreau sa traiesc. Implinirea maternala e optiunea fiecareia dar nu cred ca e absolut necesar sa ne validam existenta printr-o casatorie. Mie imi place ideea de CUPLU. Si e, probabil, singura notiune in care mai cred. -
Draga mea,
intervin si eu cu un NU hotarit, asa cum te-au mai sfatuit evele inainte. NU-ul meu vine tocmai din dorinta de a nu te "indatora" el pe tine cu nimic si de a nu-ti reprosa vreodata ca "daca nu-ti dadeam...". Asa, cum se zice, "sarac si curat", in timp iti vei putea amenaja tu casuta dupa puterile tale, iar satisfactia de a privi in jur si de a vedea ce-ai realizat SINGURA va fi de neegalat.
In acest sfat, am tinut cont de nehotarirea ta in ce-l priveste. Altfel, daca ti-l doreai pt. restul vietii, sfatul meu ar fi fost unul afirmativ.
Si cum nu stii ce-ti rezerva viata de azi pe miine, macar tu poti macar sa-ti asiguri aceasta siguranta proprie, pt ca NUMAI de tine depinde.
Ai grija de tine acolo unde esti!