Si eu am o problema. se poate?

  •  
    • 159 mesaje
    9 Mar 2009, 20:55
    0 0
    Buna, fetelor. Vreau sa va rog sa imi impartasiti si mie parerile voastre,pentru ca am de luat o hotarare si chiar nu stiu ce sa fac, sa nu fac o mare gresala.
    Inainte de toate trebuie sa spun ca sunt noua pe aici, spes sa nu supar pe nimeni rau de tot.
    Sa va povestesc problema mea: lucrez de vreo 5 ani in Bucuresti, sunt din provincie.Acum un an si ceva tocmai terminasem o relatie de 4 ani intr-un mod foarte naspa.In Bucuresti am o situatie locativa acceptabila, stau intr-o chichineata de garsoniera de 18 mp, buna pt un om, dar mica pentru 2. Ma batea gandul inca de anul trecut sa ma mut inapoi la mine in oras, sa fac credit si sa imi cumpar acolo, cu 30 mii euro, un apartament de bun simt, plus ca as fi fost aproape de maica-mea, singurul membru al familiei inca in viata. In iarna trecuta l-am cunoscut pe prietenul meu actual, ne-am mutat impreuna la mine foarte rapid, amandoi lucram, ne intelegem bine, cu banii ne descurcam cat de cat.Avem amandoi 25 de ani. Intre timp, am facut anul de cand suntem impreuna, am ajuns sa il iubesc extrem de mult.Dar pe mine tot ma bate gandul sa ma mut in orasul meu, pentru ca in 18 mp nu poti sa cresti un copil, nu stiu, imi vine foarte greu sa accept ca asta va fi viata mea de acum incolo. El imi zice ca nu ar veni dupa mine, desi ma iubeste enorm (zice el.).Aici, pe de alta parte, nu vrea sa ne cumparam impreuna un apt, sa ne casatorim, ca oricum trece timpul si tot impreuna vom fi si peste 2 sau 3 ani daca eu nu imi iau jucariile si plec intre timp.El zice ca pana la 30 de ani nu se va casatori, eu nu stiu daca vorbeste serios sau face misto de mine si nici nu pot sa abuzez cu intrebarile astea, ca totusi e prea devreme sa ii dau ultimatumuri. Sa nu intelegeti ca sunt moarta dupa casatorie, dar am vazut si eu in jurul meu cam cum sta treaba si numai in doi poti realiza ceva. Eu m-am zbatut singura cand mi-am luat garsoniera, credit, rate etc.Intre timp, am reusit sa achit.El, in schimb, parca nu are simtul asta al banului, el crede ca daca vom sta cu chirie, vom pune bani deoparte sa ne luam peste 20 de ani casa.Eu nu vreau sa imi iau peste 20 de ani, nu sunt genul lasa-ma sa te las, eu vreau acum, azi, maine, in urmatorii 2 ani...nu pot astepta o vesnicie, am si eu un ceas biologic, nu vreau sa ma chinui la 40 de ani sa fac copii si tratamente de fertilitate ca el nu s-a putut hotara.
    Voi daca ati fi in locul meu, ati pleca?Ati renunta la iubitul vostru pentru a va face un rost decent in alta parte?
    Il ador, dar daca el nu considera ca e cazul sa ne casatorim acum, poate nici peste un an nu va considera, nici peste 15 si asa trece timpul pe langa mine asteptandu-l pe el si ma voi trezi intr-o zi batrana si acra, plina de remuscari ca nu i-am tras un sut in partea dorsala cand trebuia. gandind la rece (ca eu numai asa nu pot gandi.), voi ce ati face?Ati risca?Exista o mica si slaba posibilitate sa vina dupa mine, la fel cum exista o mare posibilitate sa nu vina si sa se termine totul.E un baiat foarte bun si mi-ar parea rau sa raman fara el, este exact cum mi-am dorit eu, dar....
    E cazul sa fiu egoista?Gresesc oare?
    Va rog mult sa imi dati un sfat, ca nu mai pot nici sa dorm din cauza asta, asa de tare ma rascoleste subiectul.Altfel, nu mi-as fi facut cont pe eva.Imi cer scuze pentru pomelnic.Sper sa aveti rabdare sa cititi.
  •  
    • 159 mesaje
    9 Mar 2009, 21:02
    0 0
    Trebuie sa mai adaug ca el si job-ul sunt singurele lucruri care ma tin in Bucuresti.

    Imi place orasul tare mult, dar decat codas la oras, mai bine-n satul meu fruntas, cum se zice.
  •  
    • 884 mesaje
    9 Mar 2009, 21:04
    0 0
    Stii tu vorba aia...bate fierul cit e cald!
    Nu sta pina se scarpina el dupa ceafa. Fa-ti facutele daca ai posibilitati, el te va urma daca nu mai poate de dragul tau.
  •  
    • 344 mesaje
    9 Mar 2009, 21:06
    0 0
    Si eu sunt ca tine; ce vreau, vreau acum. Nu as putea sa stau in conditiile alea si tot timpul m-as gandi cum sa fac sa scap, sa am ce-mi doresc din punct de vedere financiar. Sunt materialista, dar in sensul ca vreau banii mei, facuti de mine. In acelasi timp, recent mi-am dat seama ca pentru o dragoste asa cum imi doresc, as renunta la valorile astea. Acum, situatia ta e mai aiurea, pentru ca degeaba zic eu ca as ramane cu tipul, pentru ca ma gandesc la "acum", in timp ce tu ai deja un an in care te confrunti cu chestia asta. Deci romantismul si savoarea presupun ca s-au cam dus.

    Dar numai faptul ca iti pui problema unui alegeri nu e bine in ceea ce priveste relatia ta. In idealul meu, atat timp cat sunteti impreuna, se poate trece peste orice. Dar vad ca nici el nu ar fi in stare sa renunte la Bucuresti pentru a te urma...Eu acum ce sa zic..astea-s pareri obiective dupa lectura a cateva randuri...Daca tu poti sa-l parasesti pentru asta...nu trebuie sa intrebi pe nimeni,
  •  
    • 159 mesaje
    9 Mar 2009, 21:12
    0 0
    Eu de cand ma stiu, am luptat pentru ce am vrut sa fac, nu am asteptat sa vina muntele la mine, ca nu ma numesc Mahomed. Dar el este genul asta. Ma gandesc totusi ca ar trebui sa ma iubesc pe mine mai mult decat pe el, mai ales ca el nu este hotarat in nici o directie, ma tine pe loc.Ma ia groaza cand ma uit cat e de mica amarata asta de casa si chiar nu am nici o speranta sa strang 60-70 mii euro sa luam aici un apt de bun simt.La mine in oras am primit oferta la jumatate, 30 mii.E pomana si eu stau sa ma chinui aici, nu am nici balcon sa imi intind o patura.
    Doamne, grea decizie!
    El e incapatanat, genul de om cu principii, nu prea trece peste ele. Sper ca trecerea timpului sa il faca dependent de mine si sa ma urmeze dupa ce va ramane singur, in cazul in care chiar ma iubeste si imi simte lipsa foarte tare. Daca nu, asta este.
  •  
    • 15749 mesaje
    9 Mar 2009, 21:13
    0 0
    In momentul in care ai luat hotararea sa locuiesti in Bucuresti ,in conditiile descrise de tine, din start ai facut un compromis. Iar acest compromis l-ai facut pentru bani(altceva am inteles ca nu te leaga de acest oras)
    In momentul in care poti face un compromis pentru o stare materiala, nu vad de ce e atat de greu sa iei o hotarare pe plan sentimental...
    Nu ma huli, este pareara mea
    PS: Intoarce-te acasa... acolo iti este identitatea ...
  •  
    • 4051 mesaje
    9 Mar 2009, 21:13
    0 0
    Draga mona , mai intai iti admir pragmatismul . O spun serios , fara ironie.
    Eu in locul tau , la 25 de ani , daca as fi fost desigur ,indragostita de respectivul iubit , as fi visat cai verzi pe pereti langa el in 18 mp sau mai putini Cum ar fi aratat viitorul , asta nu mai stiu ...
    Dar situatia asta nu e valabila pentru tine . Pentru ca tu i-ai spus ce doresti si el ti-a spus ca vrea altceva . Asa ca eu zic ca ar trebui sa alegi ceea ce iti doresti pentru viitorul tau. Daca iti imaginezi cum va fi fara el cat de tare crezi ca te va afecta ?
  •  
    • 159 mesaje
    9 Mar 2009, 21:16
    0 0
    Din dragoste nu o sa mor, o sa imi treaca in cele din urma,am suferit eu si mai mult. Cand .dupa 4 ani de sperante si momente frumoase langa un om se naruie tot si nu mai ramane nimic, ajungi sa iti dai seama ca daca inca traiesti, inseamna ca dragostea nu te omoara, desi m-am chinuit groaznic sa trec peste..
    Banuiesc ca as trece peste si aici. Eu chiar imi doresc sa imi cresc copiii in conditii decente, nu vreau sa ma chinui in ultimul hal pt ca el nu poate renunta la Bucuresti.
  •  
    • 4051 mesaje
    9 Mar 2009, 21:18
    0 0
    Pare ca hotararea ta e aproape luata , nu?
  •  
    • 159 mesaje
    9 Mar 2009, 21:24
    0 0
    Eu sper din tot sufletul sa nu fie nevoie sa fac alegeri, adica sa ma urmeze, sa facem ceva impreuna (se pare ca intre noi 2, eu sunt cea mai "de actiune.").
    Viata mea pana acum nu prea mi-a dat voie sa pierd vremea, mi-au trebuit bani- a trebuit sa termin facultatea, sa ma angajez, sa o ajut pe maica-mea cu ce puteam. Poate ca vi se pare ca sunt materialista, dar nu sunt, mi se rupe inima numai gandindu-ma ca ar trebui sa traiesc fara el. E foarte posibil sa gasesc acolo pe altcineva, dar nu este el. Chiar sunt disperata si nu am cu cine vorbi, el nu zice mai nimic cand deschid subiectul, ma lasa sa atarn asa, aiurea. E groaznic. Pe deasupra, mai este si mama, care are o varsta si nu stiu cat va mai putea sa se descurce.As vrea sa o iau langa mine, sa stiu ca are ce manca, are medicamente etc.Singuratatea si batranetea sunt prea grele si nu stiu cat ar rezista de una singura.In conditiile actuale, nu voi putea sa o iau sa stea cu mine ca nu am unde.Plus ca nici el nu ar accepta sa stea cu posibila soacra.
  •  
    • 21507 mesaje
    9 Mar 2009, 21:26
    0 0
    mona,eu zic ca gindesti bine
  •  
    • 4051 mesaje
    9 Mar 2009, 21:31
    0 0
    Pai daca e sa astepti dupa el sa ia o decizie , se pare ca astepti degeaba . Ai zis ca evita chiar subiectul in discutii , nu? Deci tot tu trebuie sa iei o hotarare .
    Nu cred ca exagerezi , nu cred ca esti materialista . Daca va vrea te va urma .Daca nu , nu .
    Nu are el alta solutie , nu? Pentru o viata mai buna in Bucuresti , adica ...
  •  
    • 159 mesaje
    9 Mar 2009, 21:34
    0 0
    Imi vine sa urlu de disperare ca nu pot sa fac nimic sa gasesc o cale de mijloc.
    Ma gandesc pe de alta parte ca, daca stau aici de dragul lui, timpul trece, nu stiu daca ne vom casatori sau nu, pt ca nu sunt ghicitoare in stele.Nici bani nu punem deoparte suficienti cat sa facem ceva cu ei, nici pe mama nu o pot ajuta.
    Pe o scara de la 1 la zece a disperarii, zece fiind valoarea maxima, eu ma aflu acum la un 15.
  •  
    • 4051 mesaje
    9 Mar 2009, 21:37
    0 0
    mona , lui ii vine sa urle de disperare ca nu poate gasi o cale de mijloc?

    Cauta tu calea spre a-ti gasi linistea , pana una alta
  •  
    • 159 mesaje
    9 Mar 2009, 21:41
    0 0
    El, desi este responsabil, nu a avut problemele mele de genul rate, lipsa de bani, adica nu a fost fortat de imprejurari sa se miste, sa faca ceva. Eu incerc sa ii imprim o miscare pozitiva, dar nu prea reusesc. Nu stiu nici cum sa interpretez reactia lui, daca zice ca nu m-ar urma doar ca sa ma supere pe mine sau chiar NU M-AR URMA. Nici el nu e din Bucuresti,nu are casa, masa, familie aici, orasul meu ar fi cam la aceeasi distant.a de ai lui ca si Bucurestiul. Practic, el Iubeste mai mult Bucurestiul decat pe mine... cam asta deduc eu. E adevarat ca avem prieteni aici, dar asta nu ma incalzeste cu nimic, daca vreau sa ii vad, iau maxi taxi si vin in Bucuresti.
    Tind sa ma gandesc la mine si la mama, pentru ca ea m-a ajutat foarte mult intotdeauna si nu pot sa fiu egoista cu ea cand nu e cazul, cand chiar are nevoie de mine.plus ca nu pot sta linistita cu ea la distanta, o sun in fiecare seara si in fiecare dimineata, daca nu raspunde intru in panica... e tare nasol. Chiar trebuie sa fac ceva.
  •  
    • 4051 mesaje
    9 Mar 2009, 21:50
    0 0
    Da , trebuie sa faci ceva . Si cred ca o sa si faci . Iti doresc succes
  •  
    • 159 mesaje
    9 Mar 2009, 21:53
    0 0
    Multumesc.Sper sa fac ceva sa fie bine. Ma simt mai bine acum, ca am vorbit cu voi.
  •  
    • 1260 mesaje
    9 Mar 2009, 21:56
    0 0
    mona, uite cum se vede de la mine. iubitului asta al tau ii convine tare situatia actuala. are casa, fara sa fie nevoit sa plateasca o chirie sau rate, are o femeie, fara sa fie nevoit sa se insoare (asta iti transmite el prin acel "nu ma insor pana la 30 de ani"). asta ca sa nu spun ca, asa un pic, profita de tine. tu esti fata ambitioasa, acum el conteaza pe faptul ca esti si indragostita si accepti orice pentru omul iubit.
    daca pleci in orasul tau, ai avea job? sau trebuie sa-ti cauti, si apoi sa te gandesti la mutare? oricum n-ar fi o problema, ma gandesc, chiar daca ti-ai gasi, te-ai duce sa stai cu mama ta pana vinzi in Bucuresti si iti cumperi altceva acolo.
    mie mi se pare ca la tine balanta inclina spre mutarea inapoi in orasul tau. daca simti ca acolo e locul tau, fa-o, nu sta pe ganduri. si eu sunt 90% sigura ca te va urma si iubitul tau (ca mie imi cam miroase a interes omul). probabil ca nu asta ai vrut sa auzi, dar sincer, nici eu n-as sta intr-o garsoniera de 18 mp pentru ca barbatul de langa mine nu are nici o ambitie.
    multa bafta in alegere si sa dea Dumnezeu sa iei alegerea cea mai buna pentru tine.
  •  
    • 159 mesaje
    9 Mar 2009, 22:01
    0 0
    Da, as avea jobul exact in acelasi domeniu si la aceiasi bani.Si si-ar gasi si el usor, pentru ca e bine pregatit, se tine de treaba si mama mea are suficiente cunostinte incat sa isi gaseasca rapid ceva si ok platit.
  •  
    • 1260 mesaje
    9 Mar 2009, 22:04
    0 0
    atunci... cred ca stii care e drumul tau. succes, si va aparea si omul potrivit, daca nu e el acela.