Credetzi intr-o relatzie ''la distan
-
0 0Eu acasa...el in alt orash la facultate..ne vedem o data la 2 saptamani...3....o luna....Cu timpul eu parca m-am ''indepartat''...simt ca toata situatzia asta cu relatzia asta la distantza e ciudata...totul s'a skimbat brusc...ma obisnuisem in 2 ani sa'l vad zi de zi.....offff...ce e de facut?
-
o prietena f buna a intalnit un tip pe net , apoi au vb la telefon cam un an , el din timisoara , ea din bucuresti ..apoi s-au vazut ca amici ..s-au placut si sunt impreuna de vreo 2 ani .se iubesc f mult si sunt ff fericiti , se vad cam o data pe luna, dar atunci stau cateva zile impreuna .iar in vacante stau cam 2-3 saptamani impreuna .la anul au nunta , ea se va muta la el /este foarte fericita si vazand-o, sunt sigura ca o relatie la distanta poate merge f bine .daca iubesti nu conteaza asta !
-
L-am cunoscut acum 2 ani intr-o tabara in strainatate, am aflat abia dupa ce am plecat din tara aia ca era absolut mort dupa mine, mi-a fost mile si i-am trimis mail, mi-a raspuns cu declaratii de dragoste, si tot asa doi ani pana m-am trezit ca vara asta vine in tabara aici!!! Pai daca 2 ani a tinut o astfel de relatie doar prin gangureli de dragoste prin e-mail, de ce nu ar tine si o relatie serioasa???
-
Ei, daca tipul tau e la facultate in alt oras, solutia nu e s-o rupi cu el, dimpotriva, poti sa iesi linistita cu cine vrei tu d epe la voi pana se hotaraste el sa-ti spuna ca nu mai poate fara tine. Daca te iubeste cu adevarat, nu-l va interesa cu cati ai iesit tu in lipsa lui. Doar nu ti-ai luat nici un angajament. Si mai mult ca sigur si el face la fel!
-
Exista cazuri in care aceasta relatie functioneaza. Insa tot la fel de bine exista cazuri cand o relatie de acest gen ete sortita esecului. Cred ca depinde in cea mai mare masura de cei doi parteneri, de cat de bine cunosc, de cata incredere au unul in celalalt. In cazul meu, toare relatiile de acest gen au esuat. La inceputul unei astfel de relatii, esti tentat sa astepti, sa intelegi si sa ai rabdare. Cu timpul insa, simti tot mai mult nevoia de a fi langa celalalt, de a-i simti prezenta fizic, nu doar la telefon sau prin e-mailuri. Daca inainte de a interveni distanta intre cei doi exista o perioada in care cei doi s-au cunoscut au acumulat niste sentimente, atunci poate ca o relatie la distanta are sanse. Insa daca cei doi se cunosc numai prin telefon sau prin intalniri o data pe luna, atunci eu cred ca o astfel de relatie se stinge de la sine cu timpul. Evident exista si exceptii insa sunt putine.
Deci, parerea mea este ca o relatie la distanta nu tine. Pentru ca doi oameni sa se cunoasca si sa ajunga sa se iubeasca trebuie sa isi petreaca toate momentele libere impreuna, sa treaca prin diverse situatii impreuna, sa se cunoasca si la bine si la greu, ori asta nu se prea poate realiza cand esti la cateva sute de km distanta.
Oricum, eu iti doresc fericire maxima si ...sa dea domnul ca relatia ta sa dureze si sa depasiti perioada in care sunteti la distanta. -
Depinde in totalitate de cele doua persoane, cat sunt dispuse sa astepte si cat de mult tin la celalalt. Din proprie experienta, in 3 ani ne-am vazut 3 saptamani si acum stam impreuna. Nu zic ca a fost usor, a fost SUPER greu. Dar nu am putut niciodata sa renunt, si nici el.Asa ca daca vrei cu adevarat, poti.
-
Sa zicem ca raspunsurile voastre m-au ajutat cu ceva...cu ce nici eu nu prea shtiu...

Eu si iubitul meu ne shtim de 3 ani..1 an am fost cei mai buni prieteni apoi am inceput o relatzie..si timp de doi ani ne-am intalnit zi de zi...off...simtzeam ca el e totul pentru mine...am acumulat destule sentimente pentru el..
...si ne-am cunoscut foarte foarte bine..
.....problema e ca de cand a plecat..de jumatate de an...parca nici n-as mai fi implicata intr-o relatzie..nu shtiu ce e cu mine...ma simt libera si totusi..nu sunt!
El a observat ca ceva se intampla cu mine...mi-e zis ca m-am skimbat si ca sunt mai distanta..daca in primele luni nu puteam sta fara sa vb cu el la tel de 2 3 ori ...acum abia seara imi amintesc sa mai dau si eu un semn de viatza!..chestia cu tipul care mi-a picat cu tronc o fi mai mult de un capriciu?... -
da, eu cred cu tot sufletul. poate si pentru ca sunt o fire tare romantica, iubesc dragostea, si ador sa fiu indragostita. sunt convinsa ca daca vrei ceva neaparat se poate. iti dau exemplul meu, desi stam in acelasi oras, la circa 40 min cu masina, ne vedem doar o data pe saptamana, weekendul e al nostru. il iubesc pe acest barbat, simt ca el e cel pentru mine, si ca nimeni nu se compara cu el. suntem asa de 3 ani, si tot rezistam, ne iubim chiar mai mult decat in prima zi, si nimeni nu poate intra intre noi. dar de la anul se va schimba totul ca ma voi muta eu cu el, indiferent de ce-ar fi, chiar daca nu ma va primi, intru peste el. ii scriu emailuri, vorbim la tele, facem noi ce facem si tot ne vedem si dragostea continua.
de catva timp si mie imi sta gandul la un alt tip, nu la unu anumit, dar la alti barbati, in general, care ar putea sa ma tina in brate toata ziua. gandul acesta se intrerupe cand ma gandesc la ce as renunta pentru mai mult timp. si nu se merita, pentru ca sunt foarte fericita asa cum e. desi cateodata ma cuprinde o singuratate din aia! am momente cand numai pe el in vreau, nu vreau nimica altceva. si nu vreau emailuri, nu vreau telefoane, vreau sa-l vad pe el, si sa-l simt. e foarte greu, pentru ca amandoi suntem atata de ocupati, dar facem tot posibilul ca sa ne vedem cat mai des. un alt tip nu m-ar chinui in felu asta, ar gasi el alte feluri, durerea asta ca nu sunt cu el zi si noapte ma face sa-mi dau seama de cat de dulce e dragostea, si cat de minunat e prietenul meu. nici nu ma gandesc sa dau cu picioru intr-o relatie altcumva minunata.
dupa mult timp, mi-am dat si eu seama de ce cateodata ma holb la alti tipi cand eu am prieten. pentru ca imi este tare dor de al meu, si in el il vad pe al meu. atata tot, nu e motiv de ingrijorare.
poate chiar te indepartezi de el, poate vrei altceva, poate te-ai saturat sa suferi atata, poate ca amandoi v-ati schimbat, da ce mai conteaza? esti fericita sau nu? daca nu, atunci cauta-ti altu, daca da, pai atunci vezi tu ce faci. succes!
-
Stiti vorba aia: niciodata nu spune niciodata! Inainte si eu eram categoric convinsa ca asa ceva nu se poate si ma uitam cu suspiciune la cei care traiau o dragoste la distanta. Asta pana sa mi se intample si mie...
In cazul meu totul merge bine, am rezistat si inca rezist intr-o astfel de relatie. Tentatii nu au fost pt ca stiu ce imi doresc si nu as risca o dragoste adevarata pt niste rataciri de moment.
Dar, cum au spus si alte eve, totul depinde de cele doua persoane, cat de mult sunt implicate si cat de mult cred in iubirea lor. Daca sunt destul de tari nimic nu le va influenta decizia. Gandeste-te bine ce vrei si fa in asa fel incat sa nu apara regrete mai tarziu... -
Subscriu si eu mai ales pentru faptul ca am inceput sa traiesc o astfel de poveste. Iti da aripi, creeaza tensiuni erotice, asteptari.... E minunat sa fim pentru moment niste fiinte de cuvinte... si apoi, cand te intalnesti in sfarsit, sa traiesti totul cu o intensitate maxima.
Eu una sunt dispusa sa risc multe pentru o astfel de relatie. La urma urmei, daca nu merge nu e moarte de om. Viata merge inainte si noi cu ea. -
Ma credeti ca am ajuns sa-i "scriu" si atunci cand nu o fac propriu-zis? Adica ma trezesc uneori ca ii scriu in gand. Ma cert cu el, discutam, radem, povestim, si tot asa, zi de zi , incat nici nu mai conteaza ca ne despart atatia km. E al naibii de placut sa discuti cu cineva , sa ai vise, sa proiectezi intalniri. Daca ai sti ce imaginatie bogata descoperi........
-
si prietenul meu e la facultate.. in buc.. si eu acasa.. mooooor pana vineri.. cand vine.. dar nici nu pot sa ies cu altcineva..
te indemna o eva sa iesi cu alti baieti.. asa am inteles eu.. te stafuiesc sa nu o faci daca stii ca el e cuminte acolo.. o sa il doara
in rest.. cum va descurcati?
:* -
pai eu am o astfel de relatie care merge de mai bine de 1 an si jumatate. L-am cunoscut la un an dupa ce terminasem ceva dureros, ceva ce m-a marcat enorm...necazul e ca il cunoaste pe respectivul...ma iubeste atat de mult ca ma sperie, eu il respect si tin la el; chiar nu simt nevoia sa ma uit dupa altii. face mari eforturi sa ne vedem (ne despart cam 250 km) dar important e ca ne intelegem si ne respectam.Vorbim foarte mult la telefon (de 2-3 ori pe zi iar in weekend cu orele) si ne vedem cam la 2 saptamani.
concluzia:o astfel de relatie poate merge foarte bine (dar nu la nesfarsit). pupici
-
nayr...cu alte cuvite..desi o relatie la distanta poate fi ok asta nu tzine o vesnicie...deci nu crezi ca poate iesi ceva frumos si mai ales durabil dintr-o astfel de relatzie?....la ceea ce vad eu ca se intampla si eu cred ca e destul de greu sa mentzii relatzia pana la adanci batranetzi...la mine insa e vb numai de 4 ani!..si deja mi se pare mult......credetzi in destin?..dak e sa fie el va fi orice s'ar intampla?..eu cred asta!