pot oare sa ma desprind de trecut?
-
0 0Povestea mea e destul de complicata. In urma cu 4 luni am luat decizia de a ma desparti de prietenul meu, cu care imi petrecusem ultimii 3 ani din viata. Decizia mi-a fost determinata de faptul ca m-a inselat de 3 ori, iar ultima lui "escapada" a fost mult mai serioasa... el fiind plecat pentru 3 luni in SUA (locul in care sa petrecuse "marsava" fapta). La am pus evadarile fostului prieten pe seama stabilitatii pe care i-o ofeream, si a certitudinii pe care o avea asupra faptului ca il iubesc prea mult pentru a nu il ierta. Am avut nevoie de 3 ani pentru a ma trezii la realitate si a imi da seama ca daca a facut-o odata o va mai face. Mentionez ca de fiecare data aflam despre fetele din viata lui, verficandu-i e-mailul si telefoanele, fara ca el sa stie ca eu am acces la ele. Dupa terminarea acestei relatii, la mai putin de o luna, l-am cunoscut pe actualul meu prieten. Relatia a debutat fulminant, si dupa doar 3 luni, am simtit nevoia sa ii spun ca il iubesc. Nu am facut asta, din teama de a nu face un lucru pe care sa il regret mai tarziu. As vrea sa nu fac aceleasi greseli, si nu as vrea sa ofer acea certitudine si disponibilitate maxima pe care i-am oferit-o fostului. Problema mea este ca imi este mereu teama sa nu fiu inselata din nou, suspectez orice telefon si orice colega a iubitului meu imi pare o potentiala amenintare. Insa desi in mintea mea exista aceasta gelozie poate, nu ii reprosez niciodata pentru ca pun toate acestea pe seama temerii mele de a nu fi inselata. Pe langa toate acestea iubitul meu, este genul e persoana care doreste sa para indiferent, ii este frica de refuz si a avut si el la randul lui o relatie din pricina careia a suferit. Detalii foarte multe nu stiu, pentru ca nu ii place saa vorbeasca despre asta. mi-as dori sa ma imi pot rationaliza actiunile in asa fel incat sa nu mai fiu nevoita sa regret ca nu am pus punct unei relatii atunci cand am considerat ca nu mai merita. Sunt genul de persoana care se ofera intru totul si care se pune nu pe locul 2, ci pe locul 5 dupa persoana iubita. Cum sa scap de vulnerabilitatea aceasta emotionala? si de dorinta de a ajunge la acea iubire, nu ideala, sa ii spunem mai degraba satisfacatoare.
-
Bineinteles ca ai sa scapi de trecut odata cu trecerea timpului.
Important e sa nu faci comparatii intre ceea ce ai avut(trecut) si ceea ce ai(prezent).
Si indiferent cit de mult vei iubi, nu iti pune sufletul in palma nimanui (pt. a evita manipularea), tine minte ca in viata nimic nu ne este garantat, deci fii pregatita sa stii sa iesi dintr-o relatie cind aceasta nu mai functioneaza la parametrii scontati.
Nu te implica sufleteste in prima faza, "inspecteaza" si pe urma activeaza-ti feeling-ul. -
In primul rand sa fii tu, sa ai grija de tine, sa fii tot timpul aranjata si cocheta. Gandeste-te daca gelozia pe care o simti este din dragoste sau din frica. Atunci vei sti daca e momentul sa-i spui ca il iubesti. Cati ani ai? Daca esti tanara, ai sa uiti, poate mai greu de iubirea trecuta, si mai ales, daca vei avea langa tine persoana potrivita. Incearca.
-
Eu cred ca-i va fi mai usor sa uite, mai ales ca ea a lut decizia de a se desparti de fostul, si , in primul rand, ca are pe altcineva langa ea acum. Am generalizat putin, dar asta nu inseamna ca nu se poate uita. De uitat definitiv nu ai cum, iti aduci aminte de iubirile trecute in orice perioada a vietii tale, nu neaparat facand comparatii, cat gandidu-te la cum erai atunci, ce sacrifii poate faceai sau cum erai privita, sau cum te simteai cu o anumita persoana din viata ta.
-
Destul de direct abordata problema relatiilor acolo, a familiei. Are perfecta dretate, numai ca in contextul anilor '70-'80?! ceva de genul. Intre timp lumea s-a mai cizelat, au mai descoperit internetul si daca nu de acolo, macar din realitatea inconjuratoare, s-au schimbat. aceasta schimbare , atat a barbatilor, cat si a relatiilor, a dus la transformari majore.
-
sincer si eu am suferit in trecut si acum nu mai pot avea asa multa incredere in iubytul meu actual....dar sun cu el de 1 an si 2 luni si imi tot dovedeste ca ma iubeste..si il cred numai ca la cat am suferit in trecut acum disper din orice..nu ma refer ca ma port ciudat sau urlu ci la faptul ca uneori il cert sau ma supar aiurea...insa peste asta i-am spus ca o sa trec treptat!Cand o sa fiu eu 100% sigura de tot atunci va fi totul ok!Asa si in cazul tau..iar daca el te iubeste iti va dovedii ca ,erita si te va accepta asa cum esti,va accepta sa scapi de aceste temeri!