Nu stiu ce sa mai cred

  •  
    • 8 mesaje
    2 Mar 2009, 22:05
    0 0
    Am o relatie de 8 luni cu un barbat cu 12 ani mai mare decat mine..sunt sigura ca ma iubeste,mi-a demonstrat-o de foarte multe ori,ii cunosc familia,stiu ca la randul lui isi doreste o viata frumoasa si o familie cu mine. Problema este ca el detine un lant de restaurante,care ii ocupa si ultimul minut dintr-o zi. Eu nu am parte de timpul lui decat seara tarziu cand ajunge acasa..dimineata cand ma trezesc sa merg la munca,el este deja plecat. Stiu ca a muncit foarte mult sa ridice tot ceea ce are dar imi doresc sa petrec mai mult timp cu el, imi doresc sa nu mai fiu pe locul doi dupa afacerile lui. De multe ori spune ca vine sau ca ma suna la o ora, si intotdeauna intervine ceva si ma suna sau vine mai tarziu acasa. De multe ori il sun si nu mi raspunde si ma suna dupa scuzandu-se ca era cu nu stiu ce distribuitor. Ma intreb daca isi da seama ca am si eu nevoie de atentia lui. Atunci cand gasim timp pentru noi, se poarta minunat, ma alinta, ma rasfata, e poate barbatul ideal. Dar uneori simt ca nu e suficient. Imi dau seama ca uneori il sufoc, si diferenta de varsta dintre noi poate ca are ceva de-a face. El e mai concentrat asupra muncii, nu mai da aceeasi importanta vietii personale asa cum o da afacerilor lui. Spune ca munceste atat ca sa ne fie noua bine pe viitor, sa nu ne lipseasca nimic. Iar mie imi lipseste el,prezenta lui acasa..diminetile in care mi-as dori sa ma trezesc langa el, sa luam micul dejun impreuna,nu cafeaua si apoi fuga la munca. Nu stiu ce sa mai cred, mi se pare ca n-o sa il am niciodata mai mult pentru mine. Ce sa fac sa il scot din circuitul asta al lui, fara sa il lezez si fara sa ii dau impresia ca nu am consideratie fata de munca si afacerile lui?Va multumesc anticipat
  •  
    • 884 mesaje
    2 Mar 2009, 23:07
    0 0
    Mda, eu zic sa iti scuturi capul si sa nu mai visezi romantisme si sentimentalisme ca-n filme ci fii pragmatica, avind in vedere greutatile cotidiene si pretentiile, care din pacate sunt in ascensiune.
    Deci, cred ca statul in virful patului si giugiuleala isi au rostul lor, la momentul potrivit.
    Pai daca omul are afacere, normal ca nu poate sa raspunda la telefon cind ai tu chef. Iar daca ar sta sa doarma pina rasare soarele i s-ar duce business-ul de ripa. Personalul mai fura putin cash, ca de se practica.
    De ce nu te implici si tu in afacerea lui, daca tot ai intentii serioase?
  •  
    • 1067 mesaje
    2 Mar 2009, 23:14
    0 0
    Ce pacat ca nu putem aprecia la adevarata valoare lucrurile decat dupa ce le pierdem......
  •  
    • 8 mesaje
    2 Mar 2009, 23:36
    0 0
    Aveti dreptate, tocmai asta este motivul pentru care v-am cerut sfatul, nu vreau sa pierd ceva frumos si sa realizez apoi cat de mult am gresit. Doar ca am uneori momente in care simt ca si seara tarziu in pat ne intoarcem unul cu spatele la celalalt si adormim toropiti dupa o zi lunga. Nu suntem impreuna de 10 ani ca sa se intample asta. Ma gandesc ca ar fi normal macar in minutele alea seara sa mai gasim putina putere si pentru noi. Ajungem acasa, discutam pe fuga despre ce ni s-a intamplat peste zi, si peste cele maxim 8 ore de somn, o luam de la capat,individual,nu ne auzim la telefon peste zi decat o data,maxim de doua ori si atunci ca sa ne consultam in probleme de-ale casei. Mi-e dor sa ma sune doar ca sa imi spuna ca ma iubeste. Sper sa reusesc sa fiu mai putin egoista si sper ca timpul puitin petrecut impreuna sa nu il indeparteze cu timpul de mine. Va multumesc mult
  •  
    • 2131 mesaje
    3 Mar 2009, 09:40
    0 0
    cati,
    dragostea nu trece prin stomac...el vrea sa "va" asigure viitorul, pe de alta parte te inteleg si pe tine ca ai nevoie de mai multa afectiune, insa..fa un pact cu el..spune-i ce te nemultumeste in relatia asta si poate reusiti impreuna sa ajungeti la un acord,,cum ar fi de ex in weekend sa iti rezerve 2-3 ore dimineata pana a pleca la munca..de asemenea, ai putea sa iei si tu un rest in primire, de care sa te ocupi. suint sigura ca ti-ar placea...rezerva din cand in cand o surpriza, cum ar fi un weekend la munte, numai voi doi..insa trebuie sa comunici cu el si sa ii spui toate astea, poate el crede ca esti fericita asa..
  •  
    • 25 mesaje
    3 Mar 2009, 15:51
    0 0
    ce varsta ai tu ??poate el se dedica muncii cum ai zis si tu sa va fie voua mai bine in viitor ,asta cu atentia mai multa de la el ..te inteleg trec prin aceiasi stituatie dar nul presa prea mult...poate dupa aceea devi insuportabiala ,lucrezi?ca ce ¿daca zici ca are restaurante etc. de ce nu incerci sa lucrezi cu el si asa lai intelege mai mult si poate ai fi mai mult timp cu el ..parerea mea
  •  
    • 8 mesaje
    4 Mar 2009, 07:35
    0 0
    Va multumesc mult pentru raspunsuri. Eu am 25 de ani, lucrez insa am un program ca tot omul, pana la ora 15-16. Nu mi-as dori sa ma implic in afacerile lui. Il consider un barbat capabil si in plus,nu vreau sa simta ca intervin in deciziile sau in munca lui. Este atat de implicat incat si daca s-ar simti rau intr-o zi,tot nu ar sta sa se odihneasca. Uneori,lasandu-ma pe mine la o parte,imi fac griji pentru sanatatea lui,pentru cele 4-5 ore dormite bine pe noapte. O sa incerc sa il scot intr-un weekend la munte, sau macar o zi sa mergem la un gratar undeva. Poate incetul cu incetul o sa il fac sa vada ca trebuie sa aiba si viata personala in afara restaurantelor.
  •  
    • 140 mesaje
    4 Mar 2009, 08:01
    0 0
    pentru inceput, poti sa-i faci o invitatie in oras, la un restaurant, bar, ceva, unde sa puteti petrece cateva ore impreuna. Dupa vreo 2-3 iesiri din astea, exprimati dorinta de a iesi din oras, asa ii va veni mai usor sa se desparta de munca.
  •  
    • 4009 mesaje
    4 Mar 2009, 11:25
    0 0
    Cati, domeniul asta al restaurantelor implica mult timp si nervi investiti. In plus, este plina de nemernici, fatzarnici si hoti...iar daca nu esti cu ochii in 4, 24/7 ti se falimenteaza afacerea imediat.
    Pe de alta parte, nevoile tale sunt si ele firesti.

    Poate ca ar trebui sa ai o discutie cu el, in care ii expui parerea ta, ii spui ca esti alaturi de el, insa ar trebui sa isi dea singur un termen limita pentru programul asta haotic,pana isi puna afacerea pe picioare si, eventual, mai poate delega din responsabilitatile lui unei persoane de incredere.

    Pana atunci, tu stai linistita stiind ca nu este o perioada nelimitata, iar el isi vede de business.
  •  
    • 37 mesaje
    4 Mar 2009, 11:28
    0 0
    downshifting

    Fenomenul downshifting - sau “dincolo” de top management
    de Aurora Liiceanu

    Downshifting-ul s-a nascut din refuzul societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alerginddupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Downshifting-ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere
    material -nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii.
    Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem o societate care am demarat dupa ‘90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, sintem o societate cu valori materialist - excesive, spre deosebire de cealalta societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei.
    Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este realizata cam la toate categoriile sociale. Faptul ca exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca sintem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.
    Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sint mult mai potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu exista deloc o atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala.
    Numarul, cantitatea contează, si pretul.
    In general downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi ale vietii care sint importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.
    Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga după bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania:”am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa musti cu pofta; astazi sint niste scovergi iradiate de computer. Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un