de ce trebuie sa suferim
-
0 0stie cineva raspunsul
-
suferinta fizica apare atunci cand ceva nu mai functioneaza cum trebuie iar organismul trage semnale de alarma, prin intermediul durerii
cand te doare sufletu
e oarecum acelasi lucru, inseamna ca nu ai invatat (inca) 'how to handle' diversele provocari ale vietii. cea mai mare prostie e sa fugi din calea lor, sooner or later tot o sa dai cu capul, si o sa te doara si mai tare. deci daca suferi si tu acolo, priveste chestia asta ca pe un un lucru bun: in fond, iti sunt transmise informatii pretioase legate de ceea ce ai de lucrat la tine -
Pe mine suferinta m-a facut sa trec mai departe.M-a ambitionat.M-a ajutat sa-mi doresc sa incerc sa devin cat mai bun din toate punctele de vedere.M-a ajutat sa-mi cer scuze prietenilor si familiei de care ma indepartasem.Daca pretul pentru situatia mea actuala fizica si psihica a fost suferinta de acum cateva luni cred ca a meritat.Concluzia mea:Sa incercam sa cautam o posibila parte buna a suferintei, sa avem rabdare si putin optimism.Daca ratiunea nu poate dicta inimii, posibil sa fi ranit, atunci suferi si prin asta sa te vindeci.
-
conti, oarecum de acord cu tine, si ca o completare nu sunt de acord cu teoria potrivit careia in viata nu poti sa le ai pe toate: ex.: am un job misto, solicitant, calatoresc mult, deci tre' sa renunt la ideea de a avea o familie / copii sau prieteni. FALS, le poti avea pe toate, sau macar, poti gasi un mix care sa te multumeasca
dar cum ajungi acolo? sa poti sa alegi fericirea, ma refer. sa nu-mi spui ca tu nu ai suferit niciodata, ca nu te cred
poate ai fost suficient de inteleapta incat sa inveti repede din greseli, astfel capacele care ti le-ai luat au trecut mai mult sau mai putin neobservate.
si o intrebare: cum ai putea vreodata in viata asta sa nu mai suferi deloc? ce simti cand treci pe langa o batranica in zdrente care plange, cand cineva drag tie e bolnav, cand tu esti fericit dar vine la tine un prieten care e distrus si nu ai cum sa-l ajuti? eu cat as incerca sa ma detasez, sa fac ceva, sa ajut, recunosc ca nu pot intotdeauna
poate nu e cea mai buna idee sa ne credem atotputernici, sa spunem: eu am ales fericirea, tot timpul se poate intampla ceva care nu ne este sub direct control.
eu zic asa: indiferent ce mi s-ar intampla, stiu ca am puterea sa trec peste (chiar daca o sa sufar
) si chestia asta ma face sa ma simt mult mai puternica decat daca mi-as ridica ziduri in spatele carora sa-mi traiesc existenta aia perfecta -
Nu avem cum sa ocolim complet suferinta.
Problema este ca suferim de multe ori din cauze complet nejustificate. Acele mici suferinte care pana la urma sunt foarte multe la numar si sunt ne-necesare sunt cele pe care de fapt le putem controla.
Aceasta este partea in care putem alege daca sa suferim sau nu.
O alta latura este acceptarea. Ceea ce nu pot schimba trebuie sa accept.
Acceptarea nu este o infrangere, este o eliberare. Trebuie sa onoram viata care vrea sa mearga mai departe.
Compasiune pentru ceilalti nu este suferinta activa. Este ceea ce simtim atunci cand dupa ce am facut tot ceea ce puteam face pentru altii trebuie sa acceptam situatia asa cum este.
Ne putem elibera de suferinta atunci cand realizam ca viata e formata din milioane de clipe si trebuie sa traim in fiecare, in prezent.
Trecutul e valoros pentru ca putem invata ceva din el, dar chiar si trecutul poate fi 'rescris' in functie de amintirile noastre si de starea de moment in care le recreem.
Viitorul e o necunoscuta si putem forma milione de scenarii. Tot ceea ce avem e prezentul. -
O cauza majora prin care care ne auto cream suferinta sunt asteptarile nejustificate ca lucrurile sa fie intr-un anumit fel, imaginea in mintea noastra a ceea ce trebuie sa fie realitatea ca sa putem fericiti.
Asta este o alta cauza pe care o putem elimina, dar nu este chiar usor. Suntem conditionati de societate, de mentalitatile adanc inradacinata in noi.
Dar ceea ce obtii atunci cand te eliberezi de acest lucru este mai pretios decat fericirea (fericirea este conditionata de obicei). Este o imensa pace si libertate. De abia atunci poti sa oferi iubire celor din jur. -
nu neaparat; aici nu sta nimeni sa calculeze exact
nu primesti proportional cu ce pierzi, dar ideea principala e ca suferi atat cat suporti, si primesti.... (aici nu-i frumos sa cantaresti - pt ca ce primesti e un dar
) de obicei primesti mai mult decat pierzi; si asta e momentul in care trebuie sa multumesti