oare exista dragostea perfecta?
-
0 0fetelor,eu in viata asta am crezut de multe ori ca sunt indragostita,ma indragosteam la prima vedere,eram o fluturatica,am avut chiar o relatie in care ma implicasem trup si suflet il respiram,il vedeam,il auzeam numai pe el,pana intr-o zi ,cand am intalnit un baiat care nu imi placea din nici un punct de vedere.
el cum era prietenos cu toata lumea m-am imprietenit cu el ,si in scurt timp am devenit cei mai buni prieteni,dupa vreo sase luni,mi-a marturisit ca ma iubeste,iar eu l-am respins(pt ca nu imi placea din punct de vedere fizic deloc,si nici nu vroiam sa imi bat joc de el pt ca tineam la el ca prieten).dupa un timp,m-a convins sa incercam sa avem o relatie,problema era ca eu am acceptat tocmai ca sa scap de alta relatie,in nici un caz pt ca imi placea el,si apoi intr-un moment de nebunie,m-am mutat la el(nu stiu nici acum ce era in capul meu,pt nici macar nu imi placea de el).
ei bine,fetelor,asta se intampla acum vreo 5 ani.acum il iubesc la nebunie,este sotul meu,am realizat multe lucruri impreuna,am trecut prin o groaza de greutati,si nu l-as parasi pt nimic in lume,el ma are pe mine si eu pe el,suntem cei mai buni prieteni,si in acelasi timp sot si sotie,iar prietenii care imi ziceau inainte ca nu face de mine ca e prea urat pt mine,acum invidiaza caznicia noastra. singurul lucru pe care nu pot sa-l zic,este ca il iubesc ca in prima zi,pt ca ar fi minciuna,il iubesc de o suta de mii de ori mai mult. asta este dragostea! -
Eeeei din punctul meu de vedere eu traiesc o dragoste perfecta.
Exact ca si tine, am fost foarte reticenta la inceput cu sotul meu, el avand o situatie f buna, eu doar studii dar bani (mai deloc) mi-a fost frica sa intru in aceasta relatie ca stiam cum procedeaza oamenii cu bani (e doar un cliseu), dupa cateva luni de tatonari, cu tot felul de gesturi din partea lui,( imi placea si mie e drept dar eram foarte retinuta) am acceptat intr-un final sa iesim din ce in ce mai des.
Era superb, ma facea sa ma simt cea mai frumoasa, cea mai, totul la superlativ... De retinut este faptul ca in familia lui se procedeaza la fel, tatl lui este la fel de domn cu mama lui respectiv soacra mea. Rar mi s-a dat sa vad o asa familie.
E un domn (si acum dupa ani buni de casnicie) pot spune acelasi lucru, eu nu fac decat sa intretin relatia frumoasa, fluturii mai dispar, mai apar, mici neintelegeri sunt dar deh sa stim sa le trecem cu bine asta e important.
Acum daca musafirii vin la noi, el zice "haideti sa gustam ceea ce a pregatit minunata mea sotie, e o scumpa" ( si eu rad de nu mai pot, are un vino-n coa' de mor de dragul lui).
As fi distrusa sa ni se intample ceva, suntem unul si acelasi, un cuplu fericit.
Scriu un roman ce povesti minunate am trait.
Doresc tuturor liniste sufleteasca si un sot minunat! -
citat dn cartea " arta de a iubii" - DON MIGUEL RUIZ
putin lung dar merita citit va asigur
"As dori sa va povestesc o poveste foarte veche, despre omul care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dumneavoastra si ca mine, dar ceea ce il facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.
Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.
Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti o depedenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti portia zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.
Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are o nevoie mai mare de iubire precum cel dependent de droguri, iar cel care are o nevoie mai mica este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deoc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii oameni profita asa dar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor.
Partenerul dependent, cel care are nevoia mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. “Ce ma voi face daca ma va parasi?†Teama il face pe dependentul de iubire sa fie foarte posesiv: “Imi apartine!†El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.
Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: “Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta cei doi parteneri? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor lor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasc si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa isi incalce promisiunile facute.
Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul… Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu va mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea -
Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?â€
El le-a spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spuneau era: “Am supravietuit casnicieiâ€. Astfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. “Ea este a meaâ€. “El este al meuâ€.
Si astfel, eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El el-a mai spus oamenilor: “Eu am trecut prin toate acestea. De acum inainte nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubiriiâ€. Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele sale. Iubirea nu exista.
Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea, s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. “Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!†Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
- De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
- Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit pe cand eram foarta tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect si credinta, si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa il mai respect pe el. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu il mai iubesc, la fel cum nici el nu mai ma iubeste pe mine.
Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa il suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang.
Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:
- Ai dreptate: iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?
Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celelalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsa din viata fiecaruia dintre ei.
Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: “Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatie atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are n -
Dar e o senzatie atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nmic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia ca ea sa aibe grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat ce cred oameniiâ€.
De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:
- Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este.
Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au rautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.
Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci, steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.
Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.
Cine a comis greseala? Puteti ghici? Greseala i-a apartinut barbatului, care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o in mainile ei. Fericirea nu vine niciodata din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui. Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei. Cand el a facut-o insa pe ea responsabila pentru fericirea lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pentru fericirea lui.
Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit, caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui. Ea nu putea sti care erau asteptarile lui, caci nu ii cunostea visele.
Daca veti proceda la fel, luandu-va fericirea si punand-o in mainile unei alte persoane, mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge, la fel ca si steaua din poveste. Daca ii daruiti altcuiva fericirea dumneavoastra, persoana respectiva v-o poate fura. Pe de alta parte, de vreme ce fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii dumneavoastra, sunteti unicul responsabil pentru ea. Nu aveti dreptul sa faceti niciodata responsabil pe altcineva pentru ea. Si totusi, atunci cnad mergem la biserica, primul lucru pe care il facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti p -
Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste cealalta persoana sa fiti.
Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput. Noi ne bazam fericirea pe celalalt. Din pacate, lucrurile nu merg in acest fel. Noi facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, dupa care ne miram ca am esuat. " -
Nu e de ajuns sa ii spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste in mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este in acord
cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns sa imi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
cand eu imi doresc doar sa ne intalnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
- Nu e de ajuns sa iubesti-
Jacques Salome -
Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting
nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad cand suntem impreuna.
Nu e de ajuns sa ii promit ziua de maine
daca nu sunt capabil sa traiesc in prezent.
Nu e de ajuns sa ii spun: vreau sa traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa ii spun: poti conta pe mine
daca eu sunt inca dependent.
Nu e de ajuns sa ii fiu fidel
daca simt ca nu imi sunt fidel mie insumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul
de a spune toate acestea si mai multe
pentru a incepe sa construim impreuna
dincolo de intalnire, o relatie plina de viata.