Prietenie cu fostul iubit...
-
0 0ce credeti despre?
-
Toti fostii , mi-au ramas prieteni foarte buni. Daca azi nu mai avem o relatie apropiata, este doar ptr ca viata ne-a dus in alte zari, dar tot pastram o legatura
- o felicitare la aniversari, de sarbatori, un tel. din cind in cind.
In teorie, relatiile pasionale , nu pot da nastere unei prietenii NICIODATA. Cind unul din parteneri a iubit cu foarte multa patima, nu va putea niciodata sa-i fie celuilalt un prieten adevarat.
p.s. doar cu al doilea prieten nu am pastrat nici un fel de legatura (n-a vrut el hahaha). Dupa doua luni de intilniri, a vrut sa ma pupe pe obraz si eu m-am simtit foarte ofensata si i-am tras o palma (aveam 16 ani si multe idei din secolul 15) si de atunci, cind se intimpla sa-l vad, e de fiecare data pe partea cealalta a drumului ...
-
Pentru mine un simplu salut si un ce mai faci este suficient, o mare prietenie nu mai poate exista mi se pare chiar ridicol

Sa vb despre ce, vacante, cum e actualul iubit, despre ce?
Plus ca actualul poate ar fi deranjat de o mare prietenie cu fostu/lfostii.
Relatie ca intre oameni maturi e ok, amanunte insignifiantele sunt ok dar prietenie ar fi prea mult
Ma dezgusta persoanele care isi vorbesc fostii soti sau iubiti de rau. -
eu ma inteleg f bine cu unul din fostii mei prieteni. a fost prima relatie serioasa si prima iubire. dupa ce ne-am despartit un an n-am mai vb, dupa care am reluat legatura.
acum ca nu mai am nimic de impartit cu el, n-am absolut nici o pb, apreciez f mult compania si prietenia lui. chiar mi-ar parea rau sa nu mai vorbim, pentru ca pe langa iubit mi-a fost si prieten. e unul dintre putinii care ma cunosc extrem de bine, cu care n-am de ce sa nu fiu sincera si care pana acum a dovedit sinceritate la randul lui.
vorbim cam 1-2 ori pe luna si ne vedem cam o data la 1-2 luni din cauza programului incarcat al fiecaruia.
discutam despre orice: parinti, munca, pasiuni, timp liber, cunostinte comune, mici barfe, etc, mai putin despre partenerul de viata.
nu am stabilit sa procedam astfel, ci asa au decurs lucrurile, ca un pact tacit.
in concluzie daca nu mai ai nimic de impartit cu fostul, si e o persoana pe care vrei sa o ai in viata ta ca amic, o persoana valoroasa dpdv moral, cred ca se poate, merge foarte bine.
dar atentie !!! aceasta neutralitate trebuie sa vina din partea amandurora. -
Poi eu cu fostul meu ne-am despartit de vreo 5 zile,din care nu am vorbit vreo 3 iar acum suntem mari amici
.Dupa o relatie de 1 an si jumatate fara despartiri sau 2 ani si mai mult de jumatate cu despartiri.Deci na...nu stiu ce sa zic,cred...el a vrut sa ne despartim,mi-a spus ca nu mai vrea sa ma vada sau sa auda de mine cel putin o luna si ieri m-a chemat la o cafea..sunt foarte curioasa cat il va tine amicitia asta sau ce anume urmareste
-
eu ma m despartit de prietenul meu cu care am fost vreo 4 ani jumatate.. mhm. a fost primul meu prieten si multe s au intamplat intre noi. acum ca ne am despartit, el vrea sa fim in continuare prieteni..dar eu simt ca nu as fi in stare..elnu mi spune, vreau sa fim impreuna, iar cand il intreb spune ca nu stie ce vrea, in chimb imi spuen ca se gandeste la mine tot timpul, ca ii este dor de mine si toate alea, cand vb pe mess ma saruta si imi vb frumos. ne am intalnit odata si a fost f tandru, mai mult decat ar fi trebuit.. eu nu stiu acum,sa tin legatura cu el sau sa o las asa?