inainte si dupa casatorie

  •  
    • 140 mesaje
    8 Iun 2004, 12:09
    0 0
    Fetelor! Am si eu o nedumerire, o intrebare. Ce se intampla dupa casatorie? Toate doamnele pe care le cunosc si care s-au casatorit, imi spun acelasi lucru: dupa casatorie, se schimba radical comportamentul barbatilor. Bine, nu se transforma barbatii in monstri insesnsibili, insa...parca nu mai sunt asa de simpatici, tandri, amabili, intelegatori ca atunci cand erau doar prieteni, iubiti.Parca au impresia ca acea hartie acel certificat de casatorie le da drepturi depline asupra noastra!
    Eu nu sunt casatorita, sunt doar logodita, insa am auzit chestia asta de atatea ori, incat mi-e si teama sa fac pasul asta!
    Voi ce spuneti? Evele casatorite, ma pot ajuta cu opinii din propria experienta?
  •  
    • 83 mesaje
    8 Iun 2004, 13:34
    0 0
    Dupa casatorie nu se va mai stradui atat de mult sa te cucereasca, sa te impresioneze, sa te multumeasca. Florile, surprizele si cadourile nu vor mai fi atat de necesare.....Tu oricum esti acasa ca sa-i incalzesti mancarea sau sa o prepari cand vine el de la servici, daca nu mai poate astepta cateva minute pana la cateva ore pentru a face tu aceste operatii. Si ar mai fi atatea....dar depinde de cum va intelegeti, de prioritati, de stilul de viata. Chiar daca nu mai e ca la inceput pentru unii poate fi mai bine ca la inceput cu toleranta, intelegere, iubire....
  •  
    • 140 mesaje
    8 Iun 2004, 13:48
    0 0
    Multumesc pentru raspuns. Cred ca depinde mult de amandoi. e adevarat ca nu se va mai stradui atat de mult ca inainte...va considera ca deja a cucerit si ca nu mai are motiv sa se ...strofoace. Sunt unii barbati insa care au ideea ceva de genul "Te-am luat de nevasta, nu? Deci te iubesc. Nu trebuie sa iti mai dovedesc pentru ca stii!"
    Eu cu astfel de idei nu prea sunt de acord.
  •  
    • 193 mesaje
    8 Iun 2004, 14:23
    0 0
    nu sunt si nu am fost casatorita, dar mi-e frica sa ma gandesc ca as ajunge la acel grad de maturitate in dragoste necesar pentru casatorie si dumnealui sa o de a in bara si sa isi schimbe comportamentul. insa tind sa nu cred chestia asta. sau cel putin sper. eu sunt genul care ma atasez greu si tot asa e si iubitul meu si am convenit ca vom astepta sa simtim asta (ca ne simtim ok ca responsabilitate si ok cu ceea ce simtim) pentru a ne casatori.

    chiar m-ati facut curioasa. oare iubitul meu, care e asa delicat si dulce, poate deveni un mascul de ala enervant care cere de mancare cand ajunge acasa, care sa nu fie atent cu mine, care sa se poarte ca si cu un bun cu sotia lui? aproape ca ma distreaza sa mi-l imaginez pe pisoiul meu intrand in casa, ca in bancul ala, si intreband: femeie, ce-i de mancare?
  •  
    • 140 mesaje
    8 Iun 2004, 14:45
    0 0
    Asa este si iubitul meu, bland si tandru si tocmai de asta am pus si eu intrebarea asta, pentru ca nu imi pot imagina ca peste 2/3 ani de casatorie va intra urland "mi-e foame! pune-mi masa".
    Legat de asteptare si eu sunt de parere ca pasul acesta trebuie facut doar atunci cand amandoi se simt pregatiti pentru responsabilitati. Pentru ca daca se schimba totusi ceva dupa casatorie, se schimba responsabilitatile si intensitatea lor.
  •  
    gia
    • 581 mesaje
    8 Iun 2004, 14:50
    0 0
    Cati ani aveti sandrina?De cat timp sunteti impreuna?
  •  
    • 140 mesaje
    8 Iun 2004, 14:55
    0 0
    eu am aproape 26 (pe 20 septembrie fac 26) iar el are 23 impliniti. Am prospatura
    Suntem impreuna de 1 an si jumatate. Nu avem inca ideea de casatorie, desi ne dorim amandoi acest lucru, insa am convenit ca ne vom casatori atunci cand vom fi amandoi pregatiti din toate punctele de vedere. El este inca student, eu lucrez. Suntem logoditi, insa nu casatoriti.
  •  
    • 360 mesaje
    8 Iun 2004, 15:00
    0 0
    Nu va mai speriati, daca aveti un baiat bun alaturi n-o sa se transforme intr-un mitocan a doua zi dupa nunta. cum am mai povestit la un subiect, omul e cum se obisnuieste sa fie. Daca ea, dupa casatorie, e plina de avant sa-l rasfete cu cine copioase si camashutza calcata pt a doua zi, normal ca peste 6 luni, cand ei ii trece avantul, bietul se simte frustrat. I se ia ceva...de ce?...nu-l mai iubeste? Intra urland de foame? Pai se mai intampla si la noi, dar daca vede ca n-am chef, s-a obisnuit sa nu se atinga de cratitzi..asa ca isi ia o felie de paine cu salam si molfaie de ti se face mila Daca il rog, face. Face orice, chiar daca se matzaie ca "hai fa tu". Si spala vasele...el intotdeauna. Si pregateste micul dejun. Fitzi seriose, un cuplu se educa , creste impreuna. Doar daca el are carente educationale serioase, dar astea se observa si inainte de casatorie. Si daca nu va convine ceva...NU MAI FACETI. Pana se satura de pizza la comanda, pana navalesc gandacii de mizerie...intrati in Greva, si lucrurile or sa se echilibreze.
  •  
    • 360 mesaje
    8 Iun 2004, 15:03
    0 0
    De restul..flori nu mai primesc, f rar, dar nici inainte nu era vreun campion. Dar este tandru, ne alintam, ne tzinem in brate, si nu cred ca lucrurile astea or sa se schimbe. Ce ma deranjeaza e ca a cam pus embargo pe telecomanda. Asta trebuie s-o rezolv la un moment dat...dar hai, ca s-a terminat Campionatul de fotbal, poate om mai vedea si noi un film.
  •  
    • 140 mesaje
    8 Iun 2004, 15:05
    0 0
    Bine le mai zici! Si eu ma gandeam ca totusi un barbat nu devine peste noapte un mitocan. Insa..voiam si parerea unor eve cu experienta. Si ai dreptate deborah77, un barbat se educa in cuplu, de fapt, amandoi se educa unul pe celalalt...pana cand totul este armonios.
    eu cel putin asa mi-as dori sa fie.
  •  
    • 140 mesaje
    8 Iun 2004, 15:08
    0 0
    Noi avem 2 televizoare, unul eu si unul el, si inca nu ne certam de la telecomanda.
    as mai avea o ointrebare, insa nu mai deschid alt subiect. Ce parere aveti de locuitul cu socrii?
    La noi de exemplu, el sta la casa si de curand ne-am mutat impreuna, la el. Casa lui este impartita in doua, ca si cum ar fi alcatuita din doua apartamente. De o parte stau ai lui si fratele lui iar in partea cealalta stam noi. Mama lui nu se prea amesteca ...insa eu mi-as dori sa ne mutam undeva numai noi doi. El insa spune ca..a trait toata viata la casa, ca nu se poate acomoda la bloc. Pe de alta parte eu am trait mereu la bloc si nu ma prea pricep la tot ce trebuie facut pe langa o casa, fie ea si in centrul orasului,
  •  
    • 193 mesaje
    8 Iun 2004, 15:47
    0 0
    sandrina, eu cand aud socri, locuit cu socrii, vizite dese de la socri ma irit brusc. socrii sunt foarte draguti (in cazurile in care chiar sunt draguti) de vizitat cateodata, de cerut ajutorul cateodata si de avut grija de ei ca sunt in varsta. chiar daca la inceput e si pare ok, eu nu am auzit caz in care sa nu existe certuri, nemultumiri samd. cel mai bine e ca un cuplu sa aiba intimitate. nu ai spus daca prietenul tau e mamos. iubitul meu, cand sunt eu plecata din oras sau cand ma supar pe el (cat de putin) sta la mama lui. vorbeste doatr cu ea, nu i se plange. dar stiu ca daca ar fi ceva grav s-ar plange.

    poate ca voi sunteti cazul fericit. poate ca el e matur, poate ca parintii lui te vor iubi sincer. dar s-ar putea sa ai o mica sau mare dezamagire ca la prima cearta serioasa el sa fuga la mama. nu stiu ce sa iti spun, dar sa va ganditi serios ca, dupa ce va casatoriti, sa va mutati singurei. lasa ca nu e bine la bloc. e foarte bine.ai apoi, nici tie nu iti place la casa.

    parintii lui cum se poarta cu tine? mama lui te accepta cu adevarat? uite, de exemplu, mama iubitului meu spune ca eu sunt o dulce, ma pupa toata ziua si ma lauda la toata lumea, dar cand vine vorba de responsabilitati, halt! ii calca iubitului meu, scuzati, pana si chilotii, ii gateste pana la a-i taia painea pe care i-o pune in pachetel si nu m-a lasat macar sa ii calc o camasa cand trebuia sa plece undeva urgent. e clar ca nu vrea sa il scape din mana. imi amintesc ca faza cu camasa a fost bestiala. am zis ceva ed genul: doamna, nu e nici o problema ca nu ma lasati sa o calc eu acum, problema e ca va urma sa invete sa le calce el singur mai incolo. vreau sa spun ca a facut o fata de vrabiuta ranita...

    cred ca am mai si deviat, da-s bine dispusa azi
  •  
    • 140 mesaje
    8 Iun 2004, 15:56
    0 0
    Parintii lui ma trateaza foarte bine. Iubitul meu nu este genul mamos, ci mai degraba genul independent, caruia nu ii place sa se amestece mama lui in hainele, camasile chilotii lui. Mama lui nu i-a mai spalat o camasa de ani de zile, singur isi spala (nici macar eu nu i le spal, decat daca el nu este acasa, pun masina si nu sunt suficiente rufe si atunci le mai completez cu ale lui). Nu prea discuta cu mama lui, cel putin nu asa...confidente, lamentari (sa fuga la ea de cate ori are o problema). Iar tatal lui e genul oarecum ironic si putin zeflemitor.
    Acum e bine, mama lui nu se amesteca in treaba noastra insa nu stiu cum va fi in viitor. Insa la mine e alta problema. Oricat de bine m-am intelege cu parintii lui, nu pot sa ma simt "de-a casei". Parca mi-e jena sa ma surprinda ai lui in pat cu el, dormind nu facand alte chestii. Si ma jenez daca intra mama lui si ma gaseste imbracata mai lejer.
    Sincer, mie nu imi place la casa, nu pt ca nu e fain sa iesi in curte sub un copac la umbra, ci pt ca aici e mereu cate ceva de facut: de vopsit gardul, de taiat crengutele uscate la pomi...etc. treburi la care eu nu ma pricep. Nu imi reproseaza nimeni nimic, chiar daca gresesc insa oare dupa casatorie va mai fi la fel.
    Plus ca...nu avem posibilitatea sa ne mutam la bloc. Pe de o parte nu avem bani de un apartament dar nici bani de platit chirii. Deci alternativele atea sunt: ori fiecare la ca sa lui, ori impreuna dar la ai lui.
  •  
    gia
    • 581 mesaje
    8 Iun 2004, 15:56
    0 0
    Si al meu sta tot la casa cu ai lui...si nu e impartita. Aceeasi problema cu mutatul .Si eu stau la casa insa nu voi accepta niciodata sa stam TOTI. Fie ei cum ar fi!!!!!!!!!!!!!!!!!
    E prea mult intelegi?
  •  
    • 140 mesaje
    8 Iun 2004, 16:01
    0 0
    Inteleg si sunt total de acord. Insa nu stiu cum sa il conving ca nu e o idee buna, cel putin dupa casatorie. Acum, inca merge. Insa ...mai tarziu, cand va exista hartia aia...cum va fi? Si nu reusesc sa il fac sa inteleaga ca mai bine stam intr-o garsoniera noi doi decat in ditai casoiu toti 7
  •  
    • 140 mesaje
    9 Iun 2004, 14:28
    0 0
    el nu prea accepta sa se mute de acasa. nu pentru ca ar fi atasat de parinti in mod deosebit sau pt ca ar fi mamos, ci pt ca spune el ca nu ii place la bloc si nu s-ar acomoda niciodata la bloc. ca nu se compara statul la bloc cu statul la casa
  •  
    • 360 mesaje
    9 Iun 2004, 14:45
    0 0
    Pai sa stii ca are dreptate. Noi facem acum mari sacrificii sa scapam de la bloc si sa ne facem o casutza.
  •  
    • 140 mesaje
    9 Iun 2004, 15:03
    0 0
    cu alte cuvinte, sper sa nu fie asa de rau statul cu socrii nici pe viitor. pina acum nu am avut probleme si sper sa nu am nici de acum incolo.
    multumesc evelor pentru raspunsuri si pentru sfaturi. stiam eu ca fac bine ca ma sfatuiesc cu voi!