dilema
-
0 0Am intrat aici sperand ca voi gasi raspunsuri, ca voi gasi curajul sa iau o decizie, una pe care poate am luat-o deja insa am temeri ca poate nu este cea corecta. Date cheie: 8 ani de casnicie, nu mi-a lipsit nimic, material vorbind, sot iubitor, casa, etc. Fara copii, realizati pofesional, insa mie mi-a lipsit intotdeauna ceva. Dpdv sexual exista o problema, din partea mea. De ani buni nu-l mai doresc si am dus-o asa pana acum. Cu mine nu este o problema, stiu asta. Doar a disparut cu totul atractia. A ramas insa afectiunea pentru el, mi-e drag ca un om care intotdeauna mi-a facut toate poftele, care mi-a dedicat intreaga viata si care ma suporta asa cum sunt. Insa...am intalnit dragostea vietii mele. E jumatatea mea, il ador, ma vad imbatranind alaturi de el, ma vad avand copiii lui, iubindu-l pana voi muri. Sentimentul e reciproc, simtim amandoi ca o viata intreaga ne-am cautat, ca multe vieti anterioare ne-am iubit..Am plecat de acasa, locuiesc singura si ma framanta mereu intrebarea daca fac bine ce fac, daca nu voi regreta viata linistita si lipsita de orice griji de inainte..Inca simt ca acasa e dincolo, ma simt straina aici, insa iubesc pentru prima data in viata mea...Ma doare suferinta omului pe care l-am lasat singur, dar ma gandesc si la fericirea mea...Nu mai stiu ce sa fac. Evit sa ma gandesc uneori, ma ingrop in servici, sperand ca se va rezolva de la sine. Insa, in tot acest timp, familia inca mai spera ca voi reveni...
-
Asa gandesc si eu..Ma imaginez uneori intrcandu-ma, alegand linistea domestica, siguranta zilei de maine (asta e discutabil, pentru ca sunt independenta financiar), insa ce vad este o femeie lipsita de viata, o leguma, un suflet gol si chinuit mereu de regretul ca am dat cu piciorul fericirii. Ca am plecat e cea mai buna solutie, momentan. Nu pot tine in loc viata unui om, nu-l pot chinui cu refuzul constant de a-i arata afectiune, cu raceala si tacere..
-
Eu te felicit pt ce ai facut,cele mai multe femei si-ar fi inabusit trairile si ar fi dus-o tot asa langa sot in locul ala caldut pt ca le-ar fi fost frica sa traiasca.Am fost si eu la un moment dat in locul tau si am procedat ca tine.
Spune-mi insa de cat timp il cunosti pe tipul asta.
Din pacate fetele au dreptate,atractia sexuala dispare in timp, vor aparea probleme ca in orice relatie si tu vei regreta viata calduta de langa sotul tau pt ca vei avea ocazia sa faci comparatii.
Sper din tot sufletul sa nu se intample asa.
Nu inteleg ina unde e dilema,spui ca-l iubesti ca pe nimeni altul pe omul asta.Atunci n-ar tb sa te gandesti la fostul sot. -
De 8 luni suntem impreuna. Timp in care am simtit cum pe zi ce trece devenim tot mai legati, tot mai siguri pe ce simtim. Sunt o persoana pragmatica din fire si riscul nu-mi sta in obisnuinta. Intotdeauna am ales calea sigura si comoda. Insa pentru el am riscat, si asta ma face sa cred ca e intr-adevar "the one". Ce dilema am...nu ma gandesc la sot, ma gandesc la viata calma, linistita, fara credite, la ce-am construit impreuna..La lucruri, ca sa fiu mai exacta. Obisnuinta e greu de "rupt". Ma tem de noul inceput, de grijile primilor pasi impreuna, ma tem ca nu voi avea rabdarea sa reiau calea...Nu ma tem pentru sentimentele pe care le avem, stim amandoi ca trebuia sa ne gasim si sa fim impreuna. Am 30 de ani. Oare pot s-o iau de la capat?
-
Dlisted... funny name.

Ti se pare numai a ai o dilema si te afli inca in fata unei decizii intre intoarcerea la sot, la viata de dinainte, si varianta divort + scandaluri si umilinte in familie + nopti nebune cu amantul + descoperirea si acceptarea realitatii ca noua ta jumatate perfecta si fascinanta a fost un abonament la iluzii imposibil de sustinut.
In realitate, alea jacta est. Doar varianta a 2-a se mai poate derula, viata de dinainte de amant e mai disparuta decat Elodia. Ceea ce simti tu acum este inevitabilul disconfort pe care il produce intruziunea tot mai rapida a realitatii in ceea ce urma sa fie "viata de vis" cu "barbatul de vis al vietii".
Sfatul meu prietenesc este sa accepti si sa imbratisezi cat mai rapid realitatile noii tale existente, asa cum n-ai facut-o atunci cand erai rasfatata in coconul unei casnicii prea confortabile ca sa-ti mai excite imaginatia. Oricum, ne asteapta pe toti timpuri interesante, in acceptiunea chinezeasca a cuvantului, in care capacitatea de-a accepta realitatea este singura capabila sa ne asigure un minim de confort. Spiritual vorbind. -
Fisher, de ce spui ca voi regreta? Dezvolta subiectul, te rog. Am intrat aici ca sa aflu pareri.Am doua alternative: sa ma intorc la cald, dar cu inima zdrobita, si a mea, si a lui, a celui pe care il iubesc, sau sa raman aici, sa construiesc incet, dar cu multa dragoste, o viata noua. Prima varianta implica multa suferinta pentru mine (pe care timpul o va atenua, dar niciodata nu vor disparea regretele), pierdere imateriala, compensata de siguranta si stabilitate, a doua varianta implica pierderea materiala, cicatricea unui divort (pentru mine si familie - a mea si a lui), dar castigul sufletesc, dragostea pentru cel de langa mine, implinirea spirituala.