Probleme, probleme si iar probleme....
-
0 0Evelor..
Dupa cum stiti (unele)..eu sunt in Londra de 9 ani..si sotul meu de 11..de ceva timp avem o problema-de fapt mai mult- cu care tre sa ma confrunt zi de zi …una dintre cele mai mari este ca, sotul meu are nervi si nu stiu cum sa ma mai port cu el…din cauza jobului, din cauza stresului...
Alta problema este aceea ca, el vrea acum un copil f mult..insa eu as zice sa mai asteptam putin pana trece criza asta…pt ca vrem sa mai stam un an pana ne obtinem actele de rezidenta si sa plecam in tara, iar aici ar fi f greu de crescut un copil dintr-un salariu, mai ales ca , chiriile sunt f scumpe…ce sa fac,,,? -
pai daca am face copii in functie de criza,cariera,casa si asa mai departe nu am mai fi niciodata parinti,mereu se va gasi cate o scuza
presupun ca sunteti destul de maturi sa analizati problema doar voi doi(desi cu cat esti mai matur cu atat problemele vor fi mari)
insa daca va hotarati sa fie intr-un ceas bun -
cimbrishor..
fetelor, aveti mare dreptate, insa tot am eu asa retineri sa fac copil..cu toate ca ii ador..am un singur nepotel pe care il iubesc ca si cum ar fi al meu si imi imaginez totusi cat de greu este sa ii oferi tot ce ii trebuie si cata grija trebuie sa ai cu el..si ma intreb mereu: oare as fi o mama buna..?oare as face fata…?
Cat despre sotul meu, i-as turna niste verde de paris
ca sincer nu il inteleg ce e cu atatia nervi..afecteaza cat de cat relatia si nici nu imi place sa aud 24/24 numai de munca.. -
Cred ca trebuie sa fi putin mai rabdatoare cu sotul tau,daca are nervi cu siguranta exista si motive plauzibile,insa o forma sa se descarce ar fi sa comunice,inteaba-l care-i sunt necazurile,si gasiti amandoi o solutie sa treceti peste ele,daca ai sa te enervezi si tu,nu faci decat sa inrautatesti situatia.Cat despre copii,convinge-l ca inca nu e timpul,un copil necesita multe lucruri,insa e si cel mai frumos lucru care i se poate implini unui cuplu.Sper sa depasiti toate problemele.pupici!
-
ok..este nervos pt faptul ca, in primii ani a muncit din greu ca sa isi obtina jobul pe care il are- usor ar spune unii insa numai el stie prin cate a trecut ca sa ajunga aici ...si acum compania are destule probleme, este -poate - in pragul falimentului..si pe langa asta, seful il pune sa faca aia apoi nu mai recunoaste ca el..si tot asa..eu il ascult, insa mi s-a luat sa aud numai de munca! pe bune..alt subiect nu mai gaseste..si acum, de parca as fi vinovata de ceva-mai ales de criza asta- mai imi "taie" si elanul cand e vb sa cumpar cate ceva,,,
adina
o sa incerc si asta.. -
ok, daca vrea copil in momentul asta, spune-i ca tu esti de acord, si visati impreuna la cum va fi..plimbari prin parc.. hainute dragute.. tu insarcinata si cu greturi.. doctor.. el in continuare la servciu cu probleme.. chirie.. daca trebuie sa va intoarceti cum ramane cu cetatenia..chestii din astea. Insa, pe cat posibil, tu pune-i intrebarile si el sa spuna raspunsul cu gura lui.

In acelasi timp insa, sunt de parere ca daca nu sunt impedimente majore e misto sa ai copil.
-
Denis, dupa cum spui ca merge acum relatia voastra, mi se pare ca un copil nu ar face altceva decit sa strice lucrurile si mai mult.
Sint sigura ca vei fi o mama buna, intrebarea ar fi : va fi el tatal pe care il doresti? trebuie sa fim realiste, copii sint responsabilitatea femei in primul rind, femeia este aceea care ii alege tatal si copilul va trebuie sa se multumeasca cu alegerea asta.
In ce-l priveste pe el, pv cu stresul de la munca si altele de genul, dupa mihe, e doar atit : o poveste si tu ar trebui sa opresti lucrurile pina nu vor deveni dintr-o simpla poveste, o obisnuinta.
Bianca "putin mai rabdatoare" cred ca este drumul spre topicul de peste cinci ani "ajutor, sint o mama a doi copii cu un sot isteric care ma jigneste 24/7 si de acum un an , a inceput si sa ma bata, ce sa fac?".
Denis, tu nu muncesti?! tu nu ai pb la servici? la tine in curte nu e criza inca? nu-i mai cauta scuze ca tocmai de aceea isi permite sa greseasca. Nu stiu care ar fi solutia, stiu ca nu ar trebui sa-i dai voie sa-ti sfarme sufletul si ti-l rataceasca cine stie pe unde.
Fetelor, dragelor, "ACASA" trebuie sa fie oaza noastra de liniste , de bine, de bucurii, de impliniri, de tot ceea ce am visat sa fie ceea ce numim "acasa", de ce trebuie el sau ea sa sacrifice totul doar ptr ca el sau ea are pb la servici?! si daca pb astea sint duse acasa, se rezolva? ptr mine asta se numeste egoism : "eu am pb, ia na si tie citeva sa nu stai asa de linistita!".
Ati putea spune ca sint intransigenta si sint ptr ca stiu cit de mult valoreaza "acasa", "cuplu", "intelegere", "respect", "devotament" si nu in ultimul rind "pozitiv", "pozitiv", "pozitiv". -
Conti
Tocmai asta e problema, ca eu noi muncim amndoi la aceeasi firma, iar asta nu face decat sa gaseasca si mai mult subiecte commune de vb,,,iar eu, dupa ce ca mi se ia de munca 10 ore pe zi! Atat mai trebuie sa aud si in pause si acasa munca, munca si iar munca!!!
Cat despre bebe, da eu cred ca ar trebui sa mai asteptam…insa el zice ca am déjà 28 si deh! Cand sa il fac..? -
Cu atit mai mult nu mi se pare cinstit fata de tine sa-ti tot umple capul cu ce stii deja de la servici. care e scopul, finalitatea?
Nu pot sa-ti dau nici un sfat ptr ca nu stiu cum este sa fii in asa o situatie si daca ma apuc sa-ti spun ca trebuie sa stai de vb cu el , mi se pare asa un BS si un cliche si un mare blabla; daca ar fi vrut sa vada ca nu e ok asa, o facea deja, nu era necesar sa-i explici tu. Nu stiu cum sa explic, ptr mine nu exista situatii de genul acesta ptr ca si eu si printul sintem pe aceeasi lungime de unda si sintem foarte deschisi unul cu celalalt si chiar nu-mi imaginez cum ar trebui sa fac daca intr-o zi ma trezesc ca vb singura. Sa nu ma bagi foarte tare in seama ca nu am idee prin ce treci si s-ar putea sa vb numai pe linga subiect si sa mai pun si paie pe foc. Ma gindesc cum as face eu... mai ales in ce priveste bebe. Nici moarta nu as face copil fara sa am certitudinea ca il si vreau cu el si azi. Stiu ca nu pot sa am certitudini privint viitorul, dar macar ca o am ptr ziua de azi, azi sa fiu sigura ca si eu si el si universul vrea sa avem un bebe si ca bebe ar fi o completare a ceva care este minunat si nu o dorinta animalica de reproducere (teoria aceea stupida` cu singe din singele meu ) sau o speranta ca va intari relatia. Cred ca un copil nu vindeca nimic, cred ca un copil care vine intr-o relatie in care una din parti nu se simte implinita, face un singul lucru, destrama totul ptr vecie ptr ca atunci cind oamenii devin parinti, trecutul ni se intoarce in viata ca un uragan si matura tot. -
Eu una nu as face copii, avind o situatie incerta prin alte tari. Unu, in Londra chiriile sunt mari, mincare, haine, transport, bill-uri cam mari, iar scopul vostru banuiesc ca e de a va face o situatie.
Stii tu foarte bine ca un copil presupune ca cel putin tu sa intrerupi serviciul pt citeva luni, ceea ce ar naste divergente din cauze financiare. Gradinita e scumpa, o ingrijitoare e si ea costisitoare iar toate astea cumulate = economii zero.
Normal ca sotul tau e stresat atita timp cit situatia e incerta, iar intentia e de a sta inca un an in Londra pt acte. Usor nu e insa incearca sa ii distragi atentia de la problemele cotidiene. -
Da, te inteleg ca avem si noi asemenea perioade.
Sotul meu este manager, iar acum este o perioada nu prea prielnica si ne apasa oarecum, adica stres, tot timpul la fel vb despre probleme, e suparat.
Nu vreau sa folosesc acest cuvat "criza", romanii s-au nascut pe timp de criza (da, unii) si este destul de stresant si pt mine sa aud numai de probleme tot felul de "daca", eu bineinteles ca il sprijin moral, sunt langa sotul meu la modul cel mai devotat dar uneori cad si eu (noroc ca sunt optimista),il iubesc mult dar sunt momente de oboseala psihica.
Problemele nu sunt atat de mari pe cat le facem noi mari...
Trageti o linie dupa toti acesti ani ce ati realizat acolo, se merita, tot acest stres infinit, ati pierdut sau ati castigat, puneti in balanta plusurile si minusurile(viata in Anglia nu este roz, cumnata mea are si ea 8 ani de cand locuieste acolo si stiu situatia).
Si in Romania este crunt daca nu ai o situatie o sursa de venit sigura.
Un copil, daca nu esti pregatita psihic si material nu este binevenit in aceasta lume din ce in ce mai mizerabila.
Eu zic sa discuti cu sotul tau f deschis, sa il sprijini pe cat omenesc posibil si poti sa ii spui si parerea ta in ceea ce priveste venirea pe lume a unui copil.
Succes si deciziile va apartin! -
evelor..
stiti ce nu inteleg cel mai mult la el..si aseara de ex ne-am cam certat...vine si isi revarsa nervii pe mine..si poate ca si eu am supararaile mele, dar nu fac niciodata asta..le las acolo..la munca, sau la usa...
ii spuneam aseara ca si mi-e mi s-a luat de londra..ca si eu am obosit de munca,..stiti care e raspunsul lui.."ce munca mai faci si tu...? uite eu am palmele pline cu bataturi.." pai evelor!!! cum sa muncesc eu ca fata cu saci, roaba si ..mai stiu eu ce..? si nici munca lui nu e f grea..este sofer, dar mai sunt zile cand mai ii si ajuta pe ceilalti...
multumesc pt sfaturi.. -
adina, se descarca in sensul ca tipa la mine si nu e niciodata multumit cand e nervos de ceea ce fac..nici de faptul ca muncesc 10 ore pe zi, nici de ceea ce spun, nici de ceea ce gandesc...si asta ma doare cel mai mult..
ok, te sprijin, dar nu tipa la mine..! si nici nu fii arogant cu mine, sotia ta..si apreciaza-ma..asta ii cer.. -
denisule, poi de ce ti l-ai educat prost?
cand vine acasa incepi s-al intrebi despre ce si cum la munca, il asculti cat e de obosit si de satul si asa sigurr n-o sa mai urle la tine pt ca se descarca intre timp.
cred ca esti si tu obosita, insa e de preferat sa-i asculti lamentarile decat urletele. nu zic bine?