Locuit cu parintii lui- pro sau contra
-
0 0Salut! Pentru ca nu am reusit sa gasesc un subiect asemanator cu ce m-ar interesa pe mine, m-am hotarat sa postez si eu o intrebare.
Sunt impreuna cu prietenul meu de 2 ani, iar el mi-a propus sa stam impreuna cu parintii sai, pentru ca momentan nu ne permitem sa stam singuri (cu chirie).
Ati trecut printr-o situatie similara? Ma gandesc ca presiunea poate fi destul de mare, mai ales ca planuri de casatorie nu avem in viitorul apropiat. -
Cred ca e o mare gresala sa locuiti cu parintii,fie ai tai fie ai lui.Indiferent cat de bine va intelegeti o sa intervina discutile in timp,oricum ar fi soacra-i soacra nu o sa te puna pe primul loc,tot baiatul ei o sa primeze.Cel mai bine e ca tinerii casatoriti sa-si inceapa viara singuri,voi va certati voi va impacati,nu se baga nimeni,nu stai cu grija sa nu ridici tonul ca aud socrii,in plus fiecare cuplu are nevoie de intimitate,deci nu e indicat sa locuiesti cu altcineva in casa.
-
sa locuiesti cu socrii e o mare presiune, in cazul de fata nici macar nu-ti sunt socri. nu crezi ca e sinucidere curata? nu vreau sa-i imaginez cum ar arata un scandal cu ei. te pot invita frumusel sa pleci pt ca in fond nici macar sotia baiatului lor nu esti.
ma mira totusi ca ei ar accepta un asemenea aranjament.. ori poate vor o fata in casa?
parerea mea e ca are cine sa-i spele chilotii, asa ca fiecare la p..da ma-sii
-
Eu ma inteleg foarte bine cu ei, sunt niste oameni foarte de treaba, plus ca raman peste noapte foarte des.
Sa locuim impreuna ar fi totusi diferit, prietenul meu a vorbit cu ei si au zis ca sunt de acord, insa cu siguranta ca le-ar conveni mai mult sa fim casatoriti.
Pe de alta parte nu stiu daca ar fi ok sa il refuz pe prietenul meu, mai ales ca mi-a mai propus odata sa ma mut cu el, anul trecut. -
am locuit eu si rau n-a fost. mai putin ca la un moment dat am simtit ca vreau casa mea. sunt inconveniente mici peste care treci, dar se aduna. si la un moment dat o iei rara.
eu am fost norocoasa ca am dat peste niste oameni de calitate. nu stiu cum ar fi fost daca nu eram pe aceeasi lungime de unda. -
O sa fie o situatie foarte nasoala daca te muti cu parinti lui sau ai tai,se vor baga in viata voastra,cunosc crede-ma , asa sunt toti parinti ,nu va vor lasa sa va certati si sa va impacati tot voi ,se vor baga si cine stie la ce se va ajunge.Asa este in majoritatea cazurilor deci...dar faceti cum credeti mai bine :* pooop.
-
mai, si fimiu doarme cu mindra la noi, dar sa se mute impreuna aici?
nici vorba! nu as fi de acord, chiar daca ma inteleg bine cu ea asa cum e situatia acum.
daca vor sa stea impreuna, n-au decit sa puna osu' la treaba, sa-si ia 2 job-uri daca e cazul (ea e studenta, el lucreaza) si sa-si inchirieze un hogeac.
tu esti convinsa ca parintilor lui le-ar conveni situatia? poate vor zice ca da, dar e sincer acest da? -
eu sunt de acord cu statul impreuna inainte de casatorie da nu cu parintii!nu vei avea niciodata nimic de spus,nu aveti intimitatea totala de care aveti nevoie!si mai ales ca nu sunt de acord sa stati impreuna necasatoriti mult timp vor incepe tensiunea,certurile si nemultumirile!si ar fi urat sa fie pus in situatia de a alege intre tine si parinti....si tu vei fi cea care pierde pt ca el va fi influentat...ca deh ce zice mama e sfant!iti doresc sa iei cea mai inteleapta decizie!
-
Draga mea,
Eu te sfatuiesc sa nu te muti la parintii lui: NICIODATA!
Repet: NU TE MUTA sub nici o forma, deoarece vei regreta amarnic.
E doar un sfat, pt. ca fiecare isi face viata cum crede de cuviinta.
Decizia o iei singura.
Insa, nu uita ca..."paza buna, trece primejdia rea".
Sorry, nu prea am timp de stat pe forum si de scris. -
Eu sunt contra!
In cazul tau, mai ales pt ca nu aveti planuri de casatorie in viitorul apropiat.
DAR... tu decizi ce sa faci cu viata ta, e alegerea ta, iar inainte de asta, cantareste f bine totul ca sa nu ai ce regreta mai tarziu.
Inainte de a te muta definitiv la ei, ti se pot parea parintii ideali, oameni minunati, dar locuitul asta impreuna nu intotdeauna e favorabil pt tine..
Trebuie sa vorbesti f deschis cu prietenul tau, sa nu ramana cu impresia ca esti impotriva parintilor lui sau ai alte motive ascunse.
Nu am retinut, nu stiu daca ai scris, dar as dori sa stiu cati ani ai.. si cati ani are prietenul tau.
Orice decizie ai lua, eu iti doresc bafta! -
Ai auzit tu de vorba aia " soacra, soacra poama acra?"
Oricit de drag ti-ar fi baietasul, lasa-l pe el sa stea cu mamica lui, tu eventual cauti sa locuiesti pe teren neutru, ca e mai indicat.
Si daca tot nu ai intentii serioase pt moment, cum de te bintuie gindul mutarii? Sunt de acord parintii tai cu aceasta idee? -
La noi este exact situatia inversa: eu stau cu prietenul si cu ai mei in aceeasi casa. Parerea mea este ca depinde foarte mult de ce fel de parinti sint oamenii lui. Si de spatiul in care veti sta. Noi stam intr-o casa cu doua nivele, la etaje separate, deci avem intimitatea noastra, nu vine nimeni peste noi daca nu avem chef sa ne intilnim cu ei. Sint zile in care nu ne vedem cu ai mei, pur si simplu pentru ca sintem obositi si preferam sa stam in camera noastra. Insa parintii mei sint genul de oameni care inteleg lucrul asta si nu se baga niciodata in sufletul nostru. Nu au au luat niciodata partea nimanui cind ne-am certat, nu ne-au descusut, nu au avut niciodata pretentii de la nici unul dintre noi in ceea ce priveste responsabilitatile fiecaruia. Intr-un cuvint, stam impreuna, insa fiecare are viata lui si nimeni nu se amesteca in treburile celuilalt. Sa nu uit, noi sintem de aproape 7 ani impreuna si ne vom casatori de-abia in toamna asta. De ce povestesc toate lucrurile astea? Pentru ca, spre deosebire de postarile dinaintea mea, eu sint convinsa ca exista convietuire fericita de genul asta, insa cu conditia ca oamenii cu care vei sta sa stie sa va respecte intimitatea si dreptul la o viata proprie. Daca sint genul care asteapta sa le pupi mina ca te-au primit in casa sau daca sint persoane care sint obisnuite sa controleze vietile celorlalti.....atunci este posibil sa ai probleme. Probabil ca pe termen lung nu este o solutie ideala, dar macar pentru inceput ai putea incerca daca tu crezi ca sint sanse sa va intelegeti.
-
pro doar in situatia in care statul asta cu ai lui este provizoriu...si ma refer la un provizoriu foarte provizoriu
.radem glumim,dar sa stii ca o convietuire presupune respect,toleranta,grija fata de necesitatile celuilalt...dar uite ca aicea nu vbim de parintii tai care mereu lasa de la ei ,ci de niste straini pentru tine care nu cred ca vor avea aceeasi intelegere!plus ca nu esti la tine acasa si nu cred ca ai vrea sa fi scoasa afara oricand si de catre oricine cand tu poti sta f bine la tine acasa.
a,zicea o eva mai sus si avea multa dreptate'de ce te muti cu el daca nu ai intentii serioase?de ce te complici fara sens? -
Draga Stefanya,
Poate ai auzit si tu ca...soacrele se inteleg mult mai bine cu ginerii decat cu nurorile.
E valabil cam in 90% dintre cazuri.
Despre socri(ma refer la barbati), am auzit mai putine lucruri urate sau critici.
Dar...depinde, pt. ca exista caractere si caractere.
Tu, draga mea, vei locui in aceeasi casa cu viitoarea soacra...
In primul an("sita noua") s-ar putea sa fie ok, dar mai tarziu, isi va da in petic(garantat).
Depinde si de soacra, dar fff rar am auzit despre soacre bune.
Cine-a inventat proverbul:
"Soacra, soacra poama acra
De te-ai coace cat te-ai coace
Dulce, tot nu te vei face", a avut mare dreptate. -
' Neata! Va multumesc inca o data pentru ca mi-ati raspuns la mesaj si mi-ati impartasit experientele voastre.
Ca sa raspund si la intrebarile care mi-au fost adresate: amandoi am terminat facultatea (acum suntem la masterat) si muncim cu norma intreaga amandoi- eu am 22, el 23 de ani.
Impedimentele pe care le-ati mentionat se numara printre cele pe care le-am gasit si eu de cand am inceput sa ma gandesc la aceasta mutare, insa intotdeauna o parere obiectiva sau impartasirea experientei proprii e binevenita.
La partea cu casatoria ce pot sa zic..nu este ceva ce resping din start...si pana la urma aceasta este o decizie care se ia de comun acord, nu as putea sa il constrang in vreun fel, mai ales ca suntem foarte tineri. Dorim sa stam impreuna pentru ca ne iubim si deocamdata nu avem alta solutie de a sta impreuna, eu una am cam obosit sa fiu "intre doua case" (pentru ca la mine este mult mai putin spatiu decat la el). Ar fi fost dragut sa avem posibilitatea de a sta cu parintii lui intr-o casa cu etaj..cred ca nu mi-as fi facut probleme..insa avand in vedere ca este doar un apartament de bloc -unde am avea ce-i drept camera noastra, dar nici asa nu prea e suficient.
Prin urmare va multumesc si astept in continuare gandurile voastre.
O zi cat mai frumoasa sa aveti.