Comunicare defectuoasa
-
0 0Cum fac un om sa inteleaga ca greseste? Cum sa-l fac sa priceapa ca distruge tot ce avem prin ceea ce face? Nu mai pot, nu stiu ce sa mai fac sa il determin sa comunice cu mine, sa nu se mai inchida in el. Ma aduce in pragul disperarii atitudinea lui. I-am spus ca nu-i normal ce face, ca nu suport sa faca pe suparatul fara sa imi spuna motivul.
Are momente cand imi spune ca e suparat (din cauza mea), dar refuza sa imi zpuna mai mult de atat. Se intoarce cu spatele si nu mai vorbeste. Orice as face sa-l determin sa comunice cu mine, parca m-as izbi de un zid in momentele alea.
Spuneti-mi, va rog, cum sa-l fac sa isi dea seama ca o sa strice tot ce avem frumos?...si nu vreau, chiar nu vreau!
-
Nu e capricorn.
Cu cat ajung sa ii cunosc mai bine familia, cu atat imi dau seama si de unde i se trage. Exact asa este mama lui. In momentul in care se supara pe unul dintre copiii ei, nu mai vorbeste cu ei zile intregi. Se inchide in dormitor si, in loc sa discute cu ei, sa solutioneze problema, nu-i mai baga in seama.
El are aceeasi tendinta si pe mine lucrul asta ma aduce in pragul disperarii. I-am spus ca nu suport sa faca asa, nu pot concepe sa stai cu cineva in aceeasi casa si sa nu vorbiti. Nu asa se rezolva problemele.
Nu stiu ce as putea face sa comunice mai mult cu mine, sa se descarce, sa nu mai tina in el...de multe ori se dovedeste a fi chiar o confuzie sau o prostie care se poate lamuri atat de simplu... -
Cu astfel de persoane nu prea poti avea o relatie foarte buna pentru ca asta este felul lor de a fi..niciodata nu o sa vorbeaca despre ce il deranjeaza doar o sa faca pe suparatul si nimic mai mult..fara explicatii,fara nimic...daka tu esti exact opusul lui..e grav..am avut o relatie cu o astfel de persoana si era foarte greu sa comunicam pana cand i-am zis ca ori se schimba si comunicam ori ne despartim ca nu putem sta asa..si..un timp scurt s-a schimbat cat de cat,dar apoi a revenit la comportamentul lui..
-
Nu ma inoportuneaza, alb-negru, pentru ca habar nu am ce am facut. Eu imi dau seama ca din cauza mea e suparat, dar nu stiu niciodata din ce i se nazare, tocmai ca de multe ori e ceva ce i s-a parut si dupa ce reusesc sa il fac sa vorbeasca, se rezolva asa usor cu o simpla explicatie clarificatoare. Dar nu, el trebuie intai sa faca pe suparatul, pe misteriosul, sa ma umple de nervi si in final sa imi vina sa imi bag picioarele.
-
Doamne,fato,ce bine te inteleg.Si eu am/aveam unul la fel.
Se supara din te miri ce,se inchidea in el si nu vorbea cu mine cate 2 sapt chiar.Ma dadeam peste cap sa inteleg ce-i cu e,ii puneam o mie de intrebari la care refuza sa rasp si ma consumam ca o proasta.El credea ca e barbat ca tine in el dar acum imi dau seama ca un barbat adevarat are curajul sa spuna ce il supara.
Si da..asa e si familia lui.Comunicare zero.
Am suferit mult timp din cauza asta si mi se parea ditamai problema cand nu voia sa vb cu mine.Acum am devenit imuna.Daca nu vrea sa vb..f bine.Am mai multa liniste.
Numai ca,ciudat,acum s-a schimbat el.Acum simte nevoia sa spuna ce-l deranjeaza,probabil pt ca a vazut ca nu ma mai agit. -
Nu te mai consuma degeaba, spune-i ca tu vrei sa mearga relatia, poate gresesti da nu faci asta intentionat, te deranjeaza cum se comporta, ca si tu te poti supara. Nu stiu cine zicea ca fericirea si linistea nu trebuie sa ne-o luam din ce ar trebui sa faca ceilalti, si mai e o vorba ca barbatii se mai schimba si ei cateodata, de lenjerie...