Stii ca tu alegi?

  •  
    • 2520 mesaje
    31 Dec 2008, 03:53
    0 0
    Bintuiam in seara asta pe aici, ca si in alte seri si am gasit atit de multe persoane care sufere din dragoste. Pina aici, nimic deosebit, relarii se infiripa si se destrama in fiecare zi; nedumerirea mea incepe cu :"am vazut si inainte de casatorie ca are X pb, dar am crezut ca se va schimba" sau "m-a inselat si l-am iertat ptr ca mi-a jurat ca nu se va mai intimpla" / " tipa la mine si cam bea , dar stiu ca nu este el asa, ci e serviciul de vina, stresul"/ " nu stiu cum sa-l fac sa inteleaga ca ...".
    Cum ajung oameni in situatii de genul acesta? daca ai observat si inainte de casatorie sau de la inceputul relatiei ca partenerul/a are X pb, de ce ai crezut ca se va schimba? si mai ales in ce sau cine? De ce nu ai rabdarea sa te unesti cu o persoane care e din start cum iti doresti? Daca te inseala o data, de ce crezi ca nu o va face din nou? cea mai simpla metoda de a prezice viitor, este studierea trecutului si atunci de ce asteptam ca in viitor sa se poarte diferit?
    Cind primesti o palma, ce alte indicatii mai astepti ca sa pricepi ca asta nu e o relatie potrivita ptr tine? Ai ajuns sa te lasi convinsa de partener ca nimeni nu te va putea iubi , ca nu mai trebuiesti nimanui? dar hei! ce te opreste sa incepi tu sa te iubesti si pretuiesti mai mult? de ce iti conditionezi iubirea de sine de cit esti de placut de restul? ti-e atit de frica de singuratate incit accepti sa mori in fiecare zi la gindul ca trebuie sa mergi si azi acasa? Exista vreo sansa de a opri numaratoarea inversa a pilotului automat setat pe autodistrugere? Stii ca exista! si stii ca tu esti unica persoana care are puterea sa opreasca acest proces, de ce nu o faci?
  •  
    • 15 mesaje
    31 Dec 2008, 08:46
    0 0
    Conti, tu ai foarte mare dreptate, insa cand esti in interiorul unei astfel de relatii lucrurile nu sunt chiar asa clare. Si nu ma refer aici la situatii de abuz in special fizic, care sunt situatii clare chiar si pentru cea implicata, insa sunt persoane carora le vine greu sa renunte si la o astfel de relatie. Decizia de a intrerupe o relatie nu este una usoara, chiar si in cazul in care conditiile in care se desfasoara o impun. Limita de jos difera pentru fiecare persoana in parte si ai fi uimita sa afli cat pot unele femei sa indure.
  •  
    • 124 mesaje
    31 Dec 2008, 11:16
    0 0
    Da Conti ai dreptate in tot ce spui dar stii cum e: la teorie stam bine dar practica ne omoara.....Si eu gandeam in mare parte ca tine( eu dc mi-ar face asa ceva plec fara sa ma uit inapoi, dc imi da o palma l-a luat dracu s.a.m.d) pana am aflat k m-a inselat.Si ce am facut? Am ramas cu el. Cand esti in pus in fata faptului implinit deja optiunile parca nu mai sunt aceleasi. Unde sa plec cu un copil? Sa ma mut cu chirie ,sa ne chinuim amandoua si sa las in urma 10 ani din viata?Sa las casa la care ne-am chinuit amandoi in egala masura? pt ce? Eu am un copil de crescut, am o responsabilitate; nu pot sa-mi iau fetita si sa plec unde oi vedea cu ochii, fara sa stiu ce imi rezerva ziua de maine.Daca eram singura, poate nu stiu. Am aproape 30 de ani si din pacate nu mai cred in vise sau in povesti cu printi; nu mai cred ca va aparea" the one" care sa ma iubeasca si respecte si care sa-mi accepte copilul ca si cum ar fi al lui.
    A spus ca-i pare rau, ca regreta si eu am ales sa-l cred . Stiu ca ma iubeste si de fetita nu mai zic,nu mi-a vorbit urat niciodata ,am fost o familie fericita si la noi in casa a fost mereu liniste......Sper ca a fost doar o greseala si ca am luat decizia cea mai buna......
  •  
    • 1314 mesaje
    31 Dec 2008, 13:48
    0 0
    E greu sa crezi ca urmatorul va fi altfel.....poate la inceput dar pana cand?!!


    Depinde de fiecare om cum intelege suferinta....si mai ales cum o poate duce.....

    Pot suferi la fel de bine ca m-a privit urat fara motiv...si pot sa cred ca nu-i mare lucru ca m-a injurat si lovit....

    Sa amintim,obisnuinta vietii in doi...nevoile materiale atunci cand sunt copii...nevoia acestora de ambii parinti.......sufletul sensibil al parintelui agresat ( (fizic sau verbal )...

    Si parca totusi....
  •  
    • 232 mesaje
    31 Dec 2008, 14:50
    0 0
    Conti, frumoase cuvinte...si, mai ales, adevarate. Din nefericire, unele femei indura mult prea multe pana sa-si spuna ca e "prea mult" si ca e timpul sa ALEAGA o viata mai buna. Si asa e, desprinderea de suferinta e grea, o noua viata inseamna o libertate cu care multe femei nu stiu ce sa faca, un timp dedicat lor si acceptarii singuratatii. Nu e scris nicaieri ca exista cineva pentru fiecare. Dar n-a murit nimeni nici din dragoste, nici de singuratate. Orice ar fi, viata inseamna miscare, inseamna schimbare, evolutie, inseamna dragoste...si fiecare femeie poate avea toate astea fara sa-si piarda respectul de sine , fara sa fie nevoie de suferinta.
  •  
    • 2386 mesaje
    31 Dec 2008, 15:46
    0 0
    Asa e, n-a murit nimeni de singuratate. Nu stiu daca e bine sau nu sa suportam totul din partea unui barbat.
    Dar cum te simti cand la servici esti printre putinele nemaritate, esti trecuta de 30 de ani si un sef imbecit care iti face zile fripte? Apoi sa afli ca asa face cu cele nemaritate?
    Cum e cand idiotilor insurati le curg balele dupa tine (unul poate e sotul cuiva din familie)? Nici nu poti cere un serviciu unui barbat insurat ca gata iti si face invitatii? Cum e cand la o varsta nu mai gasesti un barbat ca lumea decat daca esti amanta?
    E greu cand nu nimeresti un barbat bun, dar si singura fara nici o protectie, tinta tuturor magarilor, e greu. Barbatii nu se uita la ei, ca sunt nasoli, batrani, fara bani, studii sau servici: daca esti singura isi inchipuie ca esti diperata dupa o bucata de ... si ca poti accepta orice.
    Da, sunt femei frumoase, cu succes in cariera, realizate si cand se intorc acasa, umplu perna de lacrimi.
    Pana la urma e tare greu singura.
  •  
    • 2386 mesaje
    31 Dec 2008, 15:49
    0 0
    Si-n definitiv ce alegere ai: sa suporti un barbat haios sau singuratatea? Nici o varianta nu e buna.
    Cate femei fete batrane n-am vazut care-au dat in patima bisericii, au devenit alcoolice sau au o stana de pisici?
    Uitati-va un pic la femeile singure de peste 60 de ani: tabloul e deprimant. Si nu numai in Romania, conditia femeii e la fel peste tot.
  •  
    • 27207 mesaje
    31 Dec 2008, 15:51
    0 0
    Io cred ca nici barbatilor nu le este usor, doar ca ei nu se plang atata.
  •  
    • 21507 mesaje
    31 Dec 2008, 15:52
    0 0
    corect
  •  
    • 8253 mesaje
    31 Dec 2008, 16:54
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 21507 mesaje
    31 Dec 2008, 16:55
    0 0
    si mai corect
  •  
    • 2386 mesaje
    5 Ian 2009, 17:17
    0 0
    Da, exista o minoritate de baieti buni, timizi, singuri. Si care sufera. Dar din pacate, multi sunt sub papuc mamei si ajung flacai batrani.
  •  
    • 27207 mesaje
    5 Ian 2009, 17:21
    0 0
    Parca n-ar fi si fete destule sub papucul mamei. Dar barbatii tac si inghit, nu prea se vaicaresc.
  •  
    • 2520 mesaje
    5 Ian 2009, 18:11
    0 0
    Barbatii nu stau si inghit, ptr ei asta nici macar nu este le lista de varinate.
    Barbatii care totusi ies din tipar si ramin intr-o relatie in care nu se simt bine, o fac din considerente religioase in special, dar nu se sacrifica! incep sa-si caute hobby-uri si activitati in afara casei, poate o amanta, doua , devin indiferenti si nu se implica in nimic din ceea ce inseamna familie.
    Dar nu mi se pare relevant ce si cu cum fac barbatii cind vb de femei si pb lor. Ne-am obisnuit mult prea mult sa cautam sursa a tot ceea ce este negativ, dincolo de persoana noastra.
  •  
    • 27207 mesaje
    5 Ian 2009, 19:40
    0 0
    De unde amante, ca le ia soacra gatul.