oare merit ceva mai bun?
-
0 0Sunt cu prietenul meu de 1 an si 8 luni.Am trecut prin multe impreuna.A fost primul baiat cu care am facut dragoste,primul pe care l am iubit cu adevarat.De 8 luni,el lucreaza,si nu mai avem aproape deloc timp de noi.Suntem studenti,stam la camin,separat(in camine diferite).I-am spus ca nu mai pot continua asa,ca am nevoie de el.Mi-a spus sa ma gandesc bine,si daca o sa decid ca vreau sa-l parasesc,o sa accepte.Ce credeti ca ar trebui sa fac?
-
Din moment ce iti pui acea intrebare, inseamna ca este ceva care te deranjeaza... la relatia cu el. Vezi tu, oamenii se simt deranjati nu atat de persoanele din jur cat de relatiile care se nasc, evolueaza sau, de ce sa nu recunoastem, mor. Asa ca, intreaba-te ce anume vrei mai mult dintr-o relatie.
-
Exact cum a spus diablero, important este ce vrei tu intr-o relatie.
Si eu imi doream inainte sa petrecem cat mai mult timp imreuna si cum se ivea ocazia, renuntam la tot,( inclusiv examene la facultate ) pentru a ne vede 1-2 ore. Asa am pierdut foarte multe trenuri ( profesional vorbind) iar el tot langa mine a ramas.
Acum vine intrebarea: as fi putut sa iau trenul si sa raman si cu el? Eu cred ca da, cunoscandu-l mai bine ( abia acum). Parea mea este ca nu cantitatea de timp conteaza intr-o relatie ci calitatea. Dar depinde de persoanele implicate in relatie. La mine asa este, poate la tine este altfel.
Tu trebuie sa stii ce-i mai bine. Daca va iubiti timpul nu va fi un impediment, daca ceva a murit, e mai bine sa pleci. Dar numai tu poti stii asta mai bine. Mediteaza asupra problemei, gandeste la rece si solutia vine de la sine, din interiorul tau.
Succes sa alegi calea buna pentru tine. -
Mie mi se pare ca esti prea egoista. Nu vreau sa te critic dar incearca sa privesti problema din alt punct de vedere.
Eu ii admir mult pe cei care incearca sa-si construiasca o cariera inca dinainte de a termina facultatea. Sti cum e, dupa facultate multi viteji se arata. Toti vor posturi bune, salarii mari, demne de pregatirea lor, dar la capitolul CV ..pauza. Nu se va uita nimeni la tine daca nu ai trecut ceva, cat de putin la capitolul experienta profesionala. Pana si voluntariatul este apreciat in multe cazuri...
Asa ca de ce nu stai tu sa judeci la rece atitudinea lui? incearca sa ii fi alaturi, sa il motivezi cu ceva, sa il intelegi! Gandeste-te ca daca ar sta cu tine non stop nici nu ii va tine de foame nici nu il va ajuta cu ceva in viitor, profesional vorbind. Si nici pe tine, daca aveti ganduri serioase.
Atitudinea ta acaparatoare nu duce la nimic constructiv, dimpotriva. Daca te plictisesti incearca sa gasesti si tu o activitate care sa iti placa, un hobby, un servici, ceva care sa iti umple timpul...
Oricum, si el are o parte din vina, nu ar fi trebuit sa te puna sa alegi, ca si cum ti-ar fi dat un ultimatum. Lucrurile astea se rezolva discutand, intelegand nevoile celuilalt si gasind solutii pt rezolvarea lor. Nu asa..daca nu-ti convine pa!
Mai gandeste-te...in iubire nu este loc de egoism, iar tu zici ca il iubesti nu? Sa zicem ca renunta la servici in favoarea ta, dar mai tarziu vei fi pregatita pt reprosuri?? nu cred.. -

Mai fetelor, cred ca noi am cam uitat cum era sa fii doar eleva, sau doar studenta si nu-ti mai ajungea timpul ca sa fii doar cu el.
Chestia asta cred ca tine de specificul varstei. Cred ca daca acum as sta doar cu sotul meu, fara pauze, fara sa lucram amandoi din greu, nu am mai pretui momentele de intimitate.
Dar la fel de bine imi amintesc ce despotica eram acum cativa ani cand nu mi se acorda non-stop atentia pe care o consideram eu ca o merit.