Riscurile unui loc de munca....

  •  
    • 22 mesaje
    26 Mai 2004, 14:46
    0 0
    Buna, o sa va zic si eu povestea mea cu toate ca majoritatea celor ce vor citi aceste randuri ma vor blama…
    Sunt angajata de un an si jumatate la o companie mare. De la inceput un coleg, cu vreo 10 ani mai mare ca mine, mi-a facut o curte. Pana aici, toate bune…problema este ca eu urma sa ma marit cu un tip cu care eram impreuna de vreo 5 ani. Initial nu i-am dat atentie, tipul era divortat, avea un copil, iar eu ma distram pe seama lui simtindu-ma chiar bine la gandul ca cineva inca imi mai da atentie. Nu era nici prea frumos, nici prea urat, nici prea destept, nici prea tanar… nu avea deci nici o calitate care sa-l scoata din comun. Treptat insa, mi-am dat seama ca abia asteptam sa apara din delegatii, ca pe zi ce trecea deveneam geloasa daca vorbea cu altcineva si nu cu mine si ca incepeam sa ma gandesc din ce in ce mai des la el. Stia ca am o relatie destul de serioasa cu alcineva, dar totusi a continuat sa se poarte cu mine altfel decat cu o simpla colega de serviciu – ma pupa cand venea (pe obraz), ma mangaia, imi dadea mesaje in care spunea ca-i e dor de mine, ma suna, m-a invitat si de cateva ori in oras, invitatii pe care le-am refuzat la inceput desi eram f. tentata sa le dau curs.
    Pana la urma mi-am zis ca nu se intampla nimic daca ies intr-o seara cu el. Mi-am zis ca o sa fie prima si ultima data, ca pana la urma sigur nu o sa-mi placa de el si ca totul o sa se termine Si am iesit. Dar mi-a placut. Nu pot sa va spun ce mi-a placut. Poate ca faptul ca m-a sarutat altfel decat ma sarutasera pana atunci baietii de varsta mea, poate ca simplul fapt ca era primavara, nu stiu ….
    Pe zi ce trecea relatia noastra era alimentata din ce in ce mai mult. La serviciu era destul de dificil ca trebuia sa parem indiferenti si sa nu lasam sa se intrevada nimic. Eram chinuita de gandul ca incepeam incetul cu incetul sa-l insel pe cel cu care ma hotarasem sa ma casatoresc si simteam cum incep sa-l iubesc pe el.
    Cam cu doua saptamani inainte de nunta, intr-o vineri seara, m-a sunat sa ma duc la el. M-am dus. Nu s-a intamplat nimic intre noi…bineinteles ca daca as fi vrut sa se intample ceva s-ar fi intamplat. Ne-am sarutat si ne-am simtit ca-n filme. M-a rugat sa raman peste noapte ca nu o sa se intample nimic. N-am ramas, pentru ca noaptea aveam tren ca sa plec in provincie la viitorii socrii…
    Am plecat, iar asta a fost ultima noastra intalnire…”intima”.
    Poate ca multi o sa ma intrebe de ce nu am anulat nunta. Nu e asa de usor…practic nu aveam nici un motiv…si in plus nu am avut curajul sa admit ca ma indragostisem de un tip cu 10 ani mai in varsta decat mine, divortat si cu copil.
    In zilele dinnaintea nuntii m-a asaltat cu telefoane. Aveam imima franta. I-am propus sa ne intalnim chiar in ajunul nuntii. Din nu stiu ce motive nu ne-am intalnit.
    In ziua nuntii m-am gandit la el.
    La o saptamana, dupa am stabilit sa ne intalnim din nou. Iarasi, din motivele lui, nu ne-am intalnit. Atunci mi-am zis ca poate incearca sa ma evite si ca este cazul sa nu mai insist cu intalnirile.
    Cand am revenit la serviciu, comportamentul lui vis-a-vis de mine era la fel ca inainte, contrazicea teoria mea ca el n-ar mai vrea sa se implice. De data asta am hotarat eu sa termin orice pretext de a fi aproape de el si sa nu-l mai las sa se apropie, practic sa pun capat la tot ceea ce a fost …astfel, am devenit distanta cu toate ca-mi venea sa sar pe el si sa-l inabus cu pupaturi.
    Acum, a trecut aproape un an de atunci. Nu mai este nimic intre noi. Cu toate astea eu sufar in continuare si-mi doresc sa fiu cu el. Inca il astept sa vina din delegatii. Vorbim foarte putin. Nu vorbim despre noi. Nici nu pot sa-l intreb ce crede pentru ca mi-e teama ca el n-a simtit ce-a simtit eu… Printre randuri imi reproseaza ca nu am terminat ceea ce incepusem si ca nu l-am inteles. Nu am cum sa inteleg nerostitul.
    Asta a fost…a fost ca o carte frumoasa careia cineva ii smulge paginile…
    Cu sotul meu, ma inteleg bine…l-am mai intrebat ce-ar zice daca-ar descoperi ca am amant. Rade, nu ma crede in stare…
    Voi, ce parere aveti ?
    Va pup !
    Mylenne 78
  •  
    gia
    • 581 mesaje
    26 Mai 2004, 15:01
    0 0
    Mama ce frumos si romantic suna.... Imi vine sa mor nu alta. Povestea ta e in stilul meu... Adica si eu as fi procedat ca tine din pacate.... Nu stiu ce sa-ti zic. Poate ca ai procedat bine dintr-o anumita perspectiva...insa si tu te simti naspa acum si te intreb : a meritat sa te casatoresti cu cineva la care doar tii? Cum rezisti totusi? Tu iti iubesti sotul? Ai accepta o relatie cu acest coleg?
    Sincer sunt multe necunoscute in problema ta si te compatimesc. Viata trebuie traita. Poate ai ratat trenul cel bun. Sau poate nu. Numai tu poti sti daca ai luat hotararea cea buna. Inima ta, de fapt.
  •  
    • 2198 mesaje
    26 Mai 2004, 15:17
    0 0
    Sunt convinsa ca nu ai postat ca sa fii blamata.Al nevoie de un sfat , ai nevoie de noi sa-ti spunem sa-ti uermezi inima...POate daca scriai inainte de nunta asta ar fi fost raspunsul, dar acum este prea tarziu .Ai facut o alegere si va trebui sa traiesti cu ea .Colegul de munca pare sa fie un om deosebit , mai laes ca dupa ce te-ai maritat a incetat sa te mai caute .
    Nu stiuce sa -i zic , numai tu poti sa-ti dai seama daca ai facut alegerea buna sau nu .Problema este ca ai facut-o , iar acum va trebui sa faci tot ce ete posibil ca relatia cu sotul tau sa mearga- daca te simti in stare ..
  •  
    • 711 mesaje
    26 Mai 2004, 15:21
    0 0
    Da, nu te juca cu aceasta casnicie. Ai putea sa mai faci un om nefericit.
  •  
    • 711 mesaje
    26 Mai 2004, 15:28
    0 0
    Eu cred ca tu iti iubesti sotul de fapt (mi-e greu sa cred ca ai facut chiar un gest iresponsabil maritandu-te; si doar nu te-a obligat cineva). Colegul de serviciu este un vis ascuns cu care iti place sa te "delectezi" si sa te rasfeti
  •  
    • 26 mesaje
    26 Mai 2004, 15:28
    0 0
    O colega de-a mea a patit la fel ca tine.Doar ca nu era casatorita. Iar el nu era chiar cu 10 ani mai mare.Dar, oricum, si-a lasat prietenul pe care-l avea de 9 ani, pentru colegul nostru.
    La fel astepta venirea din delegatii, iar povestea lor se desfasura la mine in birou.
    Dupa ce si-a lasat colega prietenul, colegul a devenit gelos, posesiv, nu mai avea voie nici la banca sa mearga, in interes de serviciu.
    In acelasi timp fostul prieten nu s-a lasat si a inceput sa incerce sa o recastige (timp de un an si ceva).
    Cunoascand-o de atatia ani a stiut unde sa bata: o cerere in casatorie (cu toate ca el nu era pregatit-sunt amica si cu el si mi-a spus).Colega mea a fost foarte bulversata dupa cerere si a inceput sa se intrebe ce sa faca (avea 30 de ani).Deja trebuia sa aleaga.
    A vorbit cu colegul nostru despre cererea in casatorie, despre cat iubeste copii, despre o familie.
    Stii care a fost raspunsul lui: pai, eu nu m-am gandit ca tu nu vrei ceva asa serios dupa o perioada asa de scurta.DUPA UN AN JUMATATE.
    De atunci a inceput sa scartaie relatia lor.
    Acum cand vorbim colega mea tocmai are 3 zile de cand a devenit mamica si cateva luni bune de cand e sotie.
    Sotia fostului, nu a colegului.
    Eu nu stiam in situatia asta ce sfat sa-ti dau.De aia ti-am povestit intamplarea.Oricum, doar tu stii ce vrei de fapt de la viata, de la barbati si de la o relatie.
    Sper sa fii fericita, ca la asta se rezuma totul.
  •  
    • 1131 mesaje
    27 Mai 2004, 10:42
    0 0
    Eu as zice sa incerci sa gandesti la rece tot ceea ce ti s-a intamplat si sa analizezi:
    -colegul tau nu a mai fost se pare prea insistent dupa ce s-a intamplat ceea ce se-a dorit (tu spuneai ca parca incerca sa te ocoleasca, cand ati stabilit intalniri inaintea nuntii)
    -el stia de asemenea ca tu urmeaza sa te casatoresti, cu toate acestea, daca simtea ceva profund pentru tine nu ar fi lipsit de la ultimele intalniri poate chiar pentru a te convinge sa ramai cu el si sa anulezi nunta; nu a facut-o insa
    nu spun insa ca nu o fi simtit ceva pentru tine; probabil ai fost pentru el o poveste romantica "dulce", dar din comportamentul lui trag concluzia ca nu avea intentii chiar atat de serioase incat sa iti para rau ca te-ai casatorit , mai ales ca, ma gandesc ca probabil ai simtit totusi dragoste candva, cel putin, pentru actualul tau sot. Eu cred ca ar fi bine sa incerci sa iti amintesit de perioadele bune din relatia ta cu sotul tau (de dinainte de casatorie), de motivele pentru care il iubeai si ti-ai doprit sa va casatoriti. Poate astfel vei reusi sa te autoconvingi ca numai el te merita si nu altul. Ar fi pacat sa pui capat casatoriei ca dupa aceea sa constati ca cel pentru care ai facut-o nu o meritase de fapt.

    Bineanteles, acestea sunt parerile mele, dar sper ca am reusit macar sa iti dau un sfat bun.
  •  
    • 22 mesaje
    27 Mai 2004, 12:07
    0 0
    Va multumesc mult ca sunteti alaturi de mine...sunteti niste scumpe!
    Si cu sotul meu este o situatie aparte: nu as accepta pentru nimic in lume sa i se intample ceva rau si mai ales sa sufere din cauza mea!
    Aveam 19 ani cand ne-am intalnit si de atunci am ramas impreuna fara sa ne despartim nici macar o zi. Ne-am mai si certat, dar niciodata nu ne-an separat. Acum, dupa 6 ani, dragoste nu stiu daca mai e, dar sigur este respect.
    Imi reprosez faptul ca nu am avut mai multe aventuri, inainte sa-l cunosc pe el (pentru ca este singurul barbat din viata mea... ). Poate ca de aia ma simt foarte atrasa de colegul de serviciu.
    Ai dreptate, Gabici, nu cred ca tine la mine, asa cum tin eu la el si nu cred ca ma vede in lumina in care-l vad eu...
    Oricum nu mai putea sa ma faca sa nu fac nunta...Punctul culminant al relatiei mele cu el se petrecea in preajma nuntii. Totusi, ceea ce a lipsit relatiei mele cu el a fost comunicarea - daca am fi vorbit despre ceea ce se petrece si despre ce simtim...De exemplu, cu sotul meu vorbesc tot timpul si orice. Nu ma supar daca-mi spune ca a intalnit nu stiu ce tipa care arata super bine.
    Si cu colegul eram dispusa sa fiu sincera, sa-i zic ca incetul cu incetul sunt vrajita de el chiar, iar daca m-ar fi intrebat daca nu prefer sa raman cu el in loc sa ma marit i-as fi dezvaluit toate temerile mele. Un alt impediment era ca tatal meu avea oarece relatii de afaceri cu el si cu apropiati de-ai lui. Depindea de tata si cred ca i-a fost "frica" sa mai avansam ...
  •  
    • 22 mesaje
    27 Mai 2004, 12:14
    0 0
    PS : Gabici : el nu a obtinut ce-a vrut. Nu cred ca un barbat singur de 36 de ani vrea doar sa se pupe cu o tipa...
  •  
    • 1131 mesaje
    27 Mai 2004, 13:05
    0 0
    Nu stiu de ce nu ati ajuns in cadrul relatiei fugare pana la faza cu patul, oricum, e traba voastra, dara daca e cum spui tu ca nu a obtinut ceea ce vrut cum iti explici ca a dat inapoi la un moment dat, si, culmea, exact cand putea sa faca ceva pentru a te pastra doar pentru el (daca anulai nunta).
    Atunci sa spun ca probabil acum "a revenit" pentru a obtine ceea ce nu a primit la inceput si apoi, probabil, sa se retraga din nou? Nu vreau sa te supar, dar daca simte ceva pentru tine si isi dorea (doreste) ceva cu tine, nu acum e momentul cand sa actioneze. Acel moment l-a pierdut. Pentru ca, evident, daca acum te accepta asa (casatorita) si isi doreste o relatie cu tine, inseamna ca nu te merita. Adica libera (necasatorita) nu era bine? Inseamna ca e las.
    Sper sa nu te superi, dar, cred eu, un om cu planuri serioase nu se comporta ca el. Si degeab imi spui ca are 36 de ani; sunt barbati care nu se "coc" la minte niciodata.
  •  
    • 22 mesaje
    27 Mai 2004, 15:33
    0 0
    Draga Gabici,
    nu ma supar si iti dau dreptate...nu il cunosc, ti-am zis, din cauza lipsei de comunicare. Nu stiu ce a fost si ce este in capul lui, ce crede el...Am incercat de multe ori cu apropouri fine sa redeschid subiectul. Raspunde la prima intrebare, apoi se ridica si pleaca din birou.
    Eu daca as fi fost barbat si as fi vrut doar sa ma culc cu o tipa, as fi ametit-o cu vorbe (astea nu costa nimic). Vulnerabila cum eram,cred ca m-ar fi "prostit". Dar nu a fost asa. Singura lui declaratie era ca-i e dor de mine...si complimente de genul "ai cea mai fina piele din lume", "ai buze moi", etc.
    La un moment dat, mi-a zis ca s-ar fi insurat cu mine, daca ar fi avut timp.
    Probabil ca ai dreptate, a fost un las. Daca m-ar fi vrut intr-adevar doar pentru el, ar fi luptat pentru mine. Daca ar fi vrut, in schimb, sa facem dragoste, sa vada cum e, trebuia sa-mi zica. Poate mi s-ar fi iertat o escapada inainte de nunta (singura!).
  •  
    • 38 mesaje
    27 Mai 2004, 15:37
    0 0
    parerea mea e ca vei idealiza aceasta posibila relatie tocmai datorita faptului ca nu s-a intimplat nimic in noaptea aia, ca a fost cumva o dovada de respect. Chiar daca s-ar fi intimplat ceva, nu cred c-ai fi anulat nunta!!! Zic si eu.
    Pe de alta parte cred ca ai vrut ca el, colegul sa lupte putin pentru tine ori el nu a facut nimic in sensul asta. N-a vrut sa-si asume riscuri. Tipic masculin.
    Am trait si eu experiente asemanatoare...
  •  
    gia
    • 581 mesaje
    27 Mai 2004, 16:26
    0 0
    Scumpa poate ca nu a fost doar las. Cunosc si eu un tip de 35 de ani care habar n-are ce vrea de la viata. E mereu pe drumuri. Trebuia sa se insoare si a renuntat...cica nu era pregatit . FRATILOR , daca nici la 30 si ceva de ani nu ai timp si nu esti pregatit , atunci cand mai????? La 60 de ani?

    Pe bune acum. Nu pot spune ca nu ar tine la tine. Poate tine dar nu vrea sa se implice sau ... nu vrea sa-si COMPLICE existenta .

    Mie imi pare rau ca tu suferi si ca-ti faci atatea ganduri. Imi dau seama cum e. Eu in situatia ta am fost si sa stii ca l-am ales pe al doilea. Bineee.... noi nu trebuia sa ne casatorim dar am ales sa fiu cu cineva care sa-mi trezeasca ceva mai mult decat respect si prietenie. Eram si mai mica atunci dar cred ca acum tot asa as face.

    te pup si ai grija de tine. Nu cred ca ar trebui sa te mai gandesti la el. Ai ales si bun ales este. Dar stii tu... s-a inventat si divortul.Asta in cazul in care merita si va fi cazul.
  •  
    • 54 mesaje
    27 Mai 2004, 17:00
    0 0
    Draga mea,
    La fel ca si tine si eu l-am cunoscut pe sotul meu tot la 19 ani ,el tot la fel mai mare decat mine cu 8 ani, tot primul barbat din viata mea a fost, acelasdi respect...dar in toata treaba asta unde esti tu? pentru ca vine un moment in care ai sa vrei sa parasesti cuibul...e normal, poate ca nu ai sa o faci, dar ai sa ramai cu senzatia aia , of cruda remuscare.
  •  
    • 60 mesaje
    27 Mai 2004, 19:18
    0 0
    Din cate vad eu ai un om deosebit langa tine si foarte rar gasesti asa ceva.Invata sa apreciezi respectul reciproc si modul in care puteti vorbi despre orice.Eu cred ca nu este numai atat intre voi.Va iubiti,dar dupa acesti 6 ani a intervenit monotonia care pentru varsta ta (la care ai mai vrea ceva scantei,ai vrea sa se mai intample ceva aparte) nu este tocmai binevenita.
    Incearca sa nu te gandesti la colegul de servici,sunt sigura ca la fel ai simtit si pentru sotul tau la un moment dat,iar acum cand vezi ceva nou,ceva palpitant te atrage.Poti sa te simti la fel si cu sotul tau daca lasi gandurile acestea.
    Incearca ceva: Fa-i o surpriza sotului.Pregateste un weekend romantic (si nu numai...) undeva in afara orasului la o cabana undeva.Ocupate de toate detaliile (rezervari,bagaje,drum...etc) si eventual nici nu ii spune unde mergeti.Faceti tot ce va trece prin cap...incercati ceva nou in materie de...sex...si sa imi spui dupa aceea daca nu te-ai simtit ca la inceput.Sa imi spui apoi daca nu simti din nou fiorul ala care se schimbase intre timp in ceva mai profund.
    Astept feedback Sau macar sa imi spui ce ai hotarat in legatura cu propunerea mea
    Pupici
  •  
    • 60 mesaje
    27 Mai 2004, 19:20
    0 0
    P.S. Nu conteaza ce vroia el si ce ai insemnat tu pentru el,conteaza ce simti tu pentru sotul tau si conteaza sa iti fie tie bine.
  •  
    • 22 mesaje
    27 Mai 2004, 20:16
    0 0
    va multumesc dragele mele Eve - Gia, Cristyn, Shelia si Gabici - ca ma ajutati cu sfaturi...din anumite puncte de vedere toate aveti dreptate.
    Si eu gandeam inainte jumatate din zi ca ar fi bine sa-mi traiesc viata si sa incerc o experienta noua cu cel de la serviciu iar cealalta jumatate de zi ca nu, ca e mai bine sa-mi respect viitorul sot, sa am o relatie curata si fara remuscari.
    Acum sunt in ipostaza 2. Imi vine sa ma duc la el si sa-i zic "domnule, m-am indragostit de tine, zi-i ceva!".
    Intr-o zi a fost ziua baiatului lui Big Boss si a venit si el cu fetita lui de 6 ani care este o frumusete. La un moment dat, am surprins-o cum ma privea. M-a trecut un fior, se uita la mine cu privirea lui... Pe urma a venit la mine si m-a pus s-o iau in brate sa mergem sa ne jucam la calculator . Mi-a placut si am savurat momentul. Mai sunt si alte "dame" tinere pe acolo.
    Acum cateva saptamani, dupa o lunga absenta m-a sunat la serviciu. Am adus vorba de cateva probleme profesionale si mi-a retezat-o, mi-a zis ca nu pentru asta a dat telefon, ci pur si simplu ca-i e dor de mine. Mi s-au taiat picioarele...In schimb, daca eu ii dau telefon, sub un pretext oarecare, doar ca sa-i aud vocea, imi zice ca nu poate sa vorbeasca, ca este ocupat si ca o sa ma sune el. Si nu ma mai suna...
    Intentionez sa-mi schimb serviciul (relatia cu el cantareste mult in aceasta decizie). Banuiesc ca daca nu o sa-l mai vad si n-o sa mai aud pomenindu-i-se numele o sa-l uit. Doar daca nu va continua sa ma caute.
    Si inchipuiti-va, daca ajungem sa facem dragoste si o sa ne placa?! Va dati seama ca devin AMANTA?! Ce urat suna!!! Cand el se va duce la tata, ce o sa gandeasa el cand o sa-l priveasca in ochi "Ba, degeaba faci tu nazuri, tu stii ca eu ma culc cu fi-ta?!".
  •  
    • 22 mesaje
    27 Mai 2004, 20:24
    0 0
    Da Lexia, si eu cred ca e timpul sa ma includ si pe mine in scenariu, sa nu fiu doar regizor.
    Ai avut si tu vreo experienta asemanatoare?
    Ma gandesc ca o sa ajungem femei in toata firea, cu copii, cu treburi cotidiene, cu serviciu si nu trebuie sa ratam momentul.
  •  
    • 1131 mesaje
    28 Mai 2004, 10:42
    0 0
    Nu stiu cum sa te mai conving, draga Mylenne despre faptul ca nu el este omul tau. Un om care iti arunca niste vorbe de genul "se-ar fi dorit sa se csatoreasca cu tine, dar nu avea timp" e clar ca nu e serios. Mai apare aici si faza cu telefoanele, din care reiese ca el vrea sa conduca totul, daca tu il suni pentru a-ti alina dorul, nu are timp, doar tu sa ai timp pentru el cand ii lipsesti.
    El nu este un om pentru o relatie de durata. Da, daca erai libera, putea fi vorba de o aventura cu el, poate merita, cine stie, dar pe termen lung eu nu m-as baza pe el.
  •  
    • 38 mesaje
    28 Mai 2004, 11:31
    0 0
    Mylenne, eu zic sa uiti de copii pina nu te vei decide intr-un sens sau altul...Am avut experiente similare si am iesit cam sifonata...Si toate se intimpla la serviciu... probabil ca aici avem timp sa ne cunoastem mai bine...Cred ca e ceva pasager cu colegul...important e sa se poarte frumos cu tine cel de acasa si sa te surprinda mereu in mod placut...
    Daca te roade curioazitatea "oare cum e colegul in pat?" si nu mai rezisti, sa nu-ti faci iluzii ca o vei comite o singura data si gata!!!No way! S-ar putea sa-ti fie bine si sa devii dependenta sau s-ar putea sa nu-ti fie bine si sa-i mai acorzi o sansa(ca asa sintem noi miloase). N-o sa vrei sa-l faci sa se simta haios si-i vei mai acorda o sansa, dupa care va fi mai bine, garantat!!! Si in cazul asta dependenta e ca si instalata, mai ales ca ai zis ca-l si iubesti!
    Asa ca... eu zic sa te mai gindesti! Multa bafta!