oare e chiar asa????

  •  
    yah
    • 63 mesaje
    5 Dec 2008, 22:47
    0 0
    buna fetelor sau cum sa va zic......nu e chiar buna dar incerc sa zic ca e......am un baietel de 5 ani o fetita de 4 ani si una de 2 ani.cei mari nu sunt cu mine sunt cu tatal lor.....m-am despartit de el cind fetita cea de 4 ani avea doar 5 luni acum eu sunt departe de ei prin decizie de divort copii i-au fost incrdintati lui dar au grija bunicii ii vad cam de doua ori pe ani ......sun sa vorbesc cu eii fff des sa nu ma uite insa azi am sunat si am ramas cu ce-a mai mare durere pe care o poate avea o mama in suflet.....fetita mea mi-a zis ca nu ma mai iubeste ca nu merg sa o vad si sa nu o mai sun,baiatul nu a vrut sa vorbeasca cu mine.de azi de pe la ora zece pling si incerc sa inteleg de ce?oare e chiar asa?oare ii voi mai putea recistiga dragostea?va intreb pe voi ce parere aveti poate ma sfatuiti sa fac ceva.....va multumesc anticipat
  •  
    • 296 mesaje
    5 Dec 2008, 22:49
    0 0
    Ii vezi foarte rar.Asta e unul din principalele motive.
  •  
    yah
    • 63 mesaje
    5 Dec 2008, 22:52
    0 0
    datorita faptului ca sunt departe de tara.daca asi fi mai aproape asi sta cu ei i-asi lua cu mine
  •  
    ruu
    • 40 mesaje
    5 Dec 2008, 22:57
    0 0
    Te duci rar sa-i vezi ,asta e in defavoarea ta si cei cu care stau nu le spun copiilor adevarul ci contrariul,i-au intors impotriva ta.Imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa GHINIONUL TAU E CA ESTI AFARA DIN TARA .MULTA BAFTA
  •  
    • 27 mesaje
    5 Dec 2008, 22:57
    0 0
    draga yai,imi pare rau pt.tine cred ca e foarte greu.incearca sa ii intelegi pe copii sunt inca mici si nu inteleg ce se intampla in lumea asta.cu timpul o sa inteleaga.incearca sa faci sa nu te uite.tu vei ramane intodeauna mama lor.fi tare sunt alaturi de tine
  •  
    yah
    • 63 mesaje
    5 Dec 2008, 23:02
    0 0
    sunt mai exact in franta nu-i pot vedea atit de des cit imi doresc.totusi m-am gidit sa iau o decizie sa nu-i pierd sa plec deaici sa caut un loc de munca in tara sa le fiu mai aproape dar in tara sunt singura pe lume am doar citiva amici care poate m-ar ajuta dar nu ma pot baza doar pe asta...si alta e fetita cea mica si viitorul meu sot...cum fac si cu eii?sunt dezorientata
  •  
    • 1067 mesaje
    5 Dec 2008, 23:02
    0 0
    Cu siguranta ei sunt suparati ca te vad si te aud atat de rar. E normal sa fie suparati si copiii nu ascund cand sunt suparati.
    Poate au fost un pic ajutati sa fie suparati, se intampla uneori.
    Dar ce stiu foarte sigur e ca ei te iubesc. Nimeni si nimic nu poate stinge dragostea unui copil pentru mama lui. Dar sunt frustrati, sunt suparati si trebuie sa se descarce pe cineva. Cum poti crede ca ei te urasc? Sub nici o forma nu poti crede asta.
    Eu nu inteleg de ce ei sunt cu tatal lor, stiu ca practica judecatoreasca la noi in tara merge pe ideea incredintarii copilului mamei.....dar nu conteaza asta.
    Suna-i, spune-le ca-i iubesti, ca ti-e dor de ei, incearca sa mergi cat mai des la ei
  •  
    • 111 mesaje
    5 Dec 2008, 23:03
    0 0
    stii ...in viata nu poti sa le ai pe toate ...te inteleg ca esti departe fiind ca asa e mai bine ( nu stiu ptr.cine ? ) nu vreu sa fiu rea , sa te mai supar si eu sau sa te jignesc ,dar cum crezi ca lipsa unei MAME poate fi inlocuita cu niste telefoane ?pune te in situatia copiilor tai ... si ai sa le intelegi comportarea indiferent cat de mici sunt...trebuie sa gandesti bine si sa faci in asa fel ca sa petreci mai mult timp cu ei ( cel putin ) sa te simta aproape ...
  •  
    yah
    • 63 mesaje
    5 Dec 2008, 23:06
    0 0
    stiu ca lipsa unei mame nu poate fii inlocuita cu niste telefoane dar am vrut macar sa stie de mine macar asa daca nu sunt linga ei sa stie macar ca ma gindesc la ei mereu si ii iubesc mai mult ca orice.dar am esuat in partida asta
  •  
    yah
    • 63 mesaje
    5 Dec 2008, 23:09
    0 0
    asi pleca pe jos la ei sa le fiu alaturi dar inima mea e impartita un copil aici si doi acolo cum sa fac ?ce sa fac?simt ca ma sufoc
  •  
    • 1067 mesaje
    5 Dec 2008, 23:19
    0 0
    In primul rand trebuie sa scapi de gandurile negre care au pus stapanire pe mintea ta. Orice problema are o rezolvare, uneori chiar simpla. Dar de cele mai multe ori ne e greu sa vedem solutia pentru ca ne concentram in alte directii, emotiile si gandurile negative nu ne lasa sa vedem clar.
    Trebuie sa-ti regasesti autocontrolul, sa fii stapana pe tine si pe reactiile tale, sa analizezi zituatia cu mintea clara si sigur vei gasi raspunsul.
    Nu ezita sa ceri ajutorul si sfatul celor dragi care sunt acum langa tine
  •  
    yah
    • 63 mesaje
    5 Dec 2008, 23:21
    0 0
    incerc din rasputeri sa-mi revin sa gindesc pozitiv si sa vad ce cale sa aleg
  •  
    yah
    • 63 mesaje
    5 Dec 2008, 23:23
    0 0
    va multumesc tuturor pt sfaturile voastre si pt criticile unora toate sunt bine venite.va pup si va multumesc din suflet.Venirea lui Mos Nicolae ne da de veste ca au inceput cele mai frumoase sarbatori din an. Fie ca aceste sarbatori sa aduca fiecaruia dintre noi mai multa liniste, pace, iubire, fericire, sanatate si sa nu lasam nimic sa ne strice bucuria acestor zile.
  •  
    • 1067 mesaje
    5 Dec 2008, 23:32
    0 0
    Sper sa iti fie totul bine. Capul sus si mai da-ne de stire despre voi. Sarbatori fericite
  •  
    • 12819 mesaje
    6 Dec 2008, 00:24
    0 0
    1. get real!
    copiii sunt "ajutati" sa gandeasca asa. da telefon si vorberste cu fostii socrii, care ii cresc. spune-le ca nu e normal ca atunci cand suni sa ti se dea peste bot

    2. greseala ta este ca tu crezi ca mintea unui copil de 5 ani poate rationa ca a unui om mare. el nu poate intelege ca tatal lor nu mai poate trai cu mama lor. nici sa nu te astepti la minuni in urmatoarii 15 ani.

    3. daca te-ai intoarce in tara, ar fi reteta completa pentru nefericire.
    la varsta asta pe copii ii multumesti numai daca tu si cu exul iti vei relua viata si veti trai in deplina armonie.
    daca asta nu se poate intampla, poti tu locui si la usa vecina lor

    asuma-ti viata pe care o ai, si mergi mai departe. asteapta-te si la chestii mai dure in viitor. acum in preajma sarbatorilor de iarna nu-i chiar dragut in situatia ta
  •  
    • 186 mesaje
    6 Dec 2008, 00:35
    0 0
    yah, ia-ti copilasul mic si mergi sa-ti vezi ceilalti copii.
    nu vreau sa sune a repros, dar ce trebuie sa faci ca sa ti se ia un copil de 5 luni si un altul de un an si ceva? mi se pare incredibil...
  •  
    • 640 mesaje
    6 Dec 2008, 03:19
    0 0
    yah, in primul rand 'nu te iubesc' -ul unui copil de 4 ani e egal cu zero. Ti-a si spus motivul pt care 'nu te iubeste' nu? Nu mergi s-o vezi. Oricum placa asta se poate schimba la minut 'ba da, ba nu, ba da' nu uita de varsta ei.

    Apoi trebuie sa te impaci cu ideea ca esti mama lor dpdv biologic insa nu esti acolo cand rad sau plang sau sint bolnavi samd Nu faci parte din viata lor de zi cu zi si deci sentimentele dintre voi nu au cum sa fie la intensitatea pe care o doresti. Se prea poate ca bunicii sa nu te simpatizeze si sa puna jar pe foc insa tu nu esti acolo sa dovedesti contrariul.

    in nici un caz nu vreau sa par neintelegatoare, iti scriu punctul meu de vedere despre o situatie pe care o cunosc prea putin, insa iti scriu dpdv al unei mame

    fetita mea avea 1 an si 8 luni cand a murit bunica mea si dupa inmormantare am trimis-o cu mama la ei acasa, in alt oras, sa mai rezolv niste probleme. Nu ne-am vazut vreo 3-4 zile si am ajuns la ai mei seara cand ea dormea insa imi era asa de dor de ea ca trebuia musai s-o tin in brate putin. Si cum am luat-o delicat din patutz s-a trezit, a deschis ochii mari si ... a inceput sa planga! si a intins bratele spre mama mea. Eu ii spuneam 'mami eu sint' si ea plangea si mai tare. Pana la urma a adormit si m-am culcat si eu langa patutul ei destul de bosumflata Dimineata m-a trezit o manuta pe fata si un glascior scump 'maaaami' .

    Daca nu gasesti o solutie sa fii cu toti copiii in acelasi oras, sa petreceti timp impreuna, zile si nopti, atunci trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca vei fi cel mult o prietena si va trebui sa te multumesti cu statutul acesta oricat de dureros este.
    Ideal ar fi, in conditiile date, sa fii prietena cu care ei pot discuta despre orice si in care pot avea incredere neconditionat, insa acum sint prea micuti iar tu mai mult trebuie sa oferi si sa accepti, surazatoare, putinul pe care-l primesti.
  •  
    • 6386 mesaje
    6 Dec 2008, 03:24
    0 0
    Trista povestea ta...yah!
    Mici sau mari, copiii nu-si ìnteleg mama care sta departe si te vor condamna, ajutati poate si de cei maturi din preajma lor...
    De dragoste au nevoie ca de aer, apa...nu uita sa le-o arati de cate ori ori poti. Lupta sa fii cu ei, sa-i ai alaturi de noul sot si copilul cel mic.
    Cine te iubeste, te iubeste si cu trei-patru copii si unde mananca doi, mananca si trei!
    Dumnezeu sa te lumineze si ajute!
  •  
    • 1924 mesaje
    6 Dec 2008, 07:56
    0 0
    incearca sa produci prin niste apropieri cu ei - mai trimite-le niste nimicuri prin posta, care vor fi niste 'ceva-uri' palpabile. sigur ca asta nu inseamna ca incerci sa-i cumperi.

    un ceva care poate i-ar bucura este un PC cu webcam, prin care atunci cand vorbiti sa va si vedeti. fa asta macar o data, de doua ori pe saptamana si explica-le astfel incat sa inteleaga ca aceasta este deocamdata singura modalitate prin care poti fi aproape deei.

    nu am copii, dar stiu ca ei pe cat de repede se supara, la fel de usor pot fi impacati. nu te lasa!

    cu drag,
    chiu
  •  
    • 713 mesaje
    6 Dec 2008, 11:12
    0 0
    copiii sunt cel mai frumos dar pe care ti-l face Dumnezeu ca femeie!

    oare ei ce simt acum, de sarbatori? durerea lor cine-o alina!
    scz daca par rautacioasa, dar poate trebuia si trebuie sa lupti mai mult pt ei!