sunt chemata la Protectia Copilului
-
0 0sunt reclamata ca imi abuzez copiii, ca mi-i las la persoane straine, adica la matusa mea, ca ii bat... si ca nu il las pe el "tatal" copiilor sa ii viziteze. nici nu stiu ce sunt mai intai suparata,furioasa...mi-am ingrijit copiii(am doi gemeni, un baietel si o fetita) cum am putut mai bine.
-
au 8 ani. eu nu am parinti. am fost data in grija la matusa din partea mamei mele la varsta de 6 ani. de la 12 ani pana in prezent am avut o viata foarte greu de suportat. tot ce imi mai da putere este credinta ca nu am facut nici un rau si credinta in Dumnezeu. tot ea m-a combinat(adica a facut tot posiblul sa fiu cu fostul barbat). eu mi-am dat seama de mult ce fel de om este. am o intuitie destul de dezvoltata. desi atunci eram inca naiva(pentru ca nimeni nu ma ajutase cu nimic, traisem din sperante, ma descurcasem de una singura...deci va dati seama...). pentru ca totusi sfaturile era date de mama mea, am tinut cont de ele(subconstientul meu a lucrat) si am inceput o relatie mai serioasa cu el. au venit copiii dupa putin timp. nu i-a recunoscut. cat timp eram insarcinata mi-a zis ca el nu a vrut acesti copii si sa am grija singura de ei. i-am ingrijit mai mult singura pana la 3 ani si 8 luni. nu aveam o scoala ca lumea terminata, nu aveam un loc de munca bun. am considerat ca este spre binele copiilor ca pana ma intorc eu de la munca ei sa stea la mama mea(matusa). am constatat dupa un timp ca nu am cum sa scap de acolo. aveam 2 copiii mici, eu nu am casa mea( nu sunt nici macar infiata, sunt inca a tatalui meu natural), nu aveam ce-mi trebuie. am continuat pe drumul asta, strangand din dinti. am zis, macar sa termin facultatea, sa imi schimb locul de munca sa imi revin, pentru ca eram traumatizata de pe urma unei copilarii si adolescente chinuite si de pe urma abuzurilor fostului barbat.
-
denise_81 tin fruntea sus. am norokul sa fiu o fire tare mandra si cred ca am si o fire destul de puternica. insa, desi am incercat sa fiu optimista si sa fac multe lucruri bune, cei din jurul meu(mama, tata, fostul) nu vroiau sa vada nimic. aveam de luptat cu viata, care si asa e grea si cu cei mai apropiati mie. faceau tot posibilul sa ma simt inferioara. am continuat pe drumul meu, cu increderea ca ce fac este bine. insa este prea mult!!!! sunt prea singura. copiii mei ma iubesc, ar face totul pentru mine si eu pentru ei, eu le-am povestit mereu ce mi se intampla...insa ei sunt copii. nu vreau sa le pun in spate si lor neputinta mea de a iesi din acest calvar. nu am cu cine sa comunic. am avut putine prietene(pentru ca viata alaturi de matusa mea ma facuse sa fiu tare izolata). aceste prietene s-au casatorit in strainatate. am incercat sa imi mai fac prieteni in ultimul timp, si chiar unul dintre ei care imi era foarte drag mi-a dat cu piciorul cand nu ma asteptam. am norocul ca am un loc de munca unde ma simt multumita, am colegi extraordinari care m-au primit frumos in echipa lor...va am pe voi pe eva, o nepoata de 18 ani care tine la mine, dar e in alta localitate...si atat.
-
da. tatal copiilor m-a reclamat , dar problema este mult mai grava de atat. "mama" mea tine cu el. am inceput sa inteleg incet incet acest lucru, de acum 3 ani. pana atunci eram pasata ca o minge de tenis, de la barbat la parinti. nu intelegeam de ce tot eu sunt acuzata dupa ce parintii se prefaceau a-mi lua apararea. ce mai abuz, in toata regula. in toti acesti ani, tatal meu(unchiul) nu s-a implicat, sa ii puna astuia in vedere ceva. nimic. imi spuneau "te descurci singura, ce vrei sa ni-l punem noi in cap si tu sa te impaci cu el?" atat! in timp am observat ca el comunica cu matusa. tot ce stia el stia si ea...ba copiii mi-au spus ca "atunci cand nu era tataia acasa, mamaia a stat singura cu tata in bucatarie, si cu noi nu prea a vrut sa stea de vorba. ne-au trimis in dormitor la desene."
-
ce pacat ca nu poti apela la nimeni in aceste clipe grele..si ce pacat ca a trebuit sa lupti toata viata ta de una singura..
trebuie sa lupti in continuare pt copii tai si mai ales cel mai fericita trebuie sa te simti cand acesti minunati copii sunt alaturi de tine..sunt convinsa ca ii iubesti tare mult si nu vrei sa treaca prin ce ai trecut si tu cand erai de varsta lor..
fi tare si curajoasa draga mea. -
nu am o casa! specific, am fost data in grija la matusa. acum ea legal este matusa, nu mama. nu am inca puterea financiara necesara sa platesc chirie. locuiesc in bucuresti. chiriile sunt foarte mari. cele doua asistente sociale au tinut sa imi spuna ca era indicat sa am copiii cu mine si sa am si o casa. foarte interesant, cate mi se cer! dar la situatia mea se gandesc? sper ca da!!! le-am zis"ajutati-ma si imi voi gasi si o casa...o locuinta temporara, sa interveniti la o fundatie sa ma primeasca". mi-au pus si intrebarea "daca as fi de acord sa imi dau copiii in plasament la matusa?'' si le-am zis ca "numai daca mor fac acest lucru"
-
"sunt reclamata ca abuzez copiii, ca mi-i las la persoane straine, adica la matusa mea, ca ii bat... si ca nu il las pe el "tatal" copiilor sa ii viziteze..."
Ijo,de ce te sperii asa? Si mie mi se scoala sa reclam ceva ..asa, ca nu ma doare mana, gura...da' ,ma asculta cineva?
Cei de la Protectia copilului vor face o ancheta, banuiesc...iar copiii vor fi examinati, se vad urmele de lovituri pe corp (daca sunt), intrebati daca ii bate cineva,ei trebuie sa aibe dovezi clare ca tu ii abuzezi...nu iau de bune vorbele fostului.
II lasi la matusa, dar matusa e de fapt "mama " din cate inteleg. Oricine isi lasa copiii la o prietena, o ruda, ca sa-si poata rezova diverse probleme, nu traim in pustietate.
Iar tatal are dreptul sa-i vada , sa se ocupe de ei, fct de programul de vizita stabilit de instanta judecatoreasca. -
nu traiesc sub acoperisul ei, asta este. ea a divortat si si-a cumparat o casa in care am stat mai multi ani in chirie pe vremea lui ceusescu. mi-a zis sa stau in ea, dar numai daca sunt cu fostul meu barbat. asa este. este straina, acum, LEGAL. este numai matusa mea. dar sufleteste ea m-a crescut, eu o vad mama mea. eu nu aveam unde sa imi las copiii. ea s-a recasatorit cu unchiul, si stiam ca atunci cand ei erau impreuna am fost fericita. copiii mei o duc bine acolo. tatal meu(unchiul) este mai bun, mai temperat. o tempereaza si pe ea. dar ea, EA are ceva cu mine, de la 12 ani. nici dupa ce s-a impacat cu tatal meu nu s-a potolit. nu stiu ce are! sincer....
-
multumesc danny. eu cred mult in Dumnezeu. stiu atat, nu am gresit cu absolut nimic, chiar daca altii au cautat sa imi faca rau, m-au acuzat de lucruri pe care nu le faceam...deci de propriul suflet, propria constiinta nu mi-e frica, mi-e frica de sistemul birocratic in care traim, mi-e frica sa nu se intample ca nedreptatile mele sa continue.