ce sa cred, ce sa fac ?
-
0 0Suntem casatoriti de cateva luni, doar. Dar, de cand ne-am casatorit, au aparut certurile, problemele. Minore, e adevarat, dar cam dese . Nu am chef sa intru in amanunte.
Cert e ca, satula de "frecusuri", aseara mi-am luat perna si m-am mutat in alta camera, spunandu-i ca pana trec animozitatile, prefer sa dorm separat. Si ca, daca n-or sa treaca, n-am de gand sa ma chinui asa la nesfarsit si probabil o sa divortez.
A respins ideea unui divort, dar m-a amenintat ca, daca ma mut din dormitor, ma va insela. Nu a folosit cuvintele astea, a spus-o mai voalat, dara asta a fost ideea.
Sunt socata. Sa inteleg ca avea de gand, oricum, dar si-a gasit in plecarea mea o scuza, sau ca deja ma inseala ????????????
Chiar daca ar fi sa ne impacam, nu mai am increde in el., in dragostea lui, in noi doi. Pentru mine, acum, e doar un strain si atat. -
poate ai mai postat pe aici (cumva nickul tau mi se pare cunoscut) insa da si tu mai multe detalii: cati ani aveti, de cat timp va cunoasteti, mereu s-a lasat cu frecusuri intre voi sau nu, casatoria chiar a fost dorita de amandoi etc etc.
p.s. experienta mea; si la noi s-a lasat cu amenintari de genul: "dormi in alta camera" insa niciodata nu am pus in practica... adica, tot in patul conjugal, strans imbratisati, am adormit, chit ca eram suparati
iar faza cu divortul nu o mai falfai asa de des si asa de repede pe sub ochii lui. mai ales daca iti cam place sa te joci cu vorbele. s-ar putea ca intr-o zi sa te ia foooooarte in serios si atunci ce te faci???
-
tot ce vad aici este ca vrei sa pui cu orice pret capat relatiei..si ce usor este...a zis si el asa in treacat o vb aruncata si gata, te-a si inselat!...
o casatorie draga mea se cladeste cu greu, nnu uita asta..este adevarat ca sunt certuri la inceput, discutii in contradictoriu, poate ca toate trecem prin astfel de momente, dar deppinde f mult cum sti sa abordezi probl, daca tu ai in cap numai divort, pai asta o sa si fie pana la final... -
unu: cred ca ai exagerat cu dormitul in alta camera. puteai sa te intorci cu dosul la el si sa bagi cornul in perna. frecusurile mici duc la stres pe perioada lunga, numai ca fiind mici pot fi evitate sau reparate.
doi: la nervi omul spune multe si probabil a spus ce stia ca o sa te doara mai rau. nu crezi
?
te comporti ca si cum deja ar fi comis-o si nu mai e cale de intoarcere. -
iar asta ca esti in faza de soc... serios??? pai daca la lucruri minore se lasa cu amenintari de dviort, inselat, ce veti face la problemele cu ADEVARAT serioase?
exemple: afli ca este/esti bolnav(a) incurabil, iti/isi pierde slujba, apare un copil (dorit sau pe neasteptate), trebuie sa va mutati in alt oras, ai lui nu te mai vor in familie, apare un altul/alta in peisaj etc. etc.
pricipisi ideea? -
iubita, daca aveai 20 de ani iti intelegeam trilemele, dar asa, zau ca imi dai impresia de paranoia! nu cumva suferi de sindromul pre sau esti insarcinata si evident mai sensibila?
haidi mai!!! nu e corect sa-ti freci casnicia pe motive de 3 lei!
si dupa 3 ani, banuiesc ca va cunoasteti reciproc hachitzele. daca vi le-ati suportat atat timp, acu' nu mai aveti loc unul de altul?
iti sugerez sa-ti faci test de sarcina! -
Milady, stii cum e cu maritatul ? Am facut-o pentru ca.....nu stiu, ma rog, din mai multe considerente. Si la insistenyele lui. Dar n-am fost pe deplin impacata cu gandul. Nici acum nu sunt.
Si nu, nu sunt genul sa-i placa drama, dar chiar ma sperie ideea unui concediu de doua sapatamani impreuna de dimineata pana seara. -
io-s mai practica de genul meu: m-as gandi foarte serios care mai sunt sansele mele de re-maritis la 34 de ani (adica arat beton?, am bani suficienti in cont?, sunt multi barbati single in anturaj?, mai am timp de facut bebe? ) si abia apoi i-as da un sut in partea dorsala celui cu care sunt momentan. bine, eu eram disperata ca voi ramane "fata batrana" la 24 de ani...

asa... acum 3 ani pre-casnicie mi se pare suficient de mult timp (noi am avut la dispozitie cam 1 an. remeber: eram disperata!
) iar la 34 de ani cred ca aveti suficienta experienta si suficienta minte cat sa va dati seama ce vreti de la viata, de la voi, de la celalalt.
restul este... comunicare!