I'm so
-
0 0fuckin' bored and boring
ma plictisesc repede... cred ca m-am nascut plictisita
nu caut adrenalina... poate ar trebui sa ma apuc de parasutism... stradal? sau din avion?
cel mai tare ma plictisesc la serviciu... sunt dezamagita de noul loc de munca desi m-am adaptat si intregat rapid, oamenii ma plac si eu pe ei dar motivatia lipseste cu desavarsire.... inainte de a cauta un alt loc de munca trebuie sa ma lamentez mult si bine
revin -
mie imi place sa muncesc, sa am ce face tot timpul... eu acum ocup doua posturi... inaintea mea nu stiu ce faceau tantiile alea ca eu le fac treaba amadorura, colegii zic ca mult mai bine decat ele si tot am timpi morti
plus ca ma duc cu vorba... mi-au spus ceva la angajare si evident ca nu s-a intamplat nimic...
in martie m-am angajat... pot fi back up aproape pt oricare din posturile din firma... oamenii stau linistiti daca eu sunt la serviciu... ma suna de pe unde sunt ei si pot rezolva probleme urgente chiar daca nu asta fac eu de obicei -
discutat... omul a recunoscut ca ma descurc f bine, ca am prins f mult din zbor, nimeni nu mi-a explicat nimic, am invatat lovindu-ma cu capul de ele... mi-a promis ca din toamna... iata ca a trecut toamna si acuma ca din ianuarie...
colegii sunt foarte ok, ma inteleg f bine cu ei... managementul este deficitar insa
directorul general este genul care nu ridica tonul niciodata, nu cearta pe nimeni... cere destul de multe de la mine adica pt ca raspund pozitiv, nu spun nu stiu sa fac asta... pur si simplu ma dau cu capul de tastatura, monitor si pana la urma imi iese... ideea e ca se foloseste de mine... ok, da pana cand...
mi-ar placea sa lucrez numai pe partea de clienti pt ca vad ca ma descurc bine dar daca nu-mi ia din spate secretariatul deja imi piere cheful de initiative si imbunatariri....
ma deranjeaza ca eu concep un mail aburitor pt un client si cineva ma bate pe umar sa-mi spuna ca nu mai sunt servetele la "bucatarie"
sau vb la tel cu clienti si apare cate unu si imi cere un pix, chestii marunte -
draga mea,
eu zic sa nu-ti schimbi serviciu. una la mana - e criza si ce joburi gasesti sunt cam varza si doi la mana, e cam devreme de cand ai inceput noul loc de munca.
mai stai, mai vezi care-i treaba. imi aduc aminte ca asa eram si eu la inceput, mi se parea ca lumea ar trebui sa stie cate pot sa fac, sa ma primeasca cu bratele deschise. nu mai spun ca mi se parea ca se uita cate unul ciudat la mine si ca mi se dadeau sa fac lucruri care nu sunt in atributiile mele.
am tacut, am inghitit, am aratat ce pot si acum pot ridica pretentii.
eu cred ca nu serviciul e totusi problema. nu? -
corect, danny
hieno la 27 de ani ziceam ca nu-mi schimb serviciul pt ca nu mai am varsta sa incep de la secretariat, am lucrat intr-un domeniu care nu se pupa cu nimic
si iata ca am facut-o la 30 si mi-am demonstrat mie ca pot mult, ca invat repede... nu-i vorba ca nu sunt apreciata aici... mi-o demonstreaza oamenii in fiecare zi, ma deranjeaza ca se folosesc de mine... -
imi aduc aminte la primul loc de munca unde faceam o gramada de lucruri de la secretariat pana la semnari de contracte, negocieri, etc, discutand cu patronul care ma angajase atunci, ce ton de superioritate aveam fata de secretarele de meserie.
ca proaspata absolventa credeam ca secretariatul e doar o etapa intermediara pe care sa o depasesti la un moment dat, nu sa faci toata viata acest lucru. raspunsul pe care l-am primit a fost: tu nu stii ce poate sa faca o secretara, cate usi poate sa-ti deschida sau cate sa-ti inchida. de multe ori e mult mai important sa o stii pe secretara decat pe directorul respectiv. -
mey, eu chiar consider ca a fi secretara trebuie sa fie o etapa intermediara, nicidecum sa faci o cariera din asta. iar tocmai pentru ca mara poate mai multe, trebuie sa lupte sa nu mai fie doar o simpla secretara. la fostul loc de munca eram asistenta directorului si au fost o groaza care atunci cand au aflat mi-au pus eticheta de secretara pe frunte, cand eu nu aveam nici cea mai mica legatura cu asta. cred ca am ceva traume. cred ca a face secretariat prea multa vreme da nastere la frustrari, mai ales cand stii ca esti capabil de mult mai mult decat atat.
cat despre criza economica, eu cred ca nu e primul lucru care ar trebui sa o ingrijoreze, oameni buni se vor cauta oricand. si un pic de optimism nu strica nimanui
-
cautand joburi am dat de o oferta pt asistenta personala postata de o firma englezeasca pentru filiala din romania.
trebuia sa stii engleza, romana, chestii de secretariat incluzand si rezervari de mese pt director etc.
vreti sa stiti salariul?
2000 de lire!
de sunat nu m-au sunat, probabil ca s-au gandit ca ce cauta asta pt post de secretara.
dar asa as fi vrut sa ma sune....
puii mei nu stiu cum dadeau salariul ala. probabil plateau la banii de aici.
stii cum ma duceam daca ma sunau? val-vartej -
in invatamant nu mai calc, mi-a ajuns

mah nu stiu cum e pe la alte firme, dar aici e clar: mara poate sa faca si munca de secretariat (mult mai bine decat cea dinaintea ei) si munca de custumer service executive (mult mai bine decat cea dinaintea ei)... si accepta situatia pentru ca i-am promis ca ii luam secretariatul (asta a fost discutia de la interviu... secretariat pana invat sa fac altceva in firma, iata ca deja din mai fac doua lucruri)....
de ce daca lucrurile merg bine sa mai platim un om in plus?
ala nu isi pune problema ca pe partea cu clientii as putea face mult mai mult... se multumeste sa-i mentin situatia actuala (imbunatatita fata de cum era in timpul celei dinaintea mea)....