Group support – singuratatea de dupa

  •  
    • 19 mesaje
    27 Nov 2008, 17:24
    0 0
    O relatie de 3 ani. Prea furtunoasa si venita prea repede dupa un ce fiecare divortase. Relatia s-a terminat odata anul trecut, in timpul sarbatorilor de iarna. El a plecat, dupa tigari cum zice o vorba si nu s-a mai intors. Locuiam impreuna, eram intr-un fel logoditi. Prin primavera s-a intors inapoi, nu cu planuri, nu cu nimic. Si totusi, am reluat totul, plecand capul si acceptand conditiile lui. Un an greu, de chinuri, in care am tot sperat sa fie bine. Ca o haioasa cu P mare, recunosc. Sunt atat de multe de zis…
    Acum insa, ceva mai devreme de inceperea sarbatorilor ce-I drept, Il intreb ce facem de sarbatori. A lasat lucrurile in aer sugerandu-mi subtil sa vad ce fac prietenii mei si sa caut sa-mi fac planuri cu ei. Am tacut 2 zile, lasand capul jos in aceeasi atitudine de docilitate caracteristica intregului an. Apoi aseara am avut un acces de revolta, am vorbit la telefon (nu ne-am mai mutat impreuna) si am presat pentru raspunsuri clare. Si le-am primit. A vrut sa lase iarasi lucrurile in aer, am pus piciorul in prag. Si s-a terminat iar. Si nu ma mai intorc din drum nici daca ar fi sa-mi tai venele. Asta mi-e clar.
    Dar ce urmeaza? Am in fata sarbatorile de iarna si ziua mea. Din nefericire serviciul o sa-mi ofere o vacant a de 2 saptamani si ceva tocmai de sarbatori. Mai bine as fi muncit. Prietenii toti sunt fie casatoriti, fie in relatii de lunga durata, si fiecare se duc separat in ale lor. Nu se aduna toti impreuna. Stiu ca e normal sa fie greu si sa-mi smulg parul din cap de durere. Si totusi…e vreo minune sa trec mai repede peste luna ce vine? Ca apoi ma intorc la munca iar si va fi cu siguranta mai bine.
  •  
    • 21507 mesaje
    27 Nov 2008, 17:40
    0 0
    urita luna asta decembrie,te inteleg pt ca si pt mine are o semnificatie oarecum aparte...decese,boli,debut de divortz...si e greu ca-s multe zile libere...acum 2 ani am facut un revelion pe net ,cu boxe date spre maxim,pur si simplu am simtit nevoia de singuratate,nici afara la artificii n-am iesit...doar in prima zi de craciun am fost intr-o vizita,iar cind m-am intors acasa,intuneric,gol...si-un catel care dadea din coada prin fata portii...acum,la distanta de 2 ani situatia s-a skimbat,in bine,desi,golul sufletesc,ramine....
  •  
    • 10816 mesaje
    27 Nov 2008, 17:41
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 19 mesaje
    27 Nov 2008, 17:48
    0 0
    Multumesc fetelor. Da, singura varianta pe care o am e sa merg la ai mei. Am si eu o sora, mai mica, voi sta cu ea. Insa mi se strange inima cand ma gandesc la perioada in care voi sta acolo. De 1 luna si ceva la mine in familie e o situatie foarte tensionata, sora mea trece prin niste momente crunte, iar familia e la pamant. La un moment dat a venit sora la mine cam 10 zile. Cand a plecat am clacat nervos din cauza tensiunii. Am inceput sa merg la psiholog, constienta fiind ca nu mai vreau si nu mai pot sa gestionez singura aspectele emotionale.
    Acum serviciul e singurul meu refugiu. Doar ca mi-e groaza de cele 2 saptamani si ceva de vacanta pe care toata lumea le asteapta ca pe o mana cereasca, pe cand eu....
  •  
    • 10816 mesaje
    27 Nov 2008, 17:51
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 19 mesaje
    27 Nov 2008, 18:07
    0 0
    Sora mea, de numai 20 de ani a ramas accidental insarcinata. Problema nu e asta, ci partenerul. Ea se incapataneaza sa pastreze copilul si sa faca nunta. Doar ca n-are cu cine, pentru ca partenerul e inchis in afara tarii. Parintii stiu ca el e plecat la munca si nu stie cand i se termina contractul. Oricum familia lui n-a dat nici un semn, de nici o culoare. Pe langa asta mama ar fi trebuit sa se opereze in ianuarie, operatie ce ar tine-o la pat cateva luni. Si o are in grija pe bunica aproape imobilizata la pat, batrana si bolnava.
    Legat de mine cel mai tare doare tradarea. Dupa ce un an de zile am plecat capul si mi-am facut nervii vraiste, simt ca boala lunga a murit din alte cauze decat "demonii interni" declarati.
  •  
    • 188 mesaje
    27 Nov 2008, 18:18
    0 0
    zorella, daca te consoleaza cu ceva, si eu sunt in aceeasi situatie - tocmai s-a terminat divortul si voi petrece sarbatorile doar cu micutul meu. Este oricum ffff frumos ca il am pe el, dar sigur ca simt un oarecare gol in suflet. Insa trebuie sa gandim pozitiv, decat cu cineva care sa nu ne merite, mai bine singure, nu? Este foarte posibil sa petrec si eu revelionul pe net, cum scria o eva mai sus. Mai sunt amatoare?
  •  
    • 19 mesaje
    27 Nov 2008, 18:36
    0 0
    Tristezza, sincer imi pare rau sa aud asta Nu ma consoleaza cu nimic durerea altora, din contra....
    Sa te bucuri de cel mic, sunt sigura totusi ca alaturi de el sarbatorile vor fi oricum deosebite!
  •  
    • 10816 mesaje
    27 Nov 2008, 18:36
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 188 mesaje
    27 Nov 2008, 18:42
    0 0
    zorela, nu fi trista pentru mine, eu am ales asta si ma simt chiar foarte bine. Doar ca, exact cum spui si tu, de sarbatori e putin altfel, vacanta, zile libere, toti sunt cuplati, casatoriti etc si atunci....te simti cam singur. Chiar daca divortul asta a fost alegerea mea, sarbatorile sunt triste cand esti singur.
    Dar asta e, stii cum se spune, cand se inchide o usa, se deschide o fereastra .
  •  
    • 320 mesaje
    27 Nov 2008, 18:48
    0 0
    si eu sunt cam in aceeasi situatie, departita destul de recent...inselat, desi jura in acelasi timp ca ma iubeste...si acum mi-o mai spune...jura ca e adevarat. si totusi... Eram speriata, dar..acum mi-am revenit. la o adica e vb doar de cateva zile care or sa treaca. mi=am copiat toate seriile din ally mc beal si intentionez sa ma uit de sarbatori, ca e ff funny serialul. hai ca nu e asa grav, nu esti singura in situatia asta. daca n-ai ce face, te invit la mine! (P.S.: de unde esti?)
  •  
    • 188 mesaje
    27 Nov 2008, 18:55
    0 0
    da, gabi, sa stii ca asta fac si eu de cate ori am timp - imi descarc un film dragut si ma amuz. Eu consider ca e si asta o perioada care va trece....cel putin asa sper. Nu vom ramane singure toata viata de acum. nu??
  •  
    • 21507 mesaje
    27 Nov 2008, 18:57
    0 0
    sigur nu
  •  
    • 188 mesaje
    27 Nov 2008, 19:06
    0 0
    asa ca....joaca cu cel mic, muzica la maxim, filme bune, o carte buna, o cafea cu o prietena, relaxare, odihna si bucuria ca am scapat de un nesimtit care isi batea joc de viata mea. Cam asa vad eu singuratatea de dupa....
    Si uneori ma gandesc ca altele, nefericite, care sunt intr-o situatie in care am fost si eu pana nu demult, m-ar invidia pentru libertatea mea . Fac ce vreau, cand vreau. Asa ca....are si o parte buna singuratatea asta, trebuie sa o vedem .
  •  
    • 19 mesaje
    27 Nov 2008, 19:11
    0 0
    Fetelor imi dati curaj! va multumesc! Of...magariile facute de fostul prieten (fost sa ne-ntelegem totusi) sunt muuult mai multe decat am povestit. Din cauza nervilor varza facuti de el am ajuns de vreo 3 luni intr-o depresie de toata frumusetea. Am tacut iarasi si imi purtam momentele de taiat venele plangand singura in pumni. Si tot ziceam...lasa....o sa fie bine...Asa am ajuns la psiholog, m-am speriat intr-o seara in care mi-a venit sa-mi tai la propriu venele. A fost semnal de alarma, am zis ca trebuie sa iau ce apuc de coarne.

    Plec si eu spre casa fetelor, acum sunt la munca. O seara frumoasa sa aveti!
  •  
    • 13679 mesaje
    27 Nov 2008, 20:13
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 4051 mesaje
    27 Nov 2008, 20:23
    0 0
    Zorela , o sa fii bine. Mai ales ca poti cere ajutor. Pentru unii este foarte greu sa spuna ,,Mi-e greu . Am nevoie de ajutor" Si atunci nu pot primi ajutor. Dar uneori ,fiecare dintre noi avem nevoie de asta.
    Cauta , asa cum a spus si Milady , sa iti infrumusetezi zilele acelea cum poti . Si tine legatura cu alte fete singure.
    Cine stie? Poate o incingeti voi de ditamai cheful...
  •  
    • 6 mesaje
    27 Nov 2008, 20:47
    0 0
    Eu sunt fetelor, zorela. Mi-am creat un alt cont, ca am ajuns acasa si ma credeti ca am uitat parola? Noroc ca o am notata la serviciu intr-o agenda. Simteam nevoia sa vorbesc cu voi. Imi dati curaj si simt nevoia sa scot din mine.
    Am tendinta de a ma izola in astfel de momente, stiu asta si simt ca iar revine tendinta. Vreo luna scapasem de ea, mi-am sunat o prietena si m-am aratat in fata ei ca niciodata. Si o stiu de multi ani, si e langa mine tot de atatia ani. Acum vad ca iar incep sa ma izolez si ma lupt din rasputeri sa n-o fac. Un pas de lupta e cu voi, sa scot din mine veninul.
    Milady, multumesc, citesc eva demult, cand am facut cont am scris putin la un subiect, insa in rest doar traiesc alaturi de alte eve povestilor lor. Gabi, sunt din bucuresti insa daca de sarbatori colega de apartament va pleca imi iau matza si ma duc la parinti. Nu ma vad dormind singura, chiar daca apartamentul meu e frumos aranjat.
    Stiu, ca acest "asa" ma ajuta si ma bucur. Stiu rational foarte multe si sunt asa buna la sfaturi si la sustinut pe altii. La mine am dat chix cu brio!
  •  
    • 6 mesaje
    27 Nov 2008, 21:06
    0 0
    Stiu ca intr-un fel sau altul sarbatorile vor trece. Singurul lucru care ma sperie cu adevarat e revenirea acelor stari care m-au dus la psiholog. M-au anihilat, cu toate incercarile si caderile vietii, niciodata nu am simtit ca mai bine m-as duce pe alta lume. Cam asta e obiectivul meu si sincer mi-e frica sa ma uit la filme, tv, sa citesc carti. Pentru ca in ultimele 3 luni am incercat asta insa unele lucruri fac click in cap si ma vad in starea aia.
    Despartirea in sine nu mai e asa terifianta. Anul trecut a fost. Anul trecut am trecut prin ce trece un om cand zeul de langa el se transforma brusc in cineva fara pic de respect fata de tine macar ca om. Acum, amintirile din acest an fac ca despartirea sa-mi aduca si un strop de liniste ciudata. Probabil ca am atins ultimul nivel, altfel as fi fost carpa perfecta in continuare.
  •  
    • 4051 mesaje
    27 Nov 2008, 21:15
    0 0
    Stropul ala de liniste sa fie punctul de plecare spre vindecarea ta.
    Iti doresc liniste si sanatate.