frica de mai bine????

  •  
    • 378 mesaje
    11 Nov 2008, 22:24
    0 0
    De ce unor oameni le este frica sa progreseze?
    Sunt tare suparata pe mine, ca vad ca ma irosesc degeaba la institutia asta de 2 lei la care muncesc, dar totusi mi-e frica sa plec in alta parte sau sa imi caut. Stau ca varza pe 15 milioane amarate, de 4 ani. E adevarat ca eu nu sunt altii, nu muncesc ca salahor, e o institutie de stat, adica sperante de cresteri salariale ioc. Bataie de joc si la sefi si la toata lumea.Sambata, duminica, au nevoie de tine, de duci. Cand te cheama, gata. nu se admite raspunsul "nu.". Atata raspundere si munca in zadar.Primele sunt iar bataie de joc: 200 ron sau 150 Ron . E bine ca sunt, dar totusi...Nu ma simt motivata sa mai muncesc, nu mai am chef sa ma ridic din pat dimineata sa merg la munca. Sunt sigura ca as gasi in alta parte ceva cel putin la fel de "bine" platit, dar imi e frica sa plec, ca nu ma mai pot intoarce. Mi-e frica sa fac ceva pentru mine, ma gandesc: daca gresesc? Stau si ma multumesc cu un os mic,m-am plafonat, simt ca am imbatranit. Am uitat ce invatasem in facultate, lucrez pe alt domeniu decat studiile. O fi normal la 24 de ani sa ti se intample asta?Sa te gandesti cu groaza ca mai ai multi ani pana la pensie si ca nu te vezi facand acelasi lucru in urmatorii 20 de ani?
    Lucrez intr-un colectiv unde varsta majoritara este 45 ani si parca imbatranesc si eu (nu va suparati pe mine, dar asa e atmosfera). Vii dimineata,te ia seful din prag: la ora x sedinta.Iar urla superiorul superiorului vreo 30 minute ca nu ati facut ...ati vazut ala care ... un soi de "povestea drobului de sare". La noi nu se intampla niciodata chestii rele (so far), dar preventiv, scandaluri, urlete...colegii se sapa intre ei, daca zici o chestie naspa despre sefi sau despre locul de munca in general, imediat esti chemat si tras de ciuf, penalizat la salariu, esti luat la ochi de sefii mari si te freaca pana cedezi psihic apoi fac misto de tine. Eu lucrez intr-un birou cu oameni multumiti de faptul ca sunt platiti prost, care nu isi doresc sa plece de acolo, care nu inteleg faptul ca simti ca poti si meriti mai mult si ca acolo pur si simplu nu iti mai este locul.Se uita la mine ca la felul 14, de parca sunt un mamut, atunci cand zic ca nu sunt multumita si ca indraznesc sa am pretentii. Sunt eu anormala?Ma las influentata de atitudinea celorlalti, mi-e teama sa iau o hotarare, sa imi iau iar existenta in maini si sa plec dreaq de acolo, ca sa nu imi dezamagesc parintii sau pe mine.De ce imi e asa frica sa fac ceva pentru mine?Ce puii mei am?
  •  
    • 320 mesaje
    11 Nov 2008, 22:29
    0 0
    esti perfect normala, asa sunt si eu doar ca sicer iti zic , am un job ok, oleak mai mult decat castigi tu. ideea e ca ... avand rate si alte cheltuieli, nu imi ajunge de nimic. poti cauta in alta parte ...eu am cautat dar cu maxim 1 sau 2 mil in plus si nu ma motiveaza. ideea e ca...esti in roamnia. si majoritatea sunt super multumiti cu salariu de 14-15 mil cand mai acu 3 ani aveau 7-8 mi. Problema se pune la cei cu rate. eu am rata la apt si e groaznic de greu. Iar legat de tipatul sefilor...e cam peste tot. Mai mult, intr=o organizatie mare e jale la barfa si la sapat. La noi suntem 5 in birou si e mai ok. Dar inteleg perfect ce simti si sunt de partea ta.
  •  
    • 25 mesaje
    11 Nov 2008, 22:31
    0 0
    ai numai 24 de ani.daca simti ca nu te vezi acolo peste inca 1 an, pleaca. esti tanara, sigur iti vei gasi ceva de lucru, ceva care sa-ti placa, sa te stimuleze mental
    de ce ti-e greu?pt ca ar fi un nou inceput. nimic nu e usor, insa merita sa incerci. cei care stau acolo, probabil se gandesc ca nu vor fi acceptati altundeva, din cauza varstei, sau poate pt ca sunt plafonati, si nu sunt in stare sa o ia de la zero in alta parte.
    parerea mea e ca e bine sa incepi sa-ti cauti altceva.macar sa faci un sondaj...prin interviuri
    bafta
  •  
    • 1094 mesaje
    11 Nov 2008, 22:36
    0 0
    frica de schimbare, traiul intr o falsa siguranta cladita, tie teama ca pica zidul. gandeste te dca s ar desfiinta firma peste noapte ce ai face ? ai murii de foame? evdent nu cred . deci gandeste te ca meriti mai mult , cautati altceva de cand esti acolo ca sa nu ramai fara si cand gasesti iti depui demisia..
    fa o alegere clara atata tot si o sa fie bine.
  •  
    • 378 mesaje
    11 Nov 2008, 22:36
    0 0
    si eu am inceput de la salariu mic, in primul an am luat 6 mil.Si eu am rate, nu are rost sa zic ca imi calculez si ultimul ban ca sa am unde sta. Astea sunt deja chestii obisnuite care nu se mai observa de la un moment dat. Dar ma intreb asa, pentru ca nu ma inteleg. Sunt oameni curajkosi care risca enorm, pot pierde mult sau castiga si mai mult, iar mie imi e teama sa las un loc de munca???!!!
    De 1 an ma tot invart sa gasesc o solutie, sa castig mai mult (pt. ca, pana la urma, asta ne motiveaza cel mai mult), dar ma gandesc ca daca fac o gresala si ma trezesc ca nu mai iau nici macar bani suficienti sa imi platesc rata la casa. E super aiurea. Intr-adevar, traim in Romania, asta este.Nu pot pleca afara, am o mama de care nu ar mai avea cine sa se ingrijeasca, deci trebuie sa suport ce mi se ofera in Romanica.
  •  
    • 378 mesaje
    11 Nov 2008, 22:40
    0 0
    Nu are cum sa se desfiinteze, cat va exista statul roman, atat va exista si institutia asta.E genul de loc caldut si atat. Ideal pt cei aproape de pensie. Programul de ca naiba, ca pleci dimineata si mai stai peste program pana termini, cate odata si 4 ore (bineinteles, neplatite, ca nu se aloca fonduri de la buget pt ore suplimentare, nu stiu contabilele sa faca asa ceva cand fac bugetul, deci nu ia nimeni).
    Simt ca ma iau durerile de cap si mai tare.
  •  
    • 378 mesaje
    11 Nov 2008, 22:52
    0 0
    Am terminat dreptul de curand, in speranta ca pot intra in avocatura si imi pot schimba job-ul. Am vorbit cu cateva tipe care mi-au explicat in linii mari cam cum se face accesul in avocatura, iar in conditiile in care nu am un sponsor, ca sa imi permit sa pierd cativa ani pana imi fac un nume si pana se hotaraste un avocat sa imi dea si mie un amarat de procent din banii incasati de el pt ca imi fac la el stagiul, nu are rost sa ma mai gandesc, pica si varianta asta.
    E tare naspa sa vezi ca ti se ingusteaza orizontul din ce in ce mai tare, statutul de functionar public nu imi permite sa mai am si alte activitati remunerate (poate babysitter sau ceva de genul asta, daca as avea timp). Sucks.
  •  
    • 1092 mesaje
    11 Nov 2008, 23:06
    0 0
    buey ce ma enerveaza persoanele care vin si se vaita cat de greu e in "Romanica", dar nu sunt in stare sa ia o decizie legata de un nenorocit de job. joburi se gasesc pe toate drumurile, trebuie doar sa vrei si sa incepi sa cauti. si mai am boala si pe tonele de functionari publici platiti din banii statului (adica tot ai nostri) si care sunt in majoritatea institutiilor multi si degeaba. scuze, nu ma refeream in ultima propozitie la tine.
    ideea e ca daca nu mai rezisti la jobul actual, inconjurata de relicve car se multumesc cu putin numai de teama de a nu ramane si fara el, sa iti cauti altceva.
    eventual impune-ti un termen limita pana la care sa iti schimbi jobul, poate te vei ambitiona asa
  •  
    • 378 mesaje
    11 Nov 2008, 23:19
    0 0
    Nu ma simt lezata de ce ai zis, pt ca oricum, pentru banii pe care ii iau, imi fac treaba cu varf si indesat. Dar as prefera, daca tot suntem la dispozitie oriunde, oricand, sa fim si platiti mai bine.Mie a inceput sa mi se taie cheful in momentul in care s-a inceput promovarea nepotismului, acum amproximativ 1 an, cand a venit o tipa - nepoata sefului mare, a luat salariu de merit din prima luna, si statea si freca menta aiurea. De atunci am inceput sa fim nedreptatiti cumva noi, cei fara spate solid, pentru care nu suna telefoanele etc. Inainte chiar imi placea ceea ce faceam, ma simteam motivata. Apoi mi s-a taiat de tot cehful cand m-a chemat seful odata sa ma intrebe de ce nu am facut o chestie pe care trebuia sa o faca coana-mare. M-a sanctionat, evident, pe nedrept.Am zis ca trece si asta, asa e cand esti un mic fiu al ploii. Dar mi-e frica si mie ca as putea pierd si putinul ala pe care il incasez.
    Nu va suparati pe mine ca imi plang de mila ca o varza, simteam nevoia sa vb cu cineva, chiar daca nu sunt totalmente inteleasa.
  •  
    • 13910 mesaje
    11 Nov 2008, 23:26
    0 0
    carmen, chiar ai 24 de ani? nu in buletin, acolo cred......
    de fapt tu nu vrei sa schimbi nimic, iti e caldut acolo, treci peste mentalitatile si bosorogelile si urletele si invidiile de la job, pt ca iti e comod, ajungi acasa sau intre prieteni (mai ai?) si te vaiti ce servici de r.ahat ai, cu ce oameni esti obigata sa-ti imparti timpul......si da, esti compatimita, ti se spune ca sint locuri si mai rele si te feliciti (in gind) ca ce bine e la tine.

    zau asa! fiimea, cind a terminat fac, s-a angajat secretara. lua 3 mil pe luna (mizerabil, nu?) dar a plecat de acolo, apoi de dincolo, si tot asa.....a ajuns pe la cele mai tari banci, pina cind s-a hotarit sa-si dea demisia si sa porneasca afacerea ei (a zis ca de ce sa nu faca pt ea ceea ce face pt altii). acum are 3 firme.
    nu o lua ca lauda (sigur vor exista voci care vor spune asta), vreau numai sa-ti dovedesc ca se poate.

    ai curajul sa mergi mai departe!
  •  
    • 378 mesaje
    11 Nov 2008, 23:37
    0 0
    Am uitat sa adaug ca in contractul de angajare, incheiat pe 10 ani, e prevazuta o clauza conform careia daca renunt inainte de termen, tre sa platesc institutiei vreo 200 milioane, echivaland cheltuielile facute cu mine ca angajat pana acum. Am mai povestit eu pe aici despre asta. E aberant, dar la momentul angajarii, eram un copil fraier, tocmai iesit din scoala si bucuros ca l-a prins pe dumnezeu de picior. Ulterior am constatat ce capcana sunt locurile astea sigure, de unde greu intri, dar si mai greu pleci. Asta e inca un motiv care nu imi permite sa imi bag picioarele in toata povestea si sa plec.
    Fata ta nu cred ca avea obligatii financiare, era libera sa se miste dupoa bunul plac. Sincer, o invidiez. Dar va trece si asta, cine stie, poate imi gasesc ceva care sa imi permita sarenunt la actualul job.
    La prieteni nu are rost sa ma plang, ca majoritatea lucreaza la puncte ale institutiei si ei trec prin aceleasi chestii, numai ca ei chiar nu stiu ce altceva sa faca, astfel incat sa poata pleca, deci se multumesc cu ce primesc.
    E hilara cumva toata povestea asta.
  •  
    • 627 mesaje
    12 Nov 2008, 00:06
    0 0
    intr-o prima aza, hotaraste-te care e motivul pt care nu pleci: ai de dat bani, sau ti-e frica de schimbare?

    daca ti-e frica sa nu dai nus cate milioane angajatorului, intereseaza-te cam ce ai putea face in privinta asta, vb cu un avocat. am cunostinte care au fost date in judecata de fostul angajator caruia, chipurile, ii datorau bani, dar au castigat procesul

    daca ti-e frica de schimbare si spui ca:
    - nu-ti place mediul
    - vrei bani mai multi,
    probabil ce te trage de maneca e lipsa de incredere in capacitatile tale profesionale. ti-e frica sa n-o faci de oaie in alta parte.

    lucrurile stau foarte simplu, si exemplele din jurul tau probabil iti confirma asta: cine nu indrazneste, nu castiga. si fa-o acum, cat esti tanara. e cel mai potrivit moment sa experimentezi profesional