"Negocierea" in iubire
-
0 0Suntem impreuna de 2 luni. 2 luni de trairi intense (cum trebuie sa fie orice inceput), si pasiune nebuna. Desi la inceput am crezut ca ceea ce ne leaga este de natura pur sexuala, se pare ca totusi nu e numai asta. Poate e prea repede dupa 2 luni sa spun ca ne iubim, nu vreau sa folosesc cuvinte mari...cand nu suntem impreuna, fizic, vorbim ore in sir, la telefon. Comunicarea este buna, suntem pe aceeasi lungime de unda, folosim aproape tot timpul liber pe care il avem sa ne intalnim, sau sa vorbim…dar....s-a intamplat de 2 ori sa ne "ciondanim" putin, in sensul ca eu aveam o nemultumire (nici nu cred ca conteaza prea mult ce) si l-am rugat sa imi explice de ce nu e posibil acel lucru. La care el a explodat, discutia a degenerat in cearta, iar finalul a fost “asa nu mai mergeâ€. Prima data, am fost socata sa vad cum dintr-o discutie oarecare, se ajunge la o decizie atat de importanta, luata intr-o maniera infantila. Atunci nu am comentat, i-am spus ca daca asta vrea, eu o sa-i respect hotararea, si, desi mi-a fost sufletul chinuit, l-am lasat. A venit inapoi dupa cateva zile, si mi-a zis ca ii este greu fara mine, si ca ma roaga sa incercam sa facem relatia sa mearga, si sa nu ne mai certam, pentru ca a doua oara nu mai poate trece prin asta.
Ieri, s-a reeditat episodul de atunci: l-am intrebat ceva, el a inteles altceva, si iarasi discutia a degenerat…si din nou a luat hotararea ca “asa nu mai mergeâ€â€¦ba, mai mult, s-a ajuns la “ti-am spus doar, si vad ca se intampla din nouâ€. Dupa ce am respirat adanc, i-am explicat calm ca eu spusesem una, iar el a inteles alta. M-a acuzat ca am facut-o intentionat, ca doar stiam ca nu trebuia sa fac asta, ca nu stiu cand sa ma opresc, ca a fost un moft de-al meu, si ca imi vars frustrarile pe el…Socata de proportiile pe care le luase discutia, am mai avut o incercare de a-i demonstra ca intentia mea a fost alta (traiasca “copy pasteâ€), si de fapt el a inteles gresit, si i-am explicat ca nicidecum nu o sa tac nici de acum incolo, doar pentru ca de cate ori am ceva de spus risc sa-l pierd, si el se foloseste de asta sa-mi dea papucii. L-am rugat sa se gandeasca bine, si daca are motive serioase, incetam relatia. Intr-un final, l-am gadilat putin la orgoliul lui masculin ranit, si s-a calmat. Insa ma ingrozeste perspectiva unei astfel de relatii, in care orice discutie in contradictoriu va sfarsi prin a decreta “ori, oriâ€, si voi avea deasupra capului in permanenta o sabie legata de un fir fragil. Ma ingrozeste cu atat mai mult cu cat, odata si eu eram la fel de superficiala si impulsiva, iar acum, cu el, credeam ca dau dovada de maturitate.
Este negocierea o arta, si e necesara si in iubire?! Pana unde se poate merge cu compromisurile?! -
Imi este cunoscut scenariul
Din pacate, el are ceva probleme, de care nu esti tu vinovata. Am avut o relatie de genul asta, in care imi dadea papucii in fiecare sambata, din motive puerile...s-a terminat bineinteles. Chestia e ca s-a insurat si, la 2 luni de la casatorie, i-a facut aceeasi figura nevestei
Un d'obitoc si un labil psihic, care simte nevoia de teste si de reconfirmari periodice.
Sfatul meu e sa-i dai tu lui un ultimatum la modul "daca vrei sa fii cu mine, hai sa cautam motive sa fim impreuna. Daca vrei sa ne despartim, gasim motive sa o facem si pe asta". Da' macar sa stii unde stai! -
Nu neaparat ca trebuie sa fie frumos la inceput, poa' sa fie si acceptabil!

In nici un caz sa ai asa probleme incat sa deschizi un topic dupa 2 luni!
Te inteleg nu-i placut sa-ti zica la orice cearta treaba aia! Io zic sa vorbesti foarte serios cu el si sa-l intrebi de ce isi pune asa problema, o certa e cearta nu e despartire neaparat!
Pana la urma de ce se ajunge acolo, spune si tu mai multe! De la ce a inceput de 2 ori? -
Hai sa vad dau un sfat, valabil in mai toate cazurile in care "trebuie pusa serios problema". Nu mai puneti serios problema, nu mai stati jos la discutii adanci si sobre, ca ne ia de cap numai cand auzim de asa ceva, indiferent cat de logic, cu bun simt, sau iubaretz e pusa problema. Femeile sunt alea care au chef de taclale in situatii d-astea, barbatii dau bir cu fugitii in ideea ca se rezolva de la sine. Prefera sa piarda decat sa despice firul in 4.
Mult mai eficienta este manipularea feminina, indiferenta, farmecele alea care le stiti voi.