Gata!

  •  
    • 188 mesaje
    5 Nov 2008, 22:12
    0 0
    Pentru evele care mi-au citit povestea si m-au sustinut, sfatuit....vreau sa va spun ca gata, am terminat. Am divortat si ma simt grozav de bine .
    Despre partaj inca nu stiu nimic.
  •  
    • 4051 mesaje
    5 Nov 2008, 22:15
    0 0
    Ma bucur foarte tare pentru tine.
    A plecat el din apartament?
    A mers destul de repede, nu?
  •  
    • 5531 mesaje
    6 Nov 2008, 00:03
    0 0
    Bravo, mai fata!
    Te pup si te imbratisez!
  •  
    • 1997 mesaje
    6 Nov 2008, 02:17
    0 0
    povesteste-ne, tristezza...
  •  
    • 480 mesaje
    6 Nov 2008, 11:29
    0 0
    tristezza,
    te asteptam...m-am gandit deseori la tine...sper din tot sufletul ca esti bine!
    vino, cand poti, cu detalii!
    te asteptam!
  •  
    • 13679 mesaje
    6 Nov 2008, 11:41
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 1202 mesaje
    6 Nov 2008, 12:15
    0 0
    O usa s-a inchis.Las-o asa !
    O usa s-a deschis ! paseste cu dreptul peste pragul ei...
    Fruntea sus , zambetul pe buze, ,,sa moara dusmanii,,(de ciuda) !
    Fii fericita !!!
    Traieste libera !!!
    Un nou inceput !!!

    <>
  •  
    • 3354 mesaje
    6 Nov 2008, 13:31
    0 0
    felicitari... mergi inainte. te pup.
  •  
    • 90 mesaje
    6 Nov 2008, 18:07
    0 0
    Wow, asa de repede?

    Sper sa iti gasesti linistea de care ai nevoie ca sa iti cresti fericita copilul.
  •  
    • 4051 mesaje
    6 Nov 2008, 19:55
    0 0
    Spui ca te simti foarte bine si asta-i cel mai important. Pe parintii tai i-ai convins pana la urma sa te sustina pe tine?
  •  
    • 649 mesaje
    6 Nov 2008, 20:17
    0 0
    Sa iti dea Dz puterea sa ramai asa optimista mereu!
    Te pup si ma bucur ca ti-ai gasit linistea!
  •  
    • 7743 mesaje
    6 Nov 2008, 20:33
    0 0
    Ooo, tristezza
    Ma bucur pentru tine! Bravo!

    Gata! Acum schimba nick-ul in optimista
    Daca te mai putem ajuta cu ceva, suntem aici.
    Iti trimit si eu un gand bun si o imbratisare calda...sa ai grija de tine!
  •  
    • 188 mesaje
    6 Nov 2008, 22:22
    0 0
    Imi cer scuze ca va raspund abia acum, am fost prinsa toata ziua.
    Si va multumesc din suflet pentru urari!!
    Ce sa spun....divortul s-a terminat, el s-a mutat de o saptamana din casa, dar despre partaj inca nu stiu nimic foarte sigur, sper sa pot sta de vorba cu el in weekend si daca nu ne vom intelege (sa partajam de comun acord), atunci voi intenta proces .
    Parintii mei ma ajuta mult, au inteles pana la urma si sunt alaturi de noi - de mine si de cel mic. Chiar tatal meu spunea dupa ce am ramas singuri in apartament ca asta este un nou inceput!
    Ma simt fffffff bine, usurata, linistita, nu am plans, mi-am regasit somnul noaptea si echilibrul ziua . Uneori mi se pare ca abia acum am inceput sa traiesc, sunt mereu cu zambetul pe buze, rad, ma simt fericita, desi practic nu am alt motiv decat divortul si poate unora li se pare absurd sa te bucuri de un divort. Ma simt bine si asta se vede, chiar si arat mai bine, parca am intinerit .
    Imi pare rau cand ma gadesc cate sute de mii de femei sunt in situatia mea si stau asa, de teama, asa cum si mie mi-a fost teama....si voi ati avut o mare contributie pentru ca mi-ati deschis ochii....pentru ca ati povestit ca ati trecut printr-un divort si se poate merge inainte, ca nu e un capat de lume. Si pentru asta vreau sa va multumesc inca o data!!
  •  
    • 1997 mesaje
    6 Nov 2008, 22:46
    0 0
    sa dea doamne doamne sa ai de acum incolo si mai multe motive sa razi si sa te simti fericita...

    el cum a suportat divortul?...cooperant, resemnat, furios?
  •  
    • 2436 mesaje
    7 Nov 2008, 00:36
    0 0
    Felicitari , ma bucur mult pentru tine ca ai reusit sa-ti gasesti linistea!!
    Succes pe noul drum pe care ai pornit!!!!
  •  
    • 1266 mesaje
    7 Nov 2008, 01:16
    0 0
    tristezza,
    ...ce pot eu sa spun decat bravo!, sa te ajute D-zeu si pe cel mic sa depasiti cu foarte bine perioada aceasta din viata...Sincer si dupa parerea mea ai facut ceea ce trebuia, sa nu te gandesti vreodata nici macar un minut cu regret la decizia ta. Nu puteai face altceva. Adineaori am citit intregul topic la care ti-ai expus in vara problema...esti o fata sensibila, cu mult caracter, meriti o viata muuult mai buna. Desi da, se putea si mai rau, deja era un iad. Chiar nu aveai o alternativa viabila, asta daca tii la calitatea vietii pe care trebuie sa o duci. Cel mic merita si el mult mai mult.
    ...si tot citind acel topic, nu pot sa spun decat un BRAVO plin de admiratie tuturor evelor care au avut o situatie asemanatoare si s-au luptat sa iasa la liman si inca o data un Bravo tuturor evelor - si au fost destule!!- care au raspuns cu multa implicare si bunatate si cate si mai cate, la problema tristezzei, incurajand-o si facand-o sa priveasca situatia asa cum trebuie. Bravo fetelor, de mult nu am mai fost asa mandra ca sunt o eva...
    ....tristezza, deci curaj, va fi totul bine in viata ta, recapata-ti zambetul si incearca sa fii fericita, o meritati din plin, si tu si copilul
    Evident, orice alt sfat, parere etc o sa ai nevoie, noi evele suntem aici