Inca n-am trecut peste...
-
0 0Hy there, evelor! Miss me? I miss you. :*
Aceeasi veche poveste: A plecat la mare fara mine, m-am suparat, n-am dat niciun semn si ne-am despartit nu pt ca nu ma iubeste, ci pt ca asa e mai bine...(topicul"Cum sa reactionez???")
A inceput facultatea, ne intalnim destul de des, pt ca avem cam acelasi grup de prieteni, mi-e din ce in ce mai greu sa ma prefac ca sunt bine si sa par nepasatoare...
In ultimul timp ne mai conversam prin mesaje, dar face to face doar salutul ala sec...
Mi-a zis ca trebuie sa vina pe la mine sa "discutam niste discutii"...inca n-a venit.
Problema e ca nu stiu daca sunt pregatita...E clar ca pana acum n-am discutat pt ca n-a avut taria sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna ca nu-i pasa...Daca acum vrea sa vb, inseamna ca a trecut peste...
As vrea sa trec si eu...chiar as vrea, dar nu-mi iese nicio secunda din cap si pt asta il urasc si mai mult... Credeam ca sunt o persoana mai puternica...
Simteam nevoia a ma descarc. IAR!!! Pt ca voi ma faceti sa ma simt mai bine... -
si? ce-ati putea sa discutati? si-o fi adus aminte ca te iubeste, si nu-i merge tastatura la telefon.
vrei sa te intalnesti cu el?nu faci ceea ce simti?
sau chiar conteaza parerea noastra?
intr-un fel ti-as spune sa o lasi balta. dar daca ti-e dor, si crezi ca merita, du-te si asteapta sa vezi ce are de zis. -
Asa e...trece atata timp cat trebuie...Dar problema e ca mi-e greu sa ma prefac nepasatoare...mai ales in prezenta lui...
Intr-o zi a venit la MINE in camin si a stat la usa MEA cu prietenii MEI! Si atunci mi-a fost cel mai greu...Pt ca aici e viata MEA, iar el e cel care a ales sa nu mai faca parte din ea...si nu vreau sa vina aici ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dupa ce a plecat, straduindu-ma sa par indiferenta am avut o reactie ff floricica de ras cu plans...Pur si simplu nu ma puteam opri...de fata cu toata lumea...M-am simtit penibil si m-am speriat ca nu mai am taria sa ma controlez....