dragoste sau obisnuinta?
-
0 0V-am tot "urmarit" si am constatat ca uneori ati cam deviat de la "dragoste" ,am sa va propun un subiect si sper sa imi raspundeti chiar daca sint noua in acest club.
Contez pe voi!
Trec printr-o stare care nu stiu cum sa o numesc,sint cu cineva de 8 ani ,in acest timp am avut ocazia sa trecem prin multe ,am facut compromisuri ....dar ceva nu "merge" totusi.A fost o perioada cind eu am tinut foarte mult sa pastrez aceasta relatie si am "trecut cu vederea" multe ,la un moment dat insa am spus "STOP", ajunge,mai bine isi vede fiecare de drumul lui, numai ca am avut surpriza sa nu pot face asta.Am ajuns acum in faza de a fi considerata o proprietate .Sa fie asta incapacitatea unui barbat de a accepta ca a pierdut,obisnuinta,sau totusi dragoste?
Sper sa imi raspundeti
va multumesc anticipat -
Dragostea nu are nici o legatura cu obisnuinta. Sigur ca te obisnuiesti cu cineva in timp: cu colegii de serviciu, cu vecinii din bloc sau de pe linga casa, cu sotul/sotia, dar dragostea este dragoste sau nu este.Chestia cu proprietatea este specifica barbatilor. Se intimpla sa fie si cite o "barbata" care simte ca cei dragi sint proprietatea ei, dar de obicei sint EI.Se intimpla sa iti dai seama de valoarea celui de linga tine abia atunci cind il pierzi.
-
Acest subiect e tare...delicat!
Eu nu pot spune ca dragostea exclude obishnuintza intr-un cuplu...Dupa ani si ani de convietzuire cu sigurantza intervine obishnuintza...asta nu inseamna insa ca dragostea dispare...ci doar devine mai "ashezata", daca intzelegetzi ce vreau sa spun...te obishnuieshti cu cel de langa tine dar dragostea exista...si cel mai frumos ar fi ca ea sa "izbucneasca" cand te ashteptzi mai ushor...Eu cred ca noi trebuie sa mai "ajutam" un pic acest sentiment care se poate pierde de tot in timp...cand simtzi ca nu mai e acel "magic" nu cred ca trebuie sa te gandeshti la un alt partener(oricum magia va disparea dupa catziva ani cu urmatorul, nu??)
trecerea timpului m-a facut un pic mai inteleapta si mi-am dat seama oh! Doamne..ca itzi trebuie multa intelepciune pentru a mentine cursul dragostei pe fagashul bun... -
Nu exista "ceva nou" intervenit..in timp...ci doar reluarea a lucrurilor ce iti placeau atat de mult sa le faci, sau sa visezi ca le faci cu persoana iubita..dar care acum le faci cu cealalta cu "noutatea"...
Stiu cat de important e sa faci tot ce-ti doresti cu cel pe care il iubesti pentru a nu cauta in alta parte si totusi sa nu devina o rutina...Iubirea ce e dincolo de faza indragostirii ce tine de obicei pana la 3,6 ani...cere investitii majore...dar majoritatea in ziua de azi adora numai prima faza si o confunda cu IUBIREA adevarata...Pur si simplu nu trec de aceasta faza a maturizarii spirituale. -
Draga mea, dupa atatia ani si dupa atatea duzine schimbate...?!?!?!
fii serioasa...
de ce nu renunta la tine?
Fiindca esti de neinlocuit.
De ce? Fiindca tu esti femeia care il primeste mereu inapoi. El isi poate face mendrele pe unde vrea dar tot la tine se intoarce. A gasit acel surubel al tau pe care il strange sau il slabeste cum vrea.
Ia-ti soarta in maini si daca tu simti ca nu mai poti, termina relatia care nu prea mai are ce sa-ti ofere.
Poti sa-i spui ca investitia pe care a facut-o (timp, bani, etc. - oricum, urat mod de a descrie o relatie) nu a reusit. Mai sunt si investitii nefericite.
Sa faca o alta "investitie".
Concluzia si parerea mea: nici dragoste, nici obisnuinta: DOAR UN LOCSOR CALD SI SIGUR PENTRU VREMURILE GRELE. DE FAPT, PENTRU TOATE VREMURILE. -
Dubiosel cred ca are dreptate. Dar totusi, eu cred ca e obisnuinta si simtul proprietatii la partenerul tau, pe care-l au si femeile si barbatii (ma refer la simtul proprietatii). Totusi, el ca mascul, poate ca gandeste un pic altfel decat noi femeile. Ce zici ramona34?
Eu zic sa-l intrebi si pe el. -
ptr ancasterian
au aparut dar cit de deosebit ar fi fost cineva nu am reusit sa aflu,e un pic mai complicata situatia;chiar daca nu este el in permanenta linga mine stie intotdeauna ce fac,unde merg,ce si daca vorbesc la tel,iar daca a incercat cineva sa se apropie mai mult de mine a iesit destul de "sifonat" -
actinia,
Te rog sa nu te superi...sunt un pic mai agresiva cand aud ceva de genul celor spuse de tine...
TU cum potzi sa-l suportzi pe el?? Cum potzi sa-i sportzi comportamentul??
Tu eshti conshtienta de faptul ca eshti inshelata, acceptzi situatzia si te intrebi "de ce nu ma paraseshte"...In primul rand: nu te respecta.
In al doilea rand: TU trebuie sa te respectzi pe tine daca el nu o face!!! Tu ce parere ai despre tine insatzi?? Ai incredere in tine??? Pari defensiva si parca ii gaseshti LUI circumstantze atenuante...Dumnezeule ce le-ash face eu LOR!!
PENTRU BINELE TAU IESHI DIN CALVARUL ASTA! -
fly, cred ca ti-ai imaginat ca nu mai poate exista asa ceva,nici nu-l pot privi si i-am spus asta
vanesa si dubiospoem m-ati intrebat cam acelasi lucru si am sa va raspund.
Am incercat de mai multe ori sa-mi iau soarta in maini,am vrut sa plec de citeva ori dar am ramas doar cu .."vreau"..ultima oara cind am incercat asta abia am scapat cu viata din mainile lui ;acum incerc sa gasesc o cale sa-l fac sa renunte si sa ma lase sa-mi cresc copilul nu sa-l privesc cum creste dintr-un scaun cu rotile.Credeti-ma ca mie imi este imposibil sa-l inteleg,din acest motiv v-am cerut voua parerea,nu inteleg de ce vrea neaparat pe cineva care ai spune mereu ca ai este greata numai cind il vede.L-am intrebat o data si raspunsul a fost:"indiferent cum numai sa stiu ca esti aici" ,raspunsul asta pe mine m-a blocat.