viata mea - ce fac cu ea?

  •  
    • 130 mesaje
    17 Mai 2004, 15:47
    0 0
    Iertati-ma ca dau buzna. Trebuie sa va impartasesc ce mi se intampla, nu pot sa duc totul singura. Am nevoie de sfaturile voastre si de ce nu - si de criticile voastre. Dar nu loviti prea tare, va rog, si-asa mi-e greu....
    Povestea in general e una banala.
    Casatorita, copii. Mariaj lipsit de comunicare, intelegere, sentimente, intimitate. Singurate in doi. Frustrari, depresie, lacrimi. Cam asta ar rezumatul a 12 ani de casnicie.
    Pana aici totul bine .
    Apare altcineva. Un alt EL pe care l-am visat luni la rand aproape in fiecare noapte inainte sa-l cunosc.
    A venit in viata mea, si-a pus sufletul in palmele mele, m-a facut din nou sa simt ca sunt femeie, cum uitasem de altfel ca sunt. Niciodata, nimeni, nu m-a privit cum m-a privit el. In ochii nimanui n-am vazut atata dragoste, duiosie si caldura.
    Am luptat cu toate puterile sa-l conving ca eu nu sunt o femeie libera si ca nu putem fi impreuna. Luptand, m-am indragostit, cu o dragoste de care nu ma credeam in stare. Incercand sa-l indepartez, am descoperit la el calitati la care poate doar am visat.
    Cosmarul asta dureaza de cateva luni deja.
    N-a fost o legatura fizica intre noi, n-am putut sa-mi insel sotul cu care nu mai am dormitor comun ci camere separate, de cativa ani.
    Acum, El se pare ca s-a resemnat desi stiu ca sufera. Eu nu am zi in care sa nu plang si sa-l rog pe Dumnezeu sa nu mi-l ia chiar de tot.
    Ce sa fac ????
    Iertati-ma sunt confuza, nu vad tastele de lacrimi.................
  •  
    • 79 mesaje
    17 Mai 2004, 16:24
    0 0
    buna medeea.eu nu vad decat o solutie.DIVORTUL! copii nu sunt un motiv pt a ramane in aceasta nefericire,cel putin nu un motiv suficient. crede-ma,copii sunt mult mai destepti si vor intelege situatia.
    o femeie merita sa fie fericita. si cu siguranta meriti sa-ti atingi aceasta stare,sa fii fericita,alaturi de cine simti tu ca poti fi.
    deocamdata atat.
    pupici si multa bafta!
  •  
    • 1033 mesaje
    17 Mai 2004, 16:27
    0 0
    medeea, am citit si mi.au dat lacrimile!! trebuie sa iti fie tare greu!dar fidela cui vrei sa fii???dormitorului tau gol???esti femeie...deschide.ti sufletul, poate acest om chiar te iubeste, poate Dumnezeu iti mai da o sansa!!!asta nu inseamna sa te desparti neaparat de sotul tau... traieste aceasta "aventura".. incearca sa il cunosti mai bine pe acest barbat...ai grija si de casa in acelasi timp ( de sot, de copii!!!)si numai, dupa ce simti ca te merita, atunci sa recurgi la divort !!!!TESTEAZA.L.... (eu m.am fript odata!!!)
  •  
    • 234 mesaje
    17 Mai 2004, 17:13
    0 0
    draga mea, am doar o singura intrebare pentru tine. ce mai cauti cu sotul tau????? vreau sa imi dai raspunsul adevarat, nu cel corect. uita de ce-ar fii bine sa faci, uita de reguli, urmeaza-ti sufletu; daca el iti spune sa fii cu celalalt barbat pe care-l iubesti, ce mai astepti? de ce sa te mai chinui atata? il mai iubesti pe sotul tau? nu ma refer la dragostea de frate, sau ca-l iubesti pentru ca e tatal copiilor tai. esti indragostita de el? din cate am citit, se vede de la o posta ca nu. copii se vor resemna, si nici pentru ei nu e bine ca vad ca dormiti separat, ca nu va mai iubiti, ca traiti impreuna doar sa nu platiti doua intretineri. daca doar copii te tin impreuna de actualul tau sot, fugi la celalalt. incearca cu celalalt, chiar daca poate n-o sa mearga. in fond, ce ai de pierdut? oricum esti obisnuita sa dormi singura. traieste-ti viata, fa-o alaturi de persoana draga, nu alaturi de un "amic". risca si doar ai de castigat, cel putin libertate si pofta de viata....
  •  
    era
    • 151 mesaje
    17 Mai 2004, 17:36
    0 0
    ...poate ca ceea ce ti se intampla acuma, este rezultatul celor 12 ani de deziluzii si nefericire, care ti-au intunecat sufletul, poate pe undeva ti-ai pierdut si facultatea de a spera si de a crede ca si tie ti se poate intampla ceva bun pe lumea asta.
    ...ptr. ca tu (asa simt eu), iti este frica sa actionezi la indemnul sufletului tau, care a recunoscut dragostea, o doreste, tanjeste dupa ea....dar tu fiinta rationala, se lupta sa nu dea frau liber acestui sentiment si sa se implineasca prin el, gandindu-se la copii, la faptul ca ai alte responsabilitati, etc.
    ....in tot acest amar de ani, ai uitat ca si fata de tine ai o responsabilitate, ca si tie iti esti datoare putina fericire.
    ...este limpede ca acel "sot" al tau, nu are aceasta capacitate de a te face fericita, poate ca si-a pierdut si interesul....nu mai conteaza, nu despre el vreau sa vorbesc, ci despre tine, ca sunt sigura ca ai puterea de a ajunge in punctul din care vei putea sa te numesti o femeie, iubita, dorita, cu vise care pot atinge realitatea, fara sa iti fie frica sa lupti ptr. ceea ce este mai important ptr o fiinta umana.
    ....daca sufletul tau vorbeste asemenea unui suflet care iubeste, ar fi pacat sa nu il urmezi si sa pierzi ceea ce 12 ani ai crezut ca nu vei mai simti!!!
    ...i-a ceea ce iti apartine de fapt...
  •  
    • 36 mesaje
    17 Mai 2004, 17:39
    0 0
    .
  •  
    era
    • 151 mesaje
    17 Mai 2004, 17:47
    0 0
    mirvana a spus-o foarte bine...
    ...intrebarea mea este: la ce anume te gandesti tu acuma?
    ...la inca 12 ani asemeni celor care au trecut deja?
    ...incearca sa comunici mai mult cu noi, chiar daca nu vezi tastatura de lacrimi....te intelegem.
    ...
  •  
    • 1033 mesaje
    17 Mai 2004, 18:02
    0 0
    medeea, te.ai mai linistit??? NU MAI PLANGE, iti faci tie mult rau!!! hai, da.ne un semn, sa stim ca esti OK!!!
  •  
    • 118 mesaje
    17 Mai 2004, 22:45
    0 0
    M, iti spun ceea ce ar trebui sa fac si eu dar nu am curajul necesar!! Lasa-l pe sotul tau sa-si vada de "ale lui". Niciodata nu vei auzi din gura copiilor tai "mami, multumim ca te-ai nenorocit ca sa ne cresti pe noi in nefericire!! " Asta sigur!!
  •  
    • 9835 mesaje
    18 Mai 2004, 09:41
    0 0
    medeea, evele au dreptate. In situatia ta, nu cred ca, daca marsezi la o relatie extraconjugala, aceasta poate fi considerata, din punct de vedere moral, ca adulter.
    Dar nici asa nu vei sti daca barbatul acela este chiar atat de minunat, pana ce nu il vei fi vazut cum s-ar purta daca ar fi in locul sotului tau - adica pus in fata responsabilitatilor de familie, a plictiselei in cuplu, a stresului cotidian...
    In concluzie, sfatul meu este sa incerci sa nu te imbeti cu apa chioara. Este posibil ca acel barbat sa fie mai potrivit ca amant decat ca sot.
  •  
    • 130 mesaje
    18 Mai 2004, 10:49
    0 0
    Iertati-mi intarzierea. N-am reusit sa aceesez forumul .
    Cum as putea sa va multumesc ? Credeam ca o sa dati cu oua si rosii dupa mine . Va multumesc ca mi-ati raspuns cu atata prietenie si caldura.
    Trist e ca EL s-a inchis mult in sine in ultimul timp. (sa aibe legatura cu faptul ca e fecioara?). Discutiile dintre noi se rezuma la banalitati. Si mai sunt tacerile, dureroase pentru mine. Nu mai stiu ce simte si ce gandeste. Am sentimentul ca s-a resemnat. Ii mai surprind doar, din cand in cand, o privire care razbate din interior dincolo de aparente. Si mi-e dor si doare...
  •  
    • 130 mesaje
    18 Mai 2004, 10:52
    0 0
    Urlatica, am facut odata o incercare de a divorta. Si surpriza !!! Sotul meu mi-a spus ca ma iubeste si nu intelege viata fara mine.
  •  
    • 130 mesaje
    18 Mai 2004, 10:55
    0 0
    M-am gandit si eu ca asta ar putea fi sansa mea de-a fi fericita, Monkey, si probabil ultima !
  •  
    • 1462 mesaje
    18 Mai 2004, 10:57
    0 0
    Eu sunt mai tinerica dar vreau sa sti ca nu as accepta ca parintii mei sa fie impreuna doar pentru mine.Cred ca si copii tai ar prefera sa te vada fericita chiar daca nu esti langa tatal lor.Imi pare rau de situatia in care esti si iti sugerez sa lupti pt fericirea ta chiar daca este langa alt barbat.Nu cred ca are rost sa stai cu cineva care a ajuns de fapt un coleg de apartament.Cred ca esti o femeie deosebita care are nevoie sa se gandeasca si la ea nu numai la cei din jurul ei.Ai grija de tine.
  •  
    • 130 mesaje
    18 Mai 2004, 11:02
    0 0
    Ma intrebai de ce mai stau cu sotul meu, Ratacita. Nu sunt in stare sa-ti dau raspunsul adevarat, pentru ca nu exista. Poate asa cum spui, dragoste de frate... hmm... amicitie...daca !
    Imi lipseste curajul de a pune ordine in viata mea si nu sunt sigura pe sentimentele celuilalt. Nu stiu daca nu cumva am ramas doar eu in toata povestea asta, eu cu amintirile si cu iubirea mea.
  •  
    • 1462 mesaje
    18 Mai 2004, 11:05
    0 0
    Vraeu sa te intreb ceva,dar te rog sa nu te superi.DE ce mai ramai cu sotul tau daca nu esti fericita?Crezi ca lucrurile intre voi se vor schimba in bine? Sau crezi ca tu nu ai dreptul sa fi fericita?
  •  
    • 130 mesaje
    18 Mai 2004, 11:08
    0 0
    Ce limpede ai citit tu in sufletul meu, Era ! Intr-adevar n-as fi crezut ca pot trai asta ! Si imi este frica, da, imi este frica !!! Si ma gandesc nu la inca 12 ani la fel cu cei care au trecut ci la poate mult mai multi de-acum incolo si ma ingrozesc.
  •  
    • 130 mesaje
    18 Mai 2004, 11:12
    0 0
    Mirvana, eu am gandit prea mult si am gresit, pentru ca se pare, am pierdut!
  •  
    • 130 mesaje
    18 Mai 2004, 11:15
    0 0
    Danadeea, esti cumva in aceeasi situatie ?
    Si sunt sigura, asa cum spui, copiii nu-mi vor fi recunoscatori pentru sacrificiu, mai ales ca si ei simt ce se intampla.
  •  
    • 130 mesaje
    18 Mai 2004, 11:19
    0 0
    Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, Melita !
    Ce mai sper ? Nimic !!!
    De ce raman cu el ? Nu stiu... Rutina, dependenta financiara, iluzia unei situatii stabile...
    In fiecare din noi exista dorinta, marturisita sau nu, de a fi iubita, protejata, admirata si de ce nu , rasfatata... Nu am nimic din toate astea.
    Si atunci, chiar nu stiu de ce ....