dilema

  •  
    • 54 mesaje
    17 Mai 2004, 13:44
    0 0
    Va ascult de ceva timp si abia acum am indraznit sa vin si eu cu o problema ca re ma framanta si la care nu gasesc rezolvare oricat ma chinuiesc , nu stiu ce sa cred. Nu vreau sa va plictisesc cu povestea mea dar chiar am nevoie de ajutor. Acum doi ani m-am despartit de sotul meu , perioada in care sunt si nu sunt cu un barbat in sensul ca el ma viziteaza de cateva ori pe luna , ma suna in prealabil sa isi anunte venirea, nu ma invita nicaieri, nu ma suna decat asa cum am spus doar cand vine, discutam doar generalitati pt ca nici eu nici el nu vorbim si nu intrebam nimic cu cine am iesit , cu cine ne vedem, etc. Mentionez ca in urma cu doi ani el a fost cel care s-a apropiat de mine , el a insistat , dar eu avand atunci certitudinea ca are o relatie serioasa cu alta femeie l-am respins pana cand am ajuns intr-un punct in care totul se reducea la o relatie pur sexuala . "Relatia" asta dureaza de doi ani ,de multe ori am pus punct si l-am rugat sa nu ma mai caute niciodata ca eu sa imi vad de viata mea ,sa dau sanse si altui barbat si parea ca intelege , el retragandu-se pana la momentul cand auzea ca sunt din nou disponibila atunci suna si o luam de la cap...adaug ca intr-adevar am cunoscut un tip care imi oferea protectie , iubire si tot ce aveam nevoie ca femeie si totul cred ca s-ar fi aranjat in viata mea daca el Dl.X nu reaparea , fapt care m-a facut intr-un final sa ma despart de cel cu care incepusem o relatie serioasa. Poate ca sunt o haioasa si am dat cu piciorul la o sansa , sansa de a fi fericita langa un barbat caruia ii pasa de mine , pentru cateva nopti , pentru ramasitele pe care Dl.X le arunca in ograda mea; da, dar nopti pe care cu celalalt nu le-as fi putut trai niciodata tinand cont ca mintea si sufletul meu sunt legate de nu stiu cum sa il mai numesc , de cel pe care nici nu il cunosc indeajuns, strainul care vine, si tot ce construiesc cu gandurile mele se prabuseste neavand curajul sa termin odata cu tot circul asta. Nu inteleg de ce nu se implica mai mult, acum el e liber , cel putin asa reiese din stilul sau de viata (stiu asta si din alte surse), stiu ca este atras de mine ca femeie, faptul ca revine de atatea ori dupa ce eu categoric ii spun sa nu ma mai sune , pentru binele meu),eu nu inteleg nimic. Vreau sa mai spun ca eu nu ma exteriorizez in nici un fel, nu ii declar nimic, nu ii cer nimic.As vrea sa stiu daca cineva a mai trait asa ceva, daca e bine sa las situatia asa cum e acum tinand cont e barbatul pe care ii iubesc (el nu stie...mi-e teama de ridicol) si sa ma bucur de rarele momente pe care le petrec cu el sau sa termin definitiv ... Nu stiu ce sa fac!Va multumesc mult ca m-ati ascultat si scuze pentru greserile de exprimate , cred ca sunt cam tulburata .
  •  
    • 182 mesaje
    17 Mai 2004, 13:59
    0 0
    lexia, dar tu ai incercat sa ai o discutie cu acest "domn X"? I mean, o discutie cu cartile pe masa. se spune ca barbatii in general sunt mai "animale" in sensul ca pot avea relatii strict sexuale fara sa se implice. eu personal nu sunt de acord cu asta, pentru ca nici unul din barbatii din viata mea nu a fost asa. cred ca o discutie (in care tie nu trebuie sa iti fie frica de o eventuala despartire, in care sa nu te simta slaba) ar aduce ceva lumina. si dincolo de asta, cred ca ar trebui sa ai o discutie cu tine insati.
  •  
    • 509 mesaje
    17 Mai 2004, 14:22
    0 0
    am avut si eu parte de experienta asta chiar cu iubitul meu, noi nu am inceput ca altii- de la roz la gri, ci de la gri la roz)). am inceput cu intalniri clandestine-acceptam asta pentru ca ne-am cunoscut intr-un context aproape paranormal si eram curioasa ce se va intampla pe parcurs. la intalniri imi spunea deseori ca nu stie de ce se simte atras de mine atat de mult caci nu se pune problema de iubire, eu eram implicata dar incercam sa ma tin tare ca sa nu afle asta..ceva imi spunea sa continui desi el nu parea sa vrea mai mult decat aceste intalniri. asta a durat cam un an jumate, apoi el a avut o problema de sanatate grava care l-a apropiat de mine foarte mult..si au trecut alti trei ani timp in care era din ce in ce mai bine, adica suntem foarte foarte legati. nici acum nu-mi vine sa cred cum de am avut aceasta rabdare, adevarul ca numai caracterul sau sincer si direct m-a motivat sa continui.

    asa si in cazul tau, daca are caracter continua, la noi operatia aceea a lui a schimbat lucrurile, in cazul vostru nu imi dau seama ce anume l-ar putea declansa, incearca sa rupi tacerea si sa-i spui..e mai bine, daca pleaca asta e, vei ramane libera pentru cine ar putea apare si va merita, dar s-ar putea sa ia o decizie buna. e timpul sa vorbesti!
  •  
    • 683 mesaje
    17 Mai 2004, 14:46
    0 0
    Intr-adevar, e timpul sa vorbesti!
    Ce rau se poate intampla?
    De unde nu stii tu ca poate si el e ca tine, simte ceva dar ii e teama de ridicol? Daca tu pari puternica, poate si el vrea sa para!
    Ce rost are sa te ascunzi dupa deget cand pe tine situatia actula te nemultumeste?
  •  
    • 54 mesaje
    17 Mai 2004, 15:13
    0 0
    Va multumesc din suflet ca mi-ati raspuns caci din pacate nu pot vorbi cu apropiatii mei despre asta.
    Sa vorbesc cu el? Aveti dreptate , dar cum pot lasa garda jos asa brusc dupa ce l-am obisnuit in stilul asta al meu apatic ,ca nu ma supar niciodata daca nu vine ,ca ii cer atunci cand imi da explicatii de ce nu a venit sa nu o faca ca eu nu ma supar ? E prima oara in viata mea cand simt asa de mult pt cineva, ii iubesc sufletul, ii intuiesc sufletul, desi strain inca imi este, as face atat de mult, pentru ca face umana, ma face buna...dar sa ii vorbesc imi trebuie forta , caci nu vreau sa creada ca joc teatru.
    E prima data cand vorbesc despre asta .
  •  
    • 182 mesaje
    17 Mai 2004, 17:08
    0 0
    tocmai de asta iti sugeram sa vorbesti mai intai cu tine insati. afla de la tine ce vrei, ce poti oferi, si incearca sa te vezi peste un timp. si la mine relatia a inceput de la un "gri". cand ne-am cunoscut am stabilit ca suntem un refugiu unul pentru celalalt. in momentul in care eu mi-am dat seama ca il iubesc i-am propus sa ne oprim, pentru ca devin geloasa pe "cealalta" (desi si el si eu aveam casnicii de forma). a fost momentul crucial. atunci el s-a deschis si a spus ca nu poate fara mine, ca trebuie sa facem ceva. bine, lucrurile nu au urmat o cale prea usoara, dar asta si din alte motive, au fost suisuri si coborasuri, dar in acel moment macar am ajuns amandoi la concluzia ca ne iubim si ca nu putem sa ne mai consideram "un refugiu". incearca sa ai incredere in tine, incearca sa te vezi pe tine ca femeie, incearca sa iti impui o conduita de viata. nu esti un obiect, esti o fiinta care are nevoie sa daruiasca si sa primeasca, arata-i asta, si mai arata-i ca poti fi alaturi de el, ca il poti sustine, ca poti fi "femeia lui". provoaca neaparat o discutie.
  •  
    • 683 mesaje
    17 Mai 2004, 17:10
    0 0
    draga lexia,
    daca iti este f. greu sa devii brusc interesata, atunci ia o incet...
    adica, intreaba-l ce mai face, cum a fost la serviciu etc, arata-te interasta de el, vorbeste cu el despre el si atat!
  •  
    • 509 mesaje
    18 Mai 2004, 12:21
    0 0
    cristinag, ce spui tu e bine intentionat, numai ca el s-ar putea conforma si la genul asta de conversatii si sa o ia ca pe o prietenie, adica sa se piarda esenta lucrurilor, si ea tot nelinistita va fi. spun asta din proprie experienta, si eu eram obsedata sa nu-l deranjez cu intrebarile, etc, si prea multa discretie nu face bine, mai ales ca nu se stie daca apreciaza intr-adevar asta. de aceea ea trebuie sa-l abordeze cam...direct, si daca se ''sperie'' asa cum o fac barbatii care n-au chef sa se implice...atunci ura si la gara! de ce sa piarda ea ani buni facand pe mentora si psiholoaga unui barbat despre care nu stie ce vrea
  •  
    • 683 mesaje
    18 Mai 2004, 13:51
    0 0
    E ok ce spui tu, dar nu cred ca ar accpte ea atat de usor o repingere din partea lui, tocmai de aceea propuneam o abordare mai diplomata, dar oricum ea este cea care alege modalitatea. Cer e ca trebuie sa vobeasca intr-un fel sau in altul!!
  •  
    • 54 mesaje
    18 Mai 2004, 15:46
    0 0
    Nici nu stiti ce surpriza mi-ati facut fiind interesate de subiectul meu.Va multumesc la toate.
    El , dupa cum cred eu si-a format o parere gresita despre mine, din lipsa de comunicare, faptul ca nu ne vedem decat rar; atunci cand este cu mine nu pot fi coerenta, spun o gramada de prostii, fac gesturi imprudente, toate in incercarea de a ascunde emotia. Curios lucru este faptul ca in timp si dupa de facem "dragoste" e intereseat cum ma simt eu : de parca el ar fi acolo numai pentru a ma simti eu bine, ar face orice sa ma simt eu bine si daca incerc eu sa fac lucruri mai indraznete pentru placerea lui incearca sa ma opreasca; curios mai e si faptul ca prin diferite cai se intereseaza de mine (ma refer de la alte persoane) sau faptul ca l-am jicnit de cateva ori , la inceputul relatiei noastre spunandu-i clar ca eu nu vreau nimic de la el in afara de ...., apoi da am incercat sa dau o alta conotatie spuselor mele. Va intreb pe voi lucrurile astea se iarta ?Nu credeti ca un barbat care nu are sentimente ptr o femeie si numai sa zicem o atractie iar femeia respectiva il jicneste de mai multe ori nu pleaca mancand pamantul? E ciudat ca el se intoarce mereu, rar, dar se intoarce, si de fiecare data parca mai distant fata de mine .
  •  
    • 509 mesaje
    19 Mai 2004, 10:17
    0 0
    lexia,
    spre deosebire de femei care cauta acul in caul cu fan cu orice pret,barbatii sunt mai pragmatici. daca le spui o fraza ei o iau ca atare, nu mai cauta conotatii si sensuri noi pentru ca asa sunt ei in marea majoritate, daca nu sunt poeti...))
    asa ca...nu ti se pare ca ti-ai facut-o cu mana ta, spunandu-i ca te intereseaza doar ca atlet sexual? comportamentul sau se muleaza pe spusele tale, asta e cat se poate de clar si de firesc.
    cu atat mai mult e cazul sa vorbesti, sa-i spui ca ai luat relatia asta ca pe o joaca, ca pe un sport, dar acum tu nu mai pti continua asa pentru ca iti faci rau..ce e asa greu? eu sunt convinsa ca te va respecta pentru asta chiar cu riscul de a-si lua talpasita. ce zici, ai curaj sa deschizi subiectul? sa stii ca un pahar de vin bun dezleaga si cea mai incapatanata limba
  •  
    • 185 mesaje
    19 Mai 2004, 12:52
    0 0
    e clar ca nu mai poti continua asa, pentru cate distrugi psihic, iti zic din experienta. o data si o data tot trebuie sa iei taurul de coarne asa ca... mult curaj si la treaba.
    si parerea mea e ca nu se poate spune ca si-a facut-o cu mana ei. femeile au si ele orgoliu, au mandrie si atunci cand stii ceea ce simti tu si vezi cum trateaza el, intr-un mod as putea zice superficial relatia, n-ai cum sa nu te inchizi, n-ai cum sa iti oferi la nesfarsit inima pe tava, pentru ca in eventualitatea in care el si-ar schimba parerea sa stie care sunt eventualele tale sentimente. a fost o reactie perfect umana aceasta aparenta nepasare din partea ei, sa nu te invinovatesti pentru ea. numai ca inca o data, parerea mea e sa iei atitudine. mult noroc si sa fie intr-un ceas bun...
  •  
    • 509 mesaje
    19 Mai 2004, 13:02
    0 0
    ianulover..tu ai citit cu atentie ce a scris ea? ca i-a spus direct ca nu vrea decat o relatie bazata pe s...si atunci el ce sa creada, cum sa se comporte?)
  •  
    • 185 mesaje
    19 Mai 2004, 13:21
    0 0
    da, am citit cu atentie, insa lucrurile nu sunt niciodata in alb si negru. a trecut destul de mult timp (chiar prea mult as zice eu) si sincer pe mine nu poate nimeni sa ma convinga de faptul ca el vede lucrurile chiar asa, vezi domne ea a zis ca vreo o relatie strict bazata pe sex si nimic altceva si chiar asa e. o mare parte din comunicarea intre ei s-a realizat si nonverbal. barbatii nu sunt prosti doamnelor si in foarte multe cazuri noi suntem cele care le inventam scuze ca sa ne simtim bine. si ei sunt oameni cu un simt foarte dezvoltat, ne simt pe noi, chiar daca au un fel al lor de a fi, mai transant si mai fara ocolisuri. si prefera sa lase lucrurile nespune si sa se faca (,) ca nu observa anumite lucruri pentru ca le convine situatia.
  •  
    • 683 mesaje
    19 Mai 2004, 15:59
    0 0
    lexia, cum merge treaba?
  •  
    • 54 mesaje
    19 Mai 2004, 16:17
    0 0
    Imi usurati mult situatia vorbind cu mine despre asta si imi pare rau ca nu am apelat inainte la parerile voastre, cred ca mi-a fost teama de banalitatea povestii mele fata de cea ce scriu alte persoane.
    Am inceput deja o alta fila, l-am sunat doar sa il intreb ce face, ceea ce va trebui sa vorbesc cu el o sa o fac cand ne vom vedea, cat despre un pahar cu vin sunt de acord ca dezleaga limba dar el e o persoana care nu bea si nu fumeaza ( nu e ciudat?) si nu cred ca ar fi bine sa fac asta; trebuie sa ma gandesc si la tonalitatea pe care o voi folosi ...sa nu fie nici tragic dar nici comic. Am facut totusi un pas, l-am sunat asa fara nici un motiv ...ca sa ii aud vocea, i-am si zis asta si cred ca ia picat bine. As vrea , o Doamne cat as vrea sa fiu si eu o data fericita, as vrea sa traiesc si eu povestea mea ...fara durere, fara analiza.
  •  
    • 185 mesaje
    19 Mai 2004, 16:25
    0 0
    ca ai facut tu un pas am inteles. dar cum a reactionat el? a fost suprins de telefon?
  •  
    • 54 mesaje
    19 Mai 2004, 16:44
    0 0
    surprins?
    da , cred ca da, asa parea. Era in trafic si nu se auzea f bine si eu i-am spus ca am vrut doar sa ii aud vocea , s-a auzit un "zambet" (un pic neincrezator) apoi pauza ca nu se auzea bine si intrebarea lui ceva de genul " da....spune!" pauza ... ca si cum credea ca vreau ceva anume . Am vrut doar sa il aud . Acum Dumnezeu stie cand ma va mai suna . Eu astept, cum il astept mereu, singura in casa , printre carti si umbre.
    Pare sa se bucure cand il sun chiar daca o fac f rar.
  •  
    • 54 mesaje
    19 Mai 2004, 16:54
    0 0
    rozamunda,
    as vrea sa stiu din experienta ta , ca inteleg ca a fost ceva similar, el era tandru cu tine in momentele cand va vedeati? avea o relatie cu alta femeie pe vremea aceea? vorbeati despre asta?
    Acum poti vorbi cu el deschis despre trecutul vostru?
    Daca te sacai ....hmmmm ignora-ma, dar nu ma lasa
  •  
    • 683 mesaje
    19 Mai 2004, 17:01
    0 0
    un pas mic, dar necesar si folositor.
    ma bucur mult ca ai reusit sa-l suni! asta inseamna ca te-ai oprit din constructia ziduletului!! in curand vei putea sa mai si darami din el!
    Sa ne povestesti,da?
    ca doar vezi ca suntem interesate si suntem alaturi de tine!
    Sa auzim de bine!!!