VA ROG FRUMOS AM NEVOIE DE SFATURI
-
0 0Am sa va redau pe scurt povestea noastra: am 24 de ani si ne-am cunoscut pe internet (de Sanziene, deja o zi pusa sub semnul magiei) acum 2 ani si 4 luni, eu eram in penultimul an de facultate, el lucra in Japonia, eu in Romania. Am vorbit timp de aproape un an de zile pe internet, pana in ziua in care, fiind in ultimul an de universitate, dintr-o simpla coincidenta tatal meu a cunoscut o japoneza, care ne-a invitat pe toata familia acolo, adica eu, mama si tata (sunt singura la parinti) si peste 4 luni am ajuns pentru 2 saptamani acolo, unde bineinteles nu am ratat ocazia sa ne intalnim si live. A fost frumos, dar scurt si a ramas ca eu sa imi termin studiile , iar el se va intoarce in Peru, de unde este el. S-a adeverit precum am vorbit si dupa licenta mi-am luat zborul in Peru, tara incasilor, unde am poposit pentru un an de zile, dar m-am intors pentru ca fiind singura la parinti si fiind prima mea iesire, m-am gandit ca ar fi bine sa fac acest lucru, desi nu doream asta si nu simteam lipsa acuta a Romaniei sau a ceva de aici. Acum suntem despartiti iarasi, dar am reusit si acum ceva timp si acum in prezent incercam sa mentinem aceasta relatie, care este frumoasa, a fost si cu bune si cu rele de la inceput, am trecut prin multe intr-un an de zile cat am stat acolo, nu pot spune ca a fost totul roz, dar cel mai important e ca am trecut peste toate, inclusiv distanta si inca suntem impreuna si suntem mai uniti ca niciodata. Acum v-as ruga sa imi dati un sfat: parintii mei fiind unicul odor bineinteles ca ma iubesc mult, dar nu au deasemenea nimic impotriva faptului ca noi sa fim impreuna, dar spun ca Peru este foarte departe (asta in viziunea lor) si ei au alte asteptari de la mine, adica sa mai studiez ceva prin Europa (eu am terminat Spaniola si Engleza), adica sa mai am ceva experiente prin Europa, ca deh, am sange european si el sange latino-american. Eu nu vad in asta o mare diferenta (diferenta e doar de varsta intre noi 9 ani), ci doar o buna ocazie de a experimenta si altele, nu numai Europa. In Europa nu am fost decat in trecere, dar in acest moment nu ma atrage foarte mult, avand in vedere faptul ca Peru este o tara incredibila, magica si greu de uitat, care imi ofera destule posibilitati. Eu oricum vreau sa ma intorc acolo dupa Craciun, asa ca doar va rog sa imi dati un sfat cum ati proceda voi in locul meu. Inca un detaliu, chiar de ziua lui, i-am dat cadou un medalion cu un soare si o luna, nestiind deloc ca soarele si luna au fost zeii principali ai incasilor (inca o coincidenta foarte frumoasa, care lasa mult de gandit). Cam asta este povestea...Va multumesc pentru timpul acordat si pentru sfaturile pe care sunt sigura ca le voi primi de la voi.
-
hai c-am reusit sa deslusesc, ideea

du-te , draguta,poate e pentru o viata sau mai putin , dar n-ai de unde stii acum...
vad ca il cunosti , ai incredere in el, esti fata prudenta,cu picioarele pe pamant...inteleg ca v-ati vazut, ati stat impreuna...
va iubiti mult, iar atza te trage spre Peru...du-te, dar sa ai grija de tine, da? tu esti cea mai importanta, sa nu uiti asta nici o clipa !
e o tara fantastica Peru, ah ce mi-as dori sa am si eu o asemenea ocazie si anii tai
-
stiu dalia, stiu bine povestea ei
eu insumi sunt un copil nascut la 6 luni jumate, cu greutate de 1kg si 400 grame , ghinion, da...
norocul meu ca m-am avut probleme neurologice ci doar o malformatie la inima, de care, culmea, n-am stiut pana acum 1 an,asa ca abia la 40 am rezolvat problema
definitiv...sper !
sper ca au cusut asa cum trebuie, trainic